Sfântul Siluan Athonitul:«Când Dumnezeu te apropie de El, diavolul se agită. Nu te speria; aceasta înseamnă că mergi bine.»

 

Diavolul luptă cel mai mult pe cei virtuoși. De ce?

Ați auzit vreodată spunându-se că diavolul luptă mai mult împotriva celor virtuoși, iar pe cei păcătoși îi lasă în pace, deoarece îi are deja în stăpânire? Această observație nu este doar o vorbă populară, ci reflectă o adevărată lege a vieții duhovnicești.

În continuare, vom explora de ce este așa și ce putem face pentru a rămâne tari în fața luptelor duhovnicești, chiar atunci când ele par mai grele.

---

De ce diavolul luptă mai tare împotriva celor virtuoși?

Cei virtuoși reprezintă o amenințare pentru planurile duhului răului. Ei se apropie de Dumnezeu și devin lumină în întuneric, speranță pentru ceilalți. Iată câteva motive:

• Cei virtuoși sunt o mărturie vie a lui Dumnezeu.
  Când cineva trăiește în virtute, arată că viața creștină funcționează și că Dumnezeu schimbă inimile. Aceasta îl deranjează pe diavol.

• Virtutea atrage lumina lui Dumnezeu.
  În preajma unui om virtuos, întunericul nu poate să stăpânească la fel de ușor.

• Cei care cresc spiritual pot ajuta și pe ceilalți.
  Diavolul știe că un credincios puternic în Dumnezeu poate să-i ajute și pe alții să scape din capcanele sale.

• Lupta duhovnicească este o luptă pentru suflete.
  Dacă diavolul pierde un om virtuos, pierde și influența asupra celor din jurul său.

---

Ce ne spune Scriptura?

Scriptura ne confirmă această realitate:

«Pentru că lupta noastră nu este împotriva sângelui și a cărnii, ci împotriva principatelor, împotriva puterilor, împotriva stăpânitorilor întunecimii acestei lumi, împotriva duhilor răutății din înălțimi.» (Efeseni 6:12)

Această luptă nu este împotriva oamenilor, ci împotriva forțelor care stau în spatele răului.

«Voi, fraților, fiți tari în Domnul și în puterea măreției Lui. Luați armura lui Dumnezeu, pentru a vă putea opri în ziua cea rea și, după ce veți fi făcut totul, să rămâneți statornici.» (Efeseni 6:10–11)

Ne îndeamnă să ne pregătim pentru luptele duhovnicești și să rămânem statornici.

«Treziți și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită.» (Matei 26:41)

Hristos ne îndeamnă la vigilență și rugăciune.

---

Ce spun Sfinții Părinți?  

Sfinții au trăit și au înțeles această luptă:

• Sfântul Ioan Gură de Aur:
  «Diavolul nu se luptă cu cei care sunt deja în mâinile lui. El se opune celor care vor să scape, care se trezesc, care se ridică spre lumină.»

• Sfântul Efrem Sirul:
  «Când ești atacat mai tare, bucură-te, că înseamnă că te apropii de Dumnezeu. Dacă nu ești atacat, poate că ești deja în drumul lui.»

• Sfântul Isaac Sirul:
  «Luptele sunt semnul că ești pe drumul cel bun. Dacă nu ai lupte, te poți întreba: unde sunt?»

• Sfântul Antonie cel Mare:
  «Duhul răului nu te va ataca dacă ești deja captiv. Dar când te ridici spre Dumnezeu, vei simți presiunea lui.»

• Sfântul Siluan Athonitul:
  «Când Dumnezeu te apropie de El, diavolul se agită. Nu te speria; aceasta înseamnă că mergi bine.»

---

Cum să ne apărăm și să rămânem tari?

Dacă diavolul luptă împotriva celor virtuoși, cum putem rămâne tari și să nu ne descurajăm? Iată câteva sfaturi practice, bazate pe tradiția ortodoxă:

1. Rugăciunea zilnică și continuă
   Rugăciunea este arma noastră principală. Fie că este o rugăciune scurtă („Doamne, miluiește-mă”), fie citirea Psaltirii, ea ne ține legați de Dumnezeu.

