Pământul se învârte doar pentru că undeva, într-o odăiță liniștită sau într-o biserica...

Privind cum este pângărit pământul, cum se varsă sânge, cum copiii își pierd rușinea, iar din familii dispare iubirea, este foarte ușor să cazi într-o deznădejde adâncă și să spui:
„Lumea se prăbușește în abis, totul s-a sfârșit.”
Tocmai asta așteaptă diavolul de la tine – deznădejdea ta.
Dar Sfinții Părinți ne învață altfel: Dumnezeu ține această lume nu prin dreptatea politicienilor și nici prin economie.
Pământul se învârte doar pentru că undeva, într-o odăiță liniștită sau într-o biserică de la țară, cineva plânge cu sinceritate și cu ardoare pentru păcatele sale.
O SINGURĂ lacrimă a unui creștin care se pocăiește cu adevărat poate cântări mai mult decât tonele de murdărie ale lumii și poate opri nenorocirea ce amenință patria.
Mântuirea ta și a copiilor tăi nu începe în piețe, ci în genunchii tăi, înaintea lui Dumnezeu.
Schimbă-ți inima, fă din ea o locuință a lui Hristos – și în jurul tău se vor mântui mii de oameni. Acționează. Avem puțin timp.

Livia Radu M, teolog

 

Previziunile Părintelui Elpidie pentru România și pentru ceea ce urmează să se întâmple în lume.

 

Să ascultăm însă previziunile Părintelui Elpidie pentru România și pentru ceea ce urmează să se întâmple în lume.

Nu uitați să îl distribuiți mai departe, pentru ca și alți credincioși să se bucure de ajutorul lui Dumnezeu.

 

---

„Și va forța Rusia să intervină, iar Rusia se va pogorî în toată Europa.

În clipa în care Rusia va intra în România, se vor cutremura ungurii și vor încerca să facă tot posibilul sa lupte inversunat..

Și va fi distrugere mare în România.

Și atunci bulgarii vor vrea să intre în România puțin maimult...”

 „Rușii nu îi vor lăsa ușor pe bulgari.

Ei vor încerca să pună mâna, să cucerească cele mai mari regiuni ale țării.

Și deși acest lucru va părea un lucru foarte rău pentru România, în esență Rusia va salva România.

Credincioșii vor încerca să războiască pe ceilalți și îi vor arăta pe ruși ca și mântuitori.

Și atunci Rusia va cinsti pe acești români.

Această cinstire va ajuta mult România, ca să nu pară în ochii lor ca un vrăjmaș al lor.

Dar ungurii vor face mare rău țării.Se vor da lupte grele..

Pentru că aceștia au primit porunca de la Papă să ia toate acele regiuni pe care ei le vor, avându-i în spate pe englezi.

Și acolo vor fi mari neliniști și probleme.

Dar NATO va face și alte lucruri rele.

Va încerca să se folosească de cârmuitorii noștri, cei care conduc țara, ca să creeze mari probleme Rusiei.

În acea clipă se va arăta ce ascunde România.

Va fi o mare judecată, o mare criză atunci.

Va fi mare, mare război, mare conflict.

Rușii vor scoate arme noi la înaintare, arme noi de care nimeni nu are habar că există.

Și vor folosi noi tipuri de avioane cu care vor transporta armate întregi.

Dar totul se va desfășura cu atâta repeziciune încât vor duce armate imediat acolo unde vor.

Toți românii care vor lupta împotriva Rusiei vor fi distruși.

Cei care nu vor fi ostili rușilor vor scăpa, vor scăpa de mare primejdie..

Se va întâmpla cu repeziciune pogorârea rușilor în România și cu viteza fulgerului se vor coborî până în Serbia și, cu mișcări de trupe foarte rapide, vor ajunge și în Constantinopol.

Dupa o lunga perioada de timp se vor intampla urmatoarele :

Rusia  va fi trădată de prietenii ei.

Lupta va fi apriga ..

Rusia -nu va mai ține cont de nimic. Va fi razboi mare, mare de tot cu cei ce vor fi dusmanii ei.

