Semne că omul este condus de forțe necurate

  

  Dacă omul se înfurie și se mânie în mod constant, acesta este primul semn că este condus de forțe necurate. Mânia este o forță din care se hrănește demonul. Omul care a permis mâniei să pătrundă în inima sa nu-L mai poate auzi pe Dumnezeu și devine ușor de condus de forțele necurate. Forțele întunecate reprezintă răul și se hrănesc cu rău.

Din această cauză apare tulburarea minții: iau naștere ura, tendința de a judeca și dorința de a comite păcate. Omul începe să judece, să condamne și să vorbească de rău — demonul iubește acest lucru, pentru că se hrănește cu asemenea păcate.

Când omul comite păcate, în acel moment nu își dă seama de ele — i se pare că acționează corect, iar acest lucru îi este avantajos demonului. Astfel demonul îl ține pe om sub influența sa, iar când va veni judecata, un asemenea om nu va putea urca în Rai, ci va coborî în iad și va fi nevoit să slujească forțelor întunecate și să sufere.

Când omul este condus de forțele rele, el nu înțelege acest lucru și trăiește o viață aparent obișnuită, în timp ce sufletul său se acoperă treptat de murdărie și se îndepărtează de Dumnezeu. El vrea să se întoarcă acasă, dar nu poate, pentru că acum are alți stăpâni. Omul își pierde capacitatea de a ierta și de a simți bucuria, deoarece demonul face inima rigidă, de piatră.

Mândria care sălășluiește într-o asemenea inimă își impune regulile: „De ce să iert?” — iar omul crede acestor gânduri corupte, fără să-și dea seama că nu el este cel care vorbește.

Ca urmare, răul din el se înmulțește și starea lui se înrăutățește, pentru că inima în care nu există suflet și iubire devine o ușă prin care pătrund forțele rele.

Când omul este condus de întuneric, el tinde să-i controleze pe ceilalți. Astfel de oameni intră în viața altora, încearcă să-și impună propriile reguli, să dea sfaturi și să condamne lucruri pe care ei înșiși nu le stăpânesc. Omul care dorește putere și supunere nu-I mai slujește lui Dumnezeu, ci forțelor întunecate, fără să-și dea seama că a devenit robul lor.

Absența rugăciunii și refuzul de a face pocăință sunt încă un semn al stăpânirii demonice. Demonul șoptește: „Nu ai nevoie să te pocăiești, nu ai păcate”, iar rugăciunea devine neplăcută pentru om. Cel care nu se roagă nu încearcă să-și curețe casa sa duhovnicească; cel care nu se pocăiește o umple cu păcate.

Demonul îi iubește pe cei neliniștiți și pe cei care nu se roagă, pentru că, fără pocăință, omul nu pune ordine în casa sa lăuntrică, slăbește și devine neapărat vulnerabil.

Când omul începe să se curețe și să pășească pe calea adevărului, acest lucru nu le convine demonilor, iar ei se străduiesc din toate puterile să-l abată de la drum, folosindu-se de vechile obiceiuri. Calea către Dumnezeu este plină de încercări: cu cât ești mai aproape de lumină, cu atât ispitele sunt mai puternice.

Dumnezeu avertizează: dacă omul își curăță sufletul de păcat, dar nu-l umple cu Dumnezeu, răul se va întoarce, iar starea lui va fi și mai rea. În Evanghelie se spune:
„Când duhul rău iese din om… se întoarce… și găsește casa goală… și aduce cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el… și starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi” (Matei 12:43–45).