   «Rugăciunea este o scară spre cer.» (Sfântul Macarie cel Mare)

2. Citirea Scripturii și a Sfinților
   Cuvântul lui Dumnezeu ne luminează și ne întărește. Citiți zilnic măcar câteva versete.

   «Cuvântul lui Dumnezeu este viu și puternic.» (Evrei 4:12)

3. Participarea la Sfintele Taine
   Comuniunea cu Hristos prin Sfânta Spovedanie și Sfânta Liturghie este cea mai puternică protecție.

4. Spiritul de umilință
   Diavolul se folosește de mândrie și autosuficiență. Umilința /smerenia ne face mai puternici.

   «Smerenia și rugăciunea biruie pe diavol.» (Sfântul Nil Surski)

5. Discernământ și auto-observare
   Fii atent la gânduri, emoții și situații care par „prea bune” sau „prea grele”.

6. Relația cu un duhovnic sau un frate mai matur spiritual
   Nu lupta singur. Un om mai înaintat în viața duhovnicească te poate ajuta să vezi ce nu vezi singur.

7. Viața de comunitate
   Biserica nu este doar un loc de slujire — este o familie. Stai legat de frați și surori în Hristos.

   «Unde doi sau trei sunt adunați în Numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.» (Matei 18:20)

8. Post și abstinență
   Controlul asupra trupului ajută la controlul sufletului.

9. Gratitudine și lăudare
   Recunoștința taie puterea depresiei și a ispitei.

   «Lăudați-L pe Domnul, căci este bun!» (Psalmul 106:1)

10. Rugăciunea Maicii Domnului
    Maica Domnului este cea mai puternică intercesoare. Rugăciunile către Ea ne sprijină în momentele de slăbiciune.

    «Maica Domnului, ajută-mă! Tu ești adăpostul și încrederea mea!» (rugăciune tradițională)

11. Învățarea să recunoaștem ispitele
    Diavolul nu vine niciodată cu o mască de rău. El se folosește de lucruri care par bune sau utile.

    «Nu tot cuvântul credeți, ci cercetați dacă vine de la Dumnezeu.» (adaptare după 1 Ioan 4:1)

12. Viața de jertfă și iubire
    Cea mai mare armatură împotriva diavolului este iubirea. Trăind pentru ceilalți și jertfindu-te, duhul răului nu are putere asupra ta.

    «Iubirea biruie pe tot răul.» (Sfântul Ioan Gură de Aur)

---

Poveste scurtă pentru încurajare

Un călugăr tânăr se ruga zilnic și se străduia să fie virtuos. Dar în fiecare noapte avea vise și gânduri tulburătoare. El s-a dus la duhovnicul mănăstirii și i-a spus:

— Părinte, de ce mă atacă diavolul atât de tare? Eu nu fac decât să mă rog și să citesc Scriptura!

Duhovnicul a zâmbit și i-a răspuns:
— Fiule, dacă ai un grădină și în ea crește o floare frumoasă, vei lăsa buruienile să o piardă sau vei avea grijă să o aperi? Așa și Dumnezeu are grijă de tine, iar diavolul se agită pentru că vede că tu crești spre lumină. Nu te descuraja — lupta înseamnă că mergi bine.

---

Plan practic de 7 pași pentru fiecare zi

1. Dimineața: citește un psalm și roagă-te pentru protecție duhovnicească.

2. În timpul zilei: fii atent la gânduri. Dacă simți o ispită, spune: «Doamne, miluiește-mă!» și schimbă gândul.

3. La prânz: citește câteva versete din Evanghelie și reflectează la ele.

4. După-amiază: fă o faptă de iubire — un telefon unui bătrân, un mesaj de încurajare, o mână de ajutor.

5. Seara: examinează-ți ziua — unde ai fost tare, unde ai slăbit. Roagă-te de iertare și mulțumește pentru ajutorul lui Dumnezeu.