Bine ar fi de românii aceia care nu se vor pune să lupte cu rușii. Nu vor fi distruși. Ceilalți vor fi distruși.

 

Razboi tare mare va fi. Orase ramase fara hrana, fara combustibil arse, claduri goale,oraselevor fi mormane de ruine..Pustiire mare..Dar Dumnezeu ii va ocroti pe cei cu inima curata si buna, care traiesc dupa poruncile Lui, fac bine, se roaga zi si noapte, postest si plang pacatele lor si a neamului lor..Cei ce vor avea mult Har- Dumnezeu va fi cu ei..dar vor fi tare putini acestia. Degeaba credinta, daca nu e dragoste si mila..degeaba, daca nu e dragoste adevarata..

 

Dupa o perioada de mare foc si pustiire-in acele tari ostile.. ( nu si acele care nu vor fi ostile ). Rusii vor stapani o perioada regiunile europei..Va fi Pace acolo unde nu vor fi tarile-dusmani RusieiAtunci se vor strânge, se vor uni șapte țări și vor spune:

«De ce să îi lăsăm pe ruși să stăpânească aceste regiuni importante? Îi vom război noi, vom lupta cu ei.»

Vor avea atunci asemenea războaie și lupte cum nu au mai existat în istoria lumii.

Va fi nevoit și Arhanghelul să facă ceva în cer care să îi înspăimânteze pe toți.

Și va ține întunericul dezbinării departe de oameni.

Și atunci soldații, ca și cum s-ar trezi din letargie, vor vedea adevărul.

Și se va opri războiul, dar până atunci vor muri foarte mulți.”

„București… București are multe păcate.

Este hotărât de la Dumnezeu ca să fie distrus din temelii.

Există mulți sfinți care roagă pe Dumnezeu să mântuiască Bucureștiul.

Dar când le-a arătat Dumnezeu ce răutăți se întâmplă în București, atunci au zis:

«Atotputernice Doamne, facă-se voia Ta.»

București… acolo, la București, este hotărât de câțiva ani în urmă de oameni satanii- distrugerea Ortodoxiei din România.

Și în anumite părți ascunse din București, în subsoluri, mii de ortodocși au fost martirizați.

Toate acestea Dumnezeu le va arde-locurile faradelegii...

În București mult foc va exista -deasupra Bucureștiului și de jur împrejurul României.

Dar Dumnezeu a hotărât ca România să o refacă stăpânitoare.

Cât va ține împărăția Rusiei, România nu va păți alte răutăți.

Când se va sfârși slava Rusiei, atunci va lua puterea China.

Atunci vor veni răutăți și mai mari.Rusia- nu este dusmanul Romaniei.Este ortodoxa, insa satana vrea ura, dezbinare..Toata ura si dusmania dntre ortodocsi este semanata doar de diavoli, care vor moartea ortodoxiei, multi nu inteleg asta si fac voia satanei. Pacat, mare pacat..caci vor pieri, Dumnezeu ii va distruge. Cei ce seamana ura si dezbinare, sunt fii al intunericului, vrajmasii lui Dumnezeu.

Atunci cei mai mulți vor fugi în munți, se vor distruge bisericile, nu vor exista preoți.

Rugati-va mult pentru preotii vostri.

Și va împărăți un papă satanic după acesta care se va retrage acum.

Acesta va încerca cu înșelăciune să distrugă România.

Și mulți dintre episcopii noștri, din păcate, se vor supune acestui papă, din frică.

Și noi sfinți, mari sfinți, vor apărea în România.

Par Arsenie Boca zicea: un popor fara Cruce va distruge Romania. Oamenii se roaga, dar nu se pocaiesc, nu se indreapta, tot cu rau in inima sunt. Daca inima nu e curata si sfanta, atunci nu va fi ajutata de Dumnezeu, caci va fi fara Har.Pocainta sincere trebuie, lacrimi tare multe, indreptarea vietii.

Va fi foamete mare, mare de tot. Unii se vr indraci, tare multi vor pieri..caci vor fi greutati multe, cutremure... Unii, foarte putini- se vor SFINTI. Se vor retrage din orase- la munte, departe de lume, vor plange zi si noapte..