Dacă ai greșit, nu te teme să-ți recunoști vina și să faci o pocăință sinceră. Recunoaște-ți păcatul și nu-l mai repeta — atunci păcatul nu va mai avea putere asupra ta, iar amintirea lui se va șterge.
(Schiarhimandritul Ilie Nozdrin)

„Trebuie să știm cum să recunoaștem prezența demonilor în propria noastră inimă, pentru că, dacă nu vom ști să le recunoaștem prezența, nu vom putea lupta împotriva lor. Să știți că de fiecare dată când vă înfuriați, când vă certați, când nutriți dușmănie față de cei apropiați, când în inima voastră fierb răutatea și ura — să știți că demonii lucrează în inima voastră. Treziți-vă, binecuvântați-vă cu semnul Sfintei Cruci și începeți lupta cu demonii.”
(Sfântul Luca Voino-Iasenetski)

Semnul venirii antihristului - lipsa iubirii si a milei

 

Lipsa iubirii – semnul venirii antihristului

---

Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți ne arată că semnul cel mai dureros și mai primejdios al vremurilor de pe urmă nu este doar tulburarea lumii, ci răcirea iubirii dintre oameni. Antihristul nu vine mai întâi cu prigoană fățișă, ci cu pierderea iubirii adevărate, cu dezbinare, judecată, formalism religios și împietrirea inimii.

Domnul Însuși ne avertizează că, în apropierea sfârșitului, „dragostea multora se va răci”. Acolo unde iubirea dispare, harul se retrage, iar duhul antihristic începe să lucreze.

---

I. Iubirea – temelia vieții creștine

Sfântul Ignatie (Briancianinov) spune limpede:

„Iubirea este temelia vieții creștine. Fără iubire, toate faptele noastre sunt goale, chiar dacă par virtuoase. Numai iubirea ne unește cu Dumnezeu și cu frații noștri.”
(Experiențe ascetice)

Această mărturie ne arată că viața duhovnicească nu se sprijină pe forme exterioare, ci pe lucrarea iubirii în inimă.

Sfântul Dionisie Ignat de la Colciu întărește același adevăr:

„Dacă nu ai iubire, toate sunt nefolositoare.”

Sfântul Apostol Pavel exprimă aceasta cu putere:

„De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar iubire nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare sau chimval răsunător.”
(I Corinteni 13, 1)

---

II. Iubirea și libertatea creștină

Adevărata libertate nu este dezlegare de porunci, ci slujire în iubire. Sfântul Apostol Pavel scrie:

„Căci voi, fraților, ați fost chemați la libertate; numai să nu folosiți libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiți unul altuia prin iubire. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
(Galateni 5, 13–14)

Unde iubirea dispare, libertatea devine egoism, iar credința – ideologie.

---

III. Răcirea iubirii – semn profetic al vremurilor de pe urmă

Sfântul Teofan Zăvorâtul avertizează cu seriozitate:

„Pierderea iubirii este cel mai limpede semn al răcirii duhovnicești. Când inimile se închid, când credința devine formală, când familia își pierde duhul sacru, atunci lumea se apropie de pieire.”
(Tâlcuiri la Epistolele Sfântului Apostol Pavel)

Această răcire nu se manifestă doar în lume, ci și în viața bisericească trăită formal, fără milă, fără răbdare, fără jertfă.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune:

„Rădăcina tuturor răutăților este lipsa iubirii.”

Și tot el mai spune:

„Iubirea este legea cea mai înaltă. Cine iubește pe aproapele său Îl iubește pe Dumnezeu.”

---

IV. Antihristul și falsificarea iubirii

Antihristul nu va propovădui ura fățiș, ci o iubire falsă, ruptă de adevăr și de jertfă.

Sfântul Ioan Evanghelistul ne avertizează:

„Cel ce are bogăția lumii și-l vede pe fratele său în lipsuri și își închide inima față de el, cum rămâne în el iubirea lui Dumnezeu? Copilașii mei, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.”
(I Ioan 3, 17–18)

Iubirea fără adevăr devine minciună, iar iubirea fără jertfă devine egoism mascat.

---

V. Iubirea ca jertfă și durere pentru aproapele

Sfântul Siluan Athonitul mărturisește:

„Iubirea față de oameni se naște din iubirea față de Dumnezeu. Cine nu simte durere pentru suferința aproapelui nu are iubire adevărată. Iubirea este jertfă, nu plăcere.”

Sfântul Isaac Sirul spune:

„Inima milostivă arde pentru toată zidirea: pentru oameni, pentru păsări, pentru dobitoace și pentru toată făptura.”