6. Înainte de culcare: citește Psalmul 91 și încrucișează-ți camera.

7. Dacă te trezești noaptea: folosește momentul pentru o rugăciune scurtă: «Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul».

---

Concluzie: Nu ești singur în luptă

Dacă simți că ești atacat mai tare, bucură-te! Înseamnă că te apropii de Dumnezeu și că diavolul vede asta. Dar nu uita:

«Dumnezeu este cu noi. Dacă El este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?» (Romani 8:31)
«Și iată, Eu sunt cu voi toate zilele, până la sfârșitul veacului.» (Matei 28:20)

Tu nu ești singur. Biserica te susține. Sfinții te ajută prin rugăciunile lor. Maica Domnului te apără. Iar Hristos, biruitorul morții și al diavolului, este mereu lângă tine.

Așadar, nu te teme. Rămâi tare. Roagă-te. Crește în virtute. Și când diavolul vine cu luptele sale, răspunde cu rugăciune, umilință și iubire.

Livia Radu Mr, din dragoste pentru Dumnezeu

Puterea rugăciunii de la miezul nopții – ce ne spun Sfinții Părinți

    

---

Puterea rugăciunii de la miezul nopții – ce ne spun Sfinții Părinți

Introducere

Dragul meu prieten,

Știi ceva? Rugăciunea de la miezul nopții are o putere aparte. Nu este doar o tradiție frumoasă, ci o practică duhovnicească profundă, cu rădăcini adânci în viața Bisericii și în experiența Sfinților Părinți. Ei ne învață că această oră tăcută și pustie este ca un pod către cer, un timp în care lumea se oprește, iar noi ne putem deschide inima înaintea lui Dumnezeu fără distrageri.

---

De ce este specială rugăciunea la miezul nopții?

În tăcerea nopții, când toți dorm, mintea se liniștește, iar duhul devine mai receptiv la glasul lui Dumnezeu. Este un timp în care:

• inima este mai deschisă;

• gândurile se limpezesc;

• atenția nu mai este risipită de zgomotul zilei;

• relația cu Dumnezeu poate fi adâncită în intimitate.

Sfinții Părinți spun că miezul nopții este o oră de mare putere duhovnicească, când lucrarea răului slăbește, iar harul lui Dumnezeu se face simțit mai limpede în sufletul celui care se roagă.

---

Ce spun Sfinții Părinți

Sfinți ruși

Sfântul Serafim de la Sarov
„Rugăciunea nocturnă este ca o sabie ascuțită împotriva duhurilor rele. Cel care se roagă la miezul nopții primește o lumină specială de la Dumnezeu.”

Sfântul Ioan de Kronstadt
„Când te ridici la miezul nopții pentru rugăciune, simți cum Dumnezeu vine spre tine cu mila Sa. Această oră este o mare binecuvântare pentru suflet.”

Sfântul Siluan Athonitul
„Am învățat că rugăciunea din miezul nopții aduce pace sufletului și putere pentru ziua care urmează. Este o întâlnire tainică cu Domnul.”

Sfântul Nil Sorski
„Pustnicul care se scoală la miezul nopții și se roagă primește lumină și înțelepciune de la Dumnezeu, căci această oră este foarte potrivită pentru rugăciune.”

---

Alți Sfinți ai pustiei și ai nevoinței

Sfântul Antonie cel Mare
„Noaptea este vremea rugăciunii. Când lumea doarme, sufletul poate vorbi cu Dumnezeu fără piedici.”

Sfântul Pahomie cel Mare
„Cei care se roagă noaptea primesc mai mult ajutor și putere de la Dumnezeu decât cei care nu fac aceasta.”

Sfântul Macarie cel Mare
„Rugăciunea nocturnă este ca o scară către cer. Cel ce se folosește de ea ajunge mai repede la Dumnezeu.”

Sfântul Evagrie Ponticul
„Noaptea, când mintea este liniștită, rugăciunea devine mai curată și mai puternică.”