Dar pentru ca multi vor lua raul in inima, din cauza cruzimii si a ispitelor..Nu vor dori sa se intoarca la Dumnezeu..- China va face mari distrugeri, mari răutăți.

Înainte să se întâmple acestea, până să vină China, Dumnezeu a hotărât, pentru că nu vede pocăință la oameni, să distrugă Anglia și America.

Atunci va fi dificil.

Anglia de Sud se va scufunda.

Dumnezeu va îngădui acest lucru.

Oare armele o vor distruge?

În orice caz, mare, mare rău se va întâmpla.

Atunci, pentru prima oară, englezii puțini credincioși vor spune:

«Dacă exiști, Dumnezeule, ajută-ne.»

 

Vă va forța Duhul lui Dumnezeu să vă gândiți la țara voastră.

Și atunci vă va pune mare dragoste și va veți întoarce in România.

Pentru că vor scoate asemenea legi în această țară încât va fi teamă pentru copiii voștri și veți fi nevoiți să plecați.Legi satanice.

Nu vă puteți imagina… nu-mi vine să cred și să mă gândesc că sunt adevărate toate aceste lucruri.

.

Și Dumnezeu va îngădui să mai fie încă trei împărății puternice în această lume.

Așa cum știm, această lume va fi a Rusiei, a ursului.

Apoi, dupa o perioada mai lunga de timp, pentru ca lumea nu va vrea sa se pocaiasca-va fi imparatia Chinei, asa dar -a doua va fi a Chinei, a dragonului.

Așa se numește împărăția dragonului. ( cea fara de Cruce, care va aduca mare prapad peste capul celor ortodocsi, din cauza inimii de pacate si patimi.)

La scurt timp (in care va fi mare, mare razboi, mare foamete, cutremure mari, fenomene meteo ingrozitoare):

Și a treia va fi împărăția șarpelui, a lui Antihrist.

Despre Papa.

Cel care este acum este primul, în curând se va retrage, va pleca.

Al doilea papă va fi îngrozitor, foarte puternic și se va impune la toate bisericile lumii.

Acesta va face mare răutate.

Va încerca să supună România prin intermediul ungurilor Vaticanului.

Dar nu va îngădui Dumnezeu acest lucru.

La început se va părea că ungurii vor câștiga, dar mai apoi vor fi alungați.

Sfânta Parascheva va sprijini această luptă împotriva latinilor, și cu bătrânul Iustin Pârvu și mulțimi de noi mucenici pe care eu nu îi știu.

Dar dacă voi sunteți oameni de rugăciune și spuneți ceea ce v-am spus:

«Iartă-mă Iisuse Hristoase, veti lasa raul ( inima buna, fara pic de rautate ..si smerita»,

veți construi de jur împrejur ziduri duhovnicești înalte și atunci răul va fi mic ( nu va fi bomba atomica) .Daca in inimi va fi raul, chiar daca va rugati-va fi ardere..

Locurile pe care Dumnezeu a hotărât să fie distruse complet- pentru că au distrus multe vieti si suflete--vor fi distruse cu desăvârșire.

America.

Americanii au multă viclenie împotriva românilor.

Atunci va avea loc ceva foarte rău pentru americani, ceva urât.

Pentru că s-au încrezut în Satana ca și stăpânitorul lor.

Și mai ales țări ca și țara noastră, a hotărât Dumnezeu să se despartă de America în bucăți mai mici.

În multe părți se va scufunda pământul și va fi mare unde era țară, unde era pământ.

Milioane de oameni vor pieri.”

„Odată m-a sunat un tânăr călugăr și este călugăr într-o mănăstire a părintelui din Arizona.

Nu l-am văzut personal.

A aflat despre mine și mi-a dat un telefon și am devenit prieteni.

S-a dus într-o zi să se spovedească la starețul lui, la părintele din Arizona, din Texas.

Când s-a dus acolo, așa cum este fereastra, s-a sprijinit cu mâinile pe pervazul ferestrei.