Și tot el:

„Cel ce a dobândit iubirea a dobândit pe Dumnezeu Însuși, căci Dumnezeu este iubire.”

---

VI. Iubirea – lucrare continuă, nu sentiment

Sfântul Ioan de Kronstadt spune:

„Iubirea nu este doar un sentiment, ci o lucrare neîncetată. Iubiți chiar și pe vrăjmașii voștri, căci astfel vă asemănați lui Hristos. Fără iubire, nici rugăciunea nu are putere.”
(Viața mea în Hristos)

Sfântul Serafim de Sarov întărește:

„Dobândiți trezirea duhovnicească prin iubire. Iubirea aduce pace sufletului și deschide porțile Raiului. Cine nu iubește nu se poate apropia de Dumnezeu.”

---

VII. Iubirea – semnul adevăraților ucenici ai lui Hristos

Mântuitorul ne dă criteriul suprem:

„Poruncă nouă vă dau: să vă iubiți unii pe alții; precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unii pe alții.”
(Ioan 13, 34)

Și:

„Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea dragoste unii față de alții.”
(Ioan 13, 35)

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune:

„Cel ce iubește pe Dumnezeu nu poate să nu iubească pe fiecare om ca pe sine însuși.”

Sfântul Ambrozie de la Optina încheie:

„Fără iubire, toate minunile și toate tainele sunt fără folos. Iubirea este cea mai mare lucrare a Duhului Sfânt. Prin iubire, chipul lui Hristos se face văzut în lume.”

---

Lipsa iubirii nu este doar o slăbiciune omenească, ci un semn duhovnicesc al venirii antihristului. Unde iubirea se stinge, Hristos este alungat din inimă, iar locul Lui este ocupat de răceală, mândrie și înșelare.

De aceea, lupta creștinului de astăzi este lupta pentru păstrarea iubirii:
iubire adevărată, jertfelnică, unită cu adevărul.

Unde este iubire, acolo este Dumnezeu.
Unde iubirea lipsește, antihristul este deja primit.

Scris de Livia Radu Mr ( cea care a vazut Raiul si Iadul)

„Și nimeni nu va putea cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, numele fiarei sau numărul numelui ei” (Apocalipsa 13,17).

 

,,Va veni vremea, nu prea departe, când toți și toate vor fi controlate electronic. Actele vor fi biometrice. Nu veți mai putea să circulaţi fără ele. Să nu le acceptați, chiar dacă veți fi căutați și în crăpăturile pământului. Și să nu primiți nici vaccinul şi nimic ce aduc nou puterile politice de azi.
De aceea vă zic - aveți încredere că Domnul, vă va da putere să mărturisiți pentru El. Trăim într-o lume anarhică, întreaga clasă politică este vrajmaşă a lui Hristos și slujitoare răului, de aceea numai simpla noastra viețuire, fără sa abdicăm de la principiile noastre creştine, este o mărturisire și o mucenicie de zi cu zi."

(Părintele lustin Pârvu)

Controlul electronic și mărturisirea creștină: provocările ultimelor vremuri

În vremurile noastre, lumea se confruntă cu transformări tehnologice fără precedent. Părintele Iustin Pârvu ne avertizează, prin cuvintele sale profunde.

Aceste cuvinte ne îndeamnă la o reflecție adâncă asupra provocărilor pe care progresul tehnologic le ridică pentru credincioșii creștini ortodocși.

---

1. Semnele ultimelor vremuri și avertismentele Sfinților Părinți

Cartea Apocalipsei descrie un sistem global de control:

„Și nimeni nu va putea cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, numele fiarei sau numărul numelui ei”
(Apocalipsa 13,17).

Acest text biblic este interpretat de mulți teologi ortodocși ca o profeție despre un sistem de identificare și control total.

Cuviosul Paisie Aghioritul avertiza:

„Sistemele digitale sunt pregătirea pentru pecetea antihristului. Ele ne lipsesc de libertate și ne fac dependenți de un sistem care nu are pe Dumnezeu la bază”
(„Cuvinte”, vol. V).