Sfântul Ioan Scărarul
„Rugăciunea în tăcerea nopții este un dialog tainic cu Dumnezeu. Acolo, în liniște, El ne spune lucruri pe care nu le auzim în zgomotul zilei.”

Rugăciunea la miezul nopții – lumina în vremurile de apoi

Dragi frați și surori în Hristos,

Viața noastră este marcată de semne care ne amintesc că trăim vremuri deosebite — vremuri descrise în Scriptură drept „vremurile de apoi”. Lumea se schimbă rapid, iar sufletele noastre sunt bombardate zilnic de nenumărați stimuli, încât adesea uităm să ne oprim și să ne adresăm lui Dumnezeu în tăcere și adâncime.

În aceste vremuri, rugăciunea de la miezul nopții capătă un înțeles și o importanță aparte. Nu este doar o tradiție monahală sau o practică rezervată „sfinților”, ci un dar pe care Dumnezeu ni-l pune la îndemână pentru a rămâne în comuniune cu El, chiar și atunci când lumea pare că se prăbușește în jurul nostru.
De ce este indicat să ne rugăm la miezul nopții în vremurile de apoi?
Tăcerea nopții este o binecuvântare

Noaptea este o perioadă de tăcere firească. Când lumea doarme, zgomotul și agitația zilei se sting. Această liniște ne ajută să ascultăm mai atent vocea lui Dumnezeu.

„În noapte, într-o vedenie, când somnul cade peste oameni, atunci vorbește Dumnezeu…”
(Iov 33:15)
Este o oră de vigilență spirituală

Scriptura ne îndeamnă să fim „treji” și „veghetori”, pentru că nu știm nici ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.

„Vegheați deci, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Domnul.”
(Matei 25:13)
Noaptea ne apropie de exemplul lui Hristos

Hristos Însuși S-a rugat noaptea, înainte de marea Sa jertfă. El ne arată că această oră este potrivită pentru rugăciune și comuniune cu Tatăl.

„Și depărtându-Se de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și Se ruga…”
(Luca 22:41)
Este un timp de protecție și eliberare

Noaptea poate fi un timp al fricii și neliniștii. Însă rugăciunea transformă teama în nădejde și întunericul în lumină.

„Tu mi-ai pus în inimă mai multă bucurie decât atunci când li se înmulțesc grânele și vinul.”
(Psalmul 4:7)
Este un moment de purificare și auto-examinare

În tăcerea nopții, mintea și inima se limpezesc. Putem să ne cercetăm sufletul și să ne deschidem înaintea lui Dumnezeu cu sinceritate, fără măști.

„Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște inima mea; încearcă-mă și cunoaște gândurile mele.”
(Psalmul 139:23)
Este timp pentru rugăciune colectivă și intercesiune

Când credincioșii se roagă în același timp, chiar dacă sunt departe unii de alții, se creează o rugăciune neîncetată care se înalță înaintea tronului lui Dumnezeu.

„Rugați-vă unii pentru alții.”
(Iacov 5:16)
Este o pregătire pentru venirea Mântuitorului

Vremurile de apoi ne amintesc că trebuie să fim pregătiți. Rugăciunea din miez de noapte ne ajută să rămânem treji, atenți la semnele vremurilor și la chemarea lui Dumnezeu către sfințenie.

„Iată, vin ca un hoț; fericit este cel ce veghează și își păzește hainele.”
(Apocalipsa 16:15)
Ce ne spune Psaltirea despre rugăciunea nocturnă?

Psaltirea este plină de versete care ne încurajează să ne rugăm noaptea. Iată câteva dintre cele mai grăitoare:

„La miezul nopții m-am sculat să-Ți mulțumesc pentru judecățile dreptății Tale.”
(Psalmul 119:62)

„Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.”
(Psalmul 142:1)

„Noaptea îmi scald patul cu lacrimi, cu plânsul meu îl ud.”
(Psalmul 6:6) — nu doar rugăciune, ci și durere, pocăință și deschidere sinceră înaintea lui Dumnezeu.