Și starețul s-a întors către el și i-a zis:

«Copilul meu, toate aceste locuri pe care le vezi aici, într-o zi vor fi mare. Înțelegi?

Se va scufunda Arizona și va deveni mare.»

Asta i-a spus părintele Efrem.

traducerea greaca Livia Radu , distribuim.

Vremurile vor fi si mai grele, caci si pacatele zi de zi devin si mai grele, si mai multe

 „Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și, pe când semăna:

• una a căzut lângă drum și a fost călcată în picioare, iar păsările cerului au mâncat-o;
• alta a căzut pe piatră și, după ce a răsărit, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală;
• alta a căzut în mijlocul spinilor, iar spinii, crescând împreună cu ea, au înăbușit-o;
• iar alta a căzut în pământ bun, a crescut și a făcut rod însutit.”

Iar Domnul explică pilda astfel:

„Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.

Cea de lângă drum sunt cei care aud; apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.

Cea de pe piatră sunt cei care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină; cred până la o vreme, iar la vreme de ispită se leapădă.

Cea căzută între spini sunt cei care aud cuvântul, dar, umblând cu grijile, cu bogățiile și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu aduc rod.

Iar cea căzută în pământ bun sunt cei care, cu inimă curată și bună, auzind cuvântul, îl păstrează și aduc rod întru răbdare.”

 Pilda Semănătorului, în forma ei esențială, așa cum apare în Evanghelia după Luca 8:5–8 și explicarea ei în 8:11–15

Pilda Semănătorului – oglinda sufletului omenesc

Pilda Semănătorului descoperă adevărata cauză a nerodirii: nu lipsa seminței, ci starea pământului.

„Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu”, spune Hristos. Semănătorul este același, sămânța este aceeași, puterea cuvântului este aceeași. Diferența o face pământul în care cade sămânța – adică inima omului.

Prima sămânță cade lângă drum. Pământul este bătătorit, întărit, incapabil să primească viață. Aceasta este inima împietrită. Sfântul Ioan Gură de Aur arată că nu lipsa harului este cauza pierderii, ci nepăsarea omului care nu lasă cuvântul să pătrundă în suflet. Omul poate auzi adevărul și totuși să rămână neschimbat, pentru că inima lui este ocupată de alte iubiri.

A doua sămânță cade pe piatră. Ea răsare repede, dar se usucă pentru că nu are rădăcină. Este chipul omului care primește credința emoțional, dar nu o transformă în viață. Se bucură când aude cuvântul lui Dumnezeu, dar când vine încercarea, renunță.

Aici se vede o mare înșelare a omului modern: confundă emoția religioasă cu transformarea duhovnicească. O lacrimă la un moment de rugăciune nu înseamnă neapărat pocăință. O impresie puternică nu înseamnă rădăcină. Rădăcina se vede în răbdare, în ascultare, în lupta cu păcatul.

A treia sămânță cade între spini. Aceasta este una dintre cele mai actuale imagini ale omului contemporan:

„Cei care aud cuvântul, dar, umblând cu grijile, cu bogățiile și cu plăcerile vieții, se înăbușă și nu aduc rod.”

Hristos nu spune că doar bogăția este rea, nici că orice grijă este păcat. Problema este atunci când grijile lumii ocupă locul lui Dumnezeu. Omul ajunge să fie atât de preocupat de cele trecătoare, încât pierde veșnicia.

Sfântul Ioan Gură de Aur avertizează că nu bogăția în sine pierde sufletul, ci alipirea inimii de ea. Omul ajunge să creadă că siguranța lui vine din avere, poziție, confort și control, uitând că toate acestea sunt fragile.

Spinii sunt multe. Nu cresc doar în sufletele oamenilor răi, ci și în sufletele celor care aud cuvântul lui Dumnezeu, dar nu îl lasă să conducă întreaga viață.

Păcatul – adevărata greutate a vremurilor

Când omul spune că vremurile sunt grele, adesea are dreptate într-un sens exterior. Există suferință reală, nedreptate și încercări. Dar problema fundamentală este alta: omul păcătos transformă orice vreme într-o vreme grea.