2. Controlul biometric și identitatea creștină

Implementarea actelor biometrice și a sistemelor de identificare digitală ridică întrebări profunde legate de:

• Libertatea personală – omul ajunge dependent de un sistem exterior pentru a-și exercita drepturile fundamentale;

• Confidențialitatea – datele personale pot fi folosite în scopuri necunoscute sau chiar nocive;

• Spiritualitatea – acceptarea necritică a unui astfel de sistem poate însemna o concesie față de principiile creștine.

Sfântul Ciprian al Cartaginei spunea:

„Biserica va trece prin mari ispite înainte de a Doua Venire a Domnului. Mulți vor cădea, dar cei care vor rămâne statornici vor fi curățiți prin suferință”
(„Epistole”).

3. Vaccinurile și încrederea în Dumnezeu

Părintele Iustin subliniază necesitatea de a nu accepta „nimic din ceea ce aduc nou puterile politice”. Această poziție nu exprimă un refuz orb al progresului, ci o atitudine de discernământ duhovnicesc.

Sfântul Ignatie (Briancianinov) scria:

„Când lumea oferă soluții exclusiv materiale pentru toate problemele, ea încearcă să-L înlocuiască pe Dumnezeul cel adevărat. Credinciosul trebuie să aibă încredere că Domnul îi va da putere și sănătate”
(„Experiențe ascetice”).

4. Politica și duhul antihristic

Părintele Iustin afirma că „întreaga clasă politică este vrăjmașă lui Hristos și slujitoare a răului”. Această constatare se sprijină pe adevărul biblic:

„Lumea întreagă zace în cel rău”
(1 Ioan 5,19).

Sfântul Efrem Sirul avertiza:

„În vremurile de pe urmă, puterile lumii vor propovădui o pace mincinoasă și o siguranță iluzorie, dar cu prețul lepădării de credință”
(„Cuvânt despre Venirea Domnului”).

5. Mărturisirea și mucenicia zilnică

Cel mai important mesaj transmis de Părintele Iustin este unul al speranței:

„Aveți încredere că Domnul vă va da putere să mărturisiți pentru El.”

Sfântul Serafim de Sarov ne amintește:

„Adevărata mărturisire nu se face doar în momentele excepționale, ci în fiecare zi, prin viața noastră ortodoxă, prin păzirea poruncilor și prin dragoste”
(„Cuvinte și sfaturi”).

Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază:

„Viața creștină este o mărturisire neîncetată. Când rămânem fideli lui Hristos în fața presiunilor lumii, devenim mucenici în fiecare zi”
(„Omilii la Evanghelii”).

6. Cum să rămânem feriți de înșelăciune

Sfântul Isaac Sirul ne oferă câteva îndrumări esențiale:

• Rugăciunea – să cerem zilnic discernământ;

• Citirea Scripturii – să cunoaștem Evanghelia și profețiile;

• Viața duhovnicească – participarea la Sfintele Taine;

• Ascultarea de duhovnic – căutarea îndrumării spirituale;

• Simplitatea vieții – reducerea dependenței de sistemul lumesc.

Cuviosul Siluan Athonitul spunea:

„Cel ce se roagă cu adevărat și stăruie în virtute va fi ferit de înșelăciunea vremurilor de pe urmă”
(„Viața și învățăturile”).

---

Concluzie: calea izbăvirii

In fața provocărilor lumii contemporane, Sfinții Părinți ne cheamă la:

• Încredere necondiționată în Dumnezeu – El ne va întări;

• Discernământ duhovnicesc – să cercetăm cu atenție orice schimbare;

• Comuniune bisericească – să ne sprijinim unii pe alții în credință;

• Mărturisire tăcută – viața noastră este cea mai puternică predică;

• Nădejde în Hristos – Biruitorul lumii și al răului.

Părintele Iustin Pârvu conchide cu un cuvânt plin de lumină:

„Trăim într-o lume anarhică, dar simpla noastră viețuire, fără a abdica de la principiile creștine, este deja o mărturisire și o mucenicie de zi cu zi.”