„În ziua când Te-am chemat, m-ai auzit și ai întărit sufletul meu cu putere.”
(Psalmul 138:3)

„Domnul este lumina mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este sprijinitorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa?”
(Psalmul 27:1) — o mărturisire puternică de protecție și încredere, potrivită mai ales pentru ceasurile nopții.

Scris de Livia Radu Mr

“VOR FUGI FIECARE SĂ SE ASCUNDĂ ÎN MUNȚI ,, (PROOROCIILE SFÂNTULUI EFREM SIRUL).

SFÂNTULUI EFREM SIRUL CU PRIVIRE LA VENIREA ANTIHRISTULUI !

- Ce spune marele ascet sirian, conform Sfintelor Scripturi, despre vremea antihristului?!

- “VOR FUGI FIECARE SĂ SE ASCUNDĂ ÎN MUNȚI.

UNII VOR MURI DE FOAME, ALȚII DE SETE SE VOR TOPI CA CEARA” .

(PROOROCIILE SFÂNTULUI EFREM SIRUL).
- “Eu, Efrem cel prea mic si pacatos si plin de greseli, cum voi putea sa spun cele mai presus de puterea mea ?
- Sfântul Efrem Sirul:
- “Va fugi fiecare să se ascundă în munți. Unii vor muri de foame, alții de sete se vor topi ca ceara.”Dar de vreme ce Mantuitorul plin de a Sa milostivire, pe cei neintelepti i-a invatat intelepciunea si prin ei pe credinciosii de pretutindeni i-a Luminat; si pe a noastra limba cu indestulare o va lamuri spre folosul si zidirea mea, a celui ce zic, si a tuturor ascultatorilor, si voi grai intru durere si voi spune intru suspinuri pentru sfarsitul lumii acesteia de acum, si pentru cel fara de rusine si cumplit balaur (adica Antihrist) cel ce va tulbura toate de sub cer, si sa bage teama si spaima si cumplita necredinta in inimile oamenilor.
- Va face aratari, semne si infricosari, incat, de ar putea sa amageasca si pe cei alesi.
Si se va sargui ca pe toti sa-i insele cu mincinoasele semne, cu naluciri de aratari vrajitoresti si cu fermecatoriile care se vor face de el.
- Caci cu ingaduinta lui Dumnezeu va lua stapanire ca sa însele lumea, fiindca s-au inmultit paganatatile oamenilor, si pretutindeni se lucreaza tot felul de lucruri cumplite… Pentru aceasta Dumnezeu va slobozi a fi ispitita lumea cu duhul inselaciunii, pentru paganatatea oamenilor.
- De vreme ce asa au voit oamenii a se departa de Dumnezeu si a iubi pe vicleanul. Mare nevointa va fi fratilor in vremurile acelea, mai ales celor credinciosi, cand se vor savarsi semne si minuni de insusi balaurul cel cu multe stapaniri; cand se va arata ca un Dumnezeu, cu naluciri infricosate, zburand in vazduh, si toti dracii ca ingerii inaltandu-se inaintea tiranului.
- Si va striga cu tarie schimbandu-si chipul si infricosand fara de masura pe toti oamenii.
Atunci fratilor, oare cine se va afla ingradit si neclintit petrecand?
Avand in sufletul sau semnul Unuia-Nascut Fiului lui Dumnezeu, adica sfanta Lui venire.
- Si in vremea aceea nu va fi slabire pe pamant, si marea vazandu-o toata lumea tulburata, va fugi fiecare sa se ascunda in munti. Unii vor muri de foame, altii de sete se vor topi ca ceara. Si nu va fi cine sa-i miluiasca pe ei.
Atunci vor vedea toate fetele lacrimand si cu durere intreband:
Nu cumva se afla vreun grai a lui Dumnezeu pe pamant? Si nu vor auzi de nicaieri raspuns… CINE VA SUFERI ZILELE ACELEA? Si cine va rabda necazul cel nesuferit, cand vor vedea amestecarea popoarelor care vor veni de la marginile pamantului, pentru vederea tiranului.