Adam și Eva au trăit în Rai, într-un loc fără boală, fără lipsuri și fără durere. Și totuși au căzut. Aceasta arată că rădăcina răului nu este mediul, ci despărțirea inimii de Dumnezeu.

Pe de altă parte, sfinții au trecut prin cele mai cumplite vremuri și au dobândit pace. Martirii au intrat în temnițe cântând. Cuvioșii au trăit în lipsuri, dar aveau bucurie. De ce? Pentru că omul împăcat cu Dumnezeu nu este definit de împrejurări.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că patimile sunt mișcări greșite ale sufletului, prin care omul iubește cele create mai mult decât pe Creator. Așadar, păcatul nu este doar încălcarea unei porunci, ci o deformare a iubirii. Omul ajunge să pună în centru altceva decât Dumnezeu.

Mânia, iubirea de bani, desfrânarea, mândria, invidia, judecarea aproapelui – acestea sunt adevăratele poveri ale lumii. Ele fac ca și vremurile bune să devină apăsătoare.

Vremurile nu se vindecă prin schimbarea lumii, ci prin schimbarea inimii

O mare ispită a omului este să creadă că problema este mereu în afară: conducătorii, societatea, oamenii din jur, epoca. Fără îndoială, există responsabilități sociale și nedreptăți care trebuie îndreptate. Dar Evanghelia începe întotdeauna cu omul însuși.

Hristos nu a început predica Sa spunând: „Schimbați lumea”, ci: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Matei 4,17).

Schimbarea începe în inimă.

Un om cu inimă curățită poate trăi într-o lume tulburată și să păstreze pacea lui Dumnezeu. Un om cu suflet bolnav poate transforma chiar și binecuvântările în prilejuri de cădere.

Sfinții Părinți nu au fost oameni care au fugit de realitate, ci oameni care au văzut realitatea mai profund. Ei au înțeles că cea mai mare tragedie nu este pierderea bunurilor pământești, ci pierderea asemănării cu Dumnezeu.

Pământ bun – chemarea omului

Ultima categorie din pilda Mântuitorului este pământul bun:

„Cei care, cu inimă curată și bună, auzind cuvântul, îl păstrează și aduc rod întru răbdare.”

Observăm un cuvânt esențial: răbdarea. Rodirea nu este instantanee. Viața duhovnicească nu este o experiență de moment, ci o lucrare continuă.

Pământul bun nu este omul fără slăbiciuni, ci omul care se pocăiește. Sfântul Isaac Sirul spune că Dumnezeu nu cere de la om lipsa încercărilor, ci inimă smerită care se întoarce mereu spre El.

Așadar, întrebarea fundamentală nu este: „De ce sunt vremurile acestea atât de grele?”, ci: „Ce fel de pământ este inima mea?”

Dacă inima este bătătorită de nepăsare, orice vreme va fi grea.
Dacă inima este superficială, orice încercare va usca credința.
Dacă inima este plină de spini, orice binecuvântare va fi sufocată.
Dar dacă inima primește cuvântul lui Dumnezeu, chiar și în mijlocul furtunii poate rodi.

Concluzie

Nu vremurile sunt grele în primul rând, ci păcatele care apasă sufletul omului. Vremurile doar descoperă ceea ce există deja în inimă.

O lume bolnavă este alcătuită din inimi bolnave. O lume vindecată începe cu oameni care se pocăiesc, se curățesc și Îl primesc pe Dumnezeu.

Hristos nu a promis o lume fără cruce, ci a promis puterea de a purta crucea. Nu a promis absența necazurilor, ci prezența Sa în mijlocul lor.

De aceea, adevărata întrebare a creștinului nu este: „Cum să scap de vremurile grele?”, ci:

„Cum să devin pământ bun, în care Dumnezeu să rodească?”

Pentru că atunci când omul se împacă cu Dumnezeu, chiar și vremurile grele devin locul în care sufletul poate aduce roadă.