Să ne amintim mereu cuvintele Mântuitorului:

„Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui”
(Matei 24,13).

Cu dragoste în Hristos

Livia Radu Mr * cea care a vazut Raiul si Iadul

PUTINI AU MAI RAMAS DINTRE CEI CE MAI SLUJESC LUI DUMNEZEU, MULTI DEJA SUNT IN PLASA LUI ANTIHRIST

    

Dragii mei,

Scriu această scrisoare cu inima îngrijorată, văzând cum lumea se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu. Parcă profețiile Sfinților Părinți despre ultimele vremuri se împlinesc sub ochii noștri: oamenii, fără să-și dea seama, se închină deja duhului antihristului.

Oamenii se închină antihristului – argumente și mărturii patristice

1. Semnele ultimelor vremuri

Sfântul Ioan Damaschin ne avertizează că antihristul va fi un om, „fiul pierzării”, în care „înșelăciunea răului va atinge gradul cel mai înalt” și care va încerca „să-i înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși”
(Dogmatica / Expunerea exactă a credinței ortodoxe).

2. Orbirea spirituală generalizată

Sfântul Ignatie Briancianinov sublinia:
„Lumea zace în rău, iar duhul antihristului lucrează deja în ea”
(Experiențe ascetice).

Astăzi vedem limpede cum valorile creștine sunt înlocuite cu o nouă „etică” seculară, care Îl exclude pe Dumnezeu și promovează autosuficiența omului.

3. Cultul materialismului

Sfânta Scriptură ne spune limpede:
„Nimeni nu poate sluji la doi domni; căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui mamona”
(Matei 6:24).

Astăzi, mamona este slujită prin cultul consumului, al succesului material și al plăcerilor.

4. Apostazia profețită

Sfântul Apostol Pavel ne avertizează:
„În vremurile de pe urmă, unii se vor depărta de la credință, luând aminte la duhuri înșelătoare și la învățături demonice”
(1 Timotei 4:1).

Această apostazie se vede în relativizarea păcatului și în acceptarea lui ca fiind „normal”.

5. Puterea înșelăciunii

Mântuitorul ne spune:
„Se vor ridica hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne mari și minuni, ca să înșele, dacă va fi cu putință, și pe cei aleși”
(Matei 24:24).

Astăzi, mass-media și tehnologiile moderne sunt  o realitate artificială care înșală mintea și inima.

6. Avertismentul Sfântului Efrem Sirul

Sfântul Efrem Sirul scria:
„Înainte de venirea antihristului vor apărea mulți hristoși mincinoși și proroci înșelători”
(Cuvânt despre venirea Domnului).

Aceștia pot lua chipul liderilor politici, religioși sau al influencerilor care promovează idei contrare Evangheliei.

7. Tehnologia și controlul asupra omului

Sfântul Paisie Aghioritul avertiza:
„Sistemele digitale pregătesc calea pentru pecetea antihristului, lipsindu-l pe om de libertate”
(Cuvinte, vol. V).

Identificarea digitală, monitorizarea și controlul financiar pot deveni instrumente de dominare spirituală.

8. Unitatea globală fără Dumnezeu

Sfântul Teofan Zăvorâtul spunea:
„Antihristul va oferi pace și siguranță, dar cu prețul lepădării de Hristos”.

Un sistem global lipsit de referință la Dumnezeu poate deveni cadrul domniei antihristului.

9. Pierderea fricii de Dumnezeu

Sfântul Nicodim Aghioritul scria:
„Când oamenii nu vor mai avea frică de judecata lui Dumnezeu, atunci va veni antihristul”.

Frica de Dumnezeu este temelia moralei creștine și a respectului față de viață.

10. Cultul „progresului” și al științei

Sfântul Ioan de Kronstadt observa:
„În locul lui Dumnezeu, oamenii se închină științei, tehnologiei și banilor – aceasta este slujirea antihristului”

11. Semnul vremurilor

Apocalipsa descrie limpede:
„Și nimeni nu va putea cumpăra sau vinde decât cel ce are semnul, numele fiarei sau numărul numelui ei”
(Apocalipsa 13:17).