- Multi se vor inchina inaintea spurcatului si vor striga cu cutremur, incat si locul se va clatina de strigatele lor, zicand:
Tu esti mantuitorul nostru…
Atunci marea se va tulbura si pamantul se va usca.
Cerurile nu vor ploua si sadurile se vor usca.
Si toti cei ce vor fi pe pamant, de la rasarit pana la apus vor fugi cu multa frica.
- Si iarasi cei ce vor fi in partile de apus vor fugi in rasarit cu cutremur…
Luand atunci obraznicul stapanirea, va trimite pe draci in toata lumea, ca sa propovaduiasca cu indrazneala, ca s-a aratat cu slava:
Veniti de-l vedeti pe el.
Cine oare va avea suflet de diamant, ca sa sufere vitejeste toate smintelile acelea?
- Cine oare va fi acest om precum am zis, ca toti ingerii sa-l fericeasca pe el?
Caci eu fratilor, iubitor de Hristos, desavarsit m-am infricosat numai din pomenirea balaurului, cugetand intru sine necazul ce va sa fie asupra oamenilor in vremea aceea, si in ce fel se va arata acest balaur pangarit asupra neamului omenesc.
- Insa sfintilor mai cumplit se va arata.
Ca vor fi multi cei ce se vor arata bine placuti lui Dumnezeu, care vor putea scapa prin munti si dealuri si locuri pustii, cu multe rugaciuni si plangeri nesuferite.
Ca vazandu-i Dumnezeu in asa plangere nemangaiata si intru credinta curata, se va milostivi spre dansii ca un Parinte milostiv, iubitor de fii, si-i va pazi pe ei unde se vor ascunde.
- Ca prea pangaritul nu va inceta sa caute pe sfinti pe pamant si pe mare, socotind ca stapaneste tot pamantul.
Si pe toti ii va supune, si va socoti ca se poate impotrivi lui Dumnezeu din cer, nestiind ticalosul neputinta sa si mandria pentru care a cazut…
Cu toate acestea va tulbura pamantul, va infricosa cu semnele sale vrajitoresti pe toti. Si in vremea aceea nu va fi slabire pe pamant, ci necaz mare, tulburare si necaz, moarte si foamete peste tot pamantul.
- Ca insusi Domnul a zis:
“Ca unele ca acestea nu s-au facut de la intemeierea lumii”. Iar noi pacatosii, cu ce vom asemana acele nevoi peste masura de mari?
Insa, sa-si puna fiecare in mintea sa cuvintele Mantuitorului, cum ca, pentru nevoia si necazul cel prea mare, va scurta zilele acelea prin milostivirea Sa.
- Cu oamenii ultimelor timpuri se întâmplă ceva contrar celor plini de har: unul dintre idolii lor este mâncarea.
Viteaz suflet va fi acela care va putea sa-si tina viata atunci in mijlocul smintelilor;
Caci daca putin va slabi credinta sa, lesne va fi inconjurat si va fi robit de semnele balaurului celui rau si viclean.
- Si neiertat se va afla unul ca acesta in ziua judecatii, ca insusi lui-si vanzator se va afla, ca cel ce a crezut tiranului de buna voie. De multe rugaciuni si lacrimi avem trebuinta, o, fratilor! ca sa fie cineva dintre noi intarit intru ispite.
Fiindca multe vor fi nalucirile fiarei.
Caci luptator impotriva lui Dumnezeu fiind, va voi sa le piarda pe toate …
- Luati aminte, fratii mei!
Covarsirea fiarei si mestesugirea ei de la pantece incepe. Caci dupa ce va fi stramtorat cineva, de lipsa de bucate, sa fie silit a primi pecetea lui. Nu oricum, ci pe mana dreapta si pe frunte va fi pus semnul.
Ca sa nu mai aiba stapanire omul a se pecetlui cu mana dreapta, cu semnul Sfintei Cruci, si nici pe frunte a se mai insemna cu Numele Sfant al Domului, nici cu preasfanta si slavita Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos.
- Ca stie ticalosul ca daca se va pecetlui cineva