Scris de Livia Radu M-nski, teolog

Conștiința adormită si nesimtirea duhovniceasca in care zace omul de azi

 

Nesimțirea sufletească – moartea nevăzută a simțirilor duhovnicești

Introducere

Nesimțirea sufletească este descrisă ca o moarte nevăzută a simțirilor duhovnicești. Omul care ajunge în această stare își pierde sensibilitatea față de Dumnezeu, dar rămâne în același timp foarte receptiv la lucrurile materiale. Astfel, viața interioară se dezechilibrează: cele văzute devin importante, iar cele nevăzute sunt ignorate.

Cum se formează nesimțirea

Împietrirea inimii nu apare dintr-o dată, ci crește treptat prin nepăsare. O viață lipsită de atenție duhovnicească duce încet la stingerea sensibilității sufletului. Lumea iubitoare de plăceri hrănește această stare, iar voia proprie o întărește și o adâncește.

Slujirea superficială a lui Dumnezeu contribuie la această împietrire, deoarece formele exterioare rămân, dar inima nu mai participă. În același timp, obișnuința cu păcatul și repetarea lui sting treptat conștiința, până când răul ajunge să fie perceput ca ceva firesc.

Întunecarea conștiinței

Cel stăpânit de nesimțire rareori își vede adevărata stare. Mândria ascunde boala sufletului sub o falsă mulțumire de sine, iar omul ajunge să creadă că este sănătos din punct de vedere duhovnicesc.

Conștiința adormită încetează să mai mustre păcatul. Lipsa lacrimilor pentru păcate devine un semn al acestei împietriri. Astfel, omul nu doar că nu se mai luptă cu păcatul, dar nici nu îl mai recunoaște clar.

Efectele asupra vieții duhovnicești

În această stare, rugăciunea devine rece, fără viață, iar citirea Sfintei Scripturi pare lipsită de gust. Viața duhovnicească fără atenție se usucă asemenea unui pom fără apă.

Nesimțirea îl face pe om indiferent față de propria mântuire, iar cel care nu își vede rănile sufletești nu mai caută vindecarea lor. Astfel, sufletul rămâne într-o stare de adormire interioară.

Pericolul nesimțirii

Nesimțirea este una dintre cele mai primejdioase boli ale sufletului, deoarece omul aflat în această stare nu își cunoaște propria nenorocire. Este o formă de orbire interioară care poate continua mult timp fără ca persoana să își dea seama de gravitatea ei.

În acest proces, demonii folosesc nesimțirea pentru a îndepărta omul de pocăință, iar păcatul repetat devine un mod de viață aparent normal.

Calea spre vindecare

Deși starea este gravă, ea nu este fără leac. Harul lui Dumnezeu este singurul care poate vindeca deplin această boală, dar omul este chemat să colaboreze cu el.

Pocăința sinceră începe prin recunoașterea propriei nesimțiri. Omul trebuie să lupte cu răbdare împotriva împietririi inimii, iar viața atentă și trează slăbește treptat puterea acestei boli.

Ascultarea de poruncile lui Hristos pregătește sufletul pentru vindecare, iar smerenia deschide calea lucrării harului. Rugăciunea stăruitoare, perseverența și fiecare faptă bună făcută cu smerenie contribuie la trezirea inimii.

Uneori, Dumnezeu îngăduie încercări tocmai pentru a trezi sufletul adormit și a-l întoarce spre viața adevărată.

Vindecarea și viața duhovnicească autentică

Vindecarea nu se realizează prin puterea omului, ci prin împreună-lucrarea voinței omului cu harul lui Dumnezeu. Atunci când harul reînvie simțirile duhovnicești omorâte de păcat, începe o nouă viață interioară.

Adevărata viață duhovnicească începe în momentul în care inima devine din nou sensibilă la glasul lui Dumnezeu, iar omul iese din starea de nepăsare.

Concluzie

Nesimțirea sufletească este o boală subtilă, dar extrem de periculoasă. Ea se dezvoltă lent, ascunde adevărata stare a omului și îl poate îndepărta de mântuire fără ca acesta să își dea seama. Totuși, prin smerenie, pocăință și lucrarea harului lui Dumnezeu, inima poate fi readusă la viață și sensibilitate duhovnicească.