Sistemele financiare și digitale pot deveni mijloace de control total.

12. Ultima luptă

Sfântul Ciprian al Cartaginei scria:
„Biserica va trece prin mari ispite înainte de a Doua Venire a Domnului; mulți vor cădea, dar cei statornici vor fi curățiți prin suferință”.

---

De ce creștinul este chemat să „fugă la munte”?

Dragă prieten, în fața acestor semne, Sfinții Părinți ne arată o cale de salvare: retragerea la munte, în sens duhovnicesc și, uneori, chiar fizic.

1. Mărturia Scripturii

• Hristos Se retrăgea în pustie pentru rugăciune (Luca 5:16).

• Profetul Ilie a fugit în munte și acolo a primit descoperirea lui Dumnezeu (3 Regi 19:8–18).

• Sfântul Ioan Botezătorul a trăit în pustie, pregătind calea Domnului.

2. Exemplul Sfinților

Sfântul Antonie cel Mare, Macarie Egipteanul și Serafim de Sarov au ales pustnicia pentru a se apropia de Dumnezeu.
Sfântul Nil Sorski învăța:
„Tăcerea curățește mintea și inima, făcându-l pe om capabil să audă glasul lui Dumnezeu”.

3. Protecție împotriva ispitelor lumii

Într-o lume în care:

• mass-media promovează consumul și plăcerea,

• rețelele sociale risipesc atenția,

• succesul și puterea înlocuiesc smerenia,

singurătatea devine refugiu al adevărului.
Sfântul Ioan Casian spunea:
„Fugi de lume, ca să nu-ți pierzi sufletul în valurile ei”.

4. Pregătirea pentru vremurile grele

Cautati o casuta cat mai mica, caci impozitele vor exploda, cat mai retrasa, in varf de munte, ferita cat de cat de ochii lumii, langa padure, sa puteti avea lemne de o soba mica. Sa fie colea un petic de pamant, cautati pamant, caci muntele are doar piatra ..Sa aiba o fantana, caci apa se va da ,, pe cartela,,. Si cel mai important, langa o manastire, cu duhovnic bun. Este vital, caci doar Sfanta Impartasanie va va tine in vremurile antihristului.

Post, post negru cat mai mult si rugaciune neincetata, cautati sa vedeti ce este ,,murdar,, in inima... Cereti lacrimi de pocainta, caci astea spala haina sufletului.. Cautati bunatatea, caci fara ea -totul e degeaba.. Fara iubire autentica- nu exista mantuire.

Sfântul Siluan Athonitul scria:
„Cel ce se roagă cu stăruință și trăiește în smerenie nu va fi înșelat în vremurile din urmă”.

5. Lupta și biruința prin smerenie

Sfântul Isaac Sirul spune:
„Smerenia și rugăciunea sunt armele credinciosului. Cine se ascunde în munte se ascunde sub aripile lui Dumnezeu”.

6. Muntele – simbol duhovnicesc

• Sinai – locul Legii (Exod 20)

• Tabor – Schimbarea la Față (Matei 17)

• „Ridicat-am ochii mei la munți, de unde va veni ajutorul meu” (Psalmul 120)

7. Retragerea practică astăzi

• reduce consumul de informații inutile,

• rândui timp pentru rugăciune,

• cititi Scriptura,

• participati la Sfintele Taine,

• cultiva rugăciunea lui Iisus,

• căutati un duhovnic.

---

Concluzie

Dragă prieten, vremurile sunt grele, dar nu suntem lipsiți de nădejde. Sfinții Părinți ne învață că salvarea stă în adâncirea vieții duhovnicești și în depărtarea de izvorul ispitelor.

Sfântul Paisie Aghioritul spunea:
„Dacă vom trăi după poruncile lui Dumnezeu, chiar și iadul se va face Rai pentru noi”.

Să ne pregătim cu rugăciune și statornicie, căci:
„Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui”
(Matei 24:13).

În Matei 6:24, Mântuitorul Hristos spune:

„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau pe unul îl va urî, iar pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va alipi, iar pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei.”

Cuvântul „mamona” (aramaică: ממונא – mammon) înseamnă „bogăție”, „avere”, „bunuri materiale”. Hristos ne arată că nu ne putem dedica în același timp și lui Dumnezeu, și banilor; inevitabil, unul dintre aceștia va deveni stăpânul inimii noastre.

---

2. Interpretarea Sfântului Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur, în „Omilii la Evanghelia după Matei”, subliniază:

„Hristos nu spune că bogăția este rea în sine, ci că slujirea ei devine idolatrie. Când omul își pune nădejdea în avere, aceasta ajunge un alt dumnezeu.”

El explică faptul că mamona nu înseamnă doar bani, ci orice lucru material sau atașament care capătă prioritate în inima omului.

---

3. Avertismentul Sfântului Efrem Sirul

Sfântul Efrem Sirul, în „Cuvânt despre bogăție și sărăcie”, spune:

„Cine se închină mamonei se închină și duhului răului, căci mamona este simbolul puterii lumii acesteia. Iar lumea aceasta zace în rău” (cf. 1 Ioan 5:19).

El subliniază că idolatrizarea averii reprezintă o formă de lepădare de Dumnezeu.

---

4. Exemplul sfinților pustnici

Sfinții pustnici, precum Sfântul Antonie cel Mare, au ales retragerea în pustie tocmai pentru a evita slujirea mamonei. În „Viața Sfântului Antonie”, scrisă de Sfântul Atanasie cel Mare, citim:

„Antonie și-a vândut averea și a împărțit-o săracilor, spunând: «Dacă vreau să fiu următor al lui Hristos, trebuie să renunț la tot ceea ce mă leagă de lume».”

---

5. Avertismentul despre vremurile de pe urmă

Preasfântul Paisie Aghioritul, în „Cuvinte” (vol. V), avertizează:

„În vremurile de pe urmă, mamona va deveni un idol global. Sistemele financiare și digitale vor fi instrumente de control. Cine va avea averea va avea putere, iar cine nu va avea va fi marginalizat. Însă credincioșii trebuie să rămână statornici în credința lor în Dumnezeu.”

---

6. Mamona ca idol modern

Sfântul Ignatie Briancianinov, în „Experiențe ascetice”, scrie:

„Mamona nu mai înseamnă doar bani. Ea înseamnă și succesul social, recunoașterea publică și plăcerea. Atunci când acestea devin scopul vieții, ele Îl înlocuiesc pe Dumnezeul cel adevărat.”

Astfel, slujirea mamonei poate lua forme subtile: cariera dusă până la idolatrie, dorința de faimă sau viața luxoasă.

---

7. Contrastul dintre bogăția materială și sărăcia duhovnicească

Sfântul Isaac Sirul, în „Cuvinte ascetice”, spune:

„Sărăcia duhovnicească este mai de preț decât bogăția materială. Cel sărac cu duhul este bogat în Dumnezeu; iar cel bogat material, dar sărac duhovnicește, este pierdut.”

El ne amintește că adevărata bogăție se află în comuniunea vie cu Dumnezeu.

---

8. Mamona și antihristul

Sfântul Siluan Athonitul avertizează că, în vremurile de pe urmă, mamona va deveni un instrument al antihristului:

„Antihristul va întemeia un sistem în care numai cei ce primesc semnul lui vor putea cumpăra sau vinde” (cf. Apocalipsa 13:17).

Aceasta reprezintă apogeul slujirii mamonei: momentul în care averea devine condiție pentru supraviețuire.

---

9. Calea izbăvirii

Sfântul Serafim de Sarov ne îndrumă spre adevărata bogăție:

„Adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde hoții nu le sapă și nu le fură” (Matei 6:20).

Rugăciunea, milostenia și iubirea sunt adevăratele comori. Adevărata prosperitate nu se află în avere, ci în viața trăită în Dumnezeu.

Cu dragoste în Hristos,

LIVIA RADU Mr. ( cea care a ,,vazut Raiul si Iadul,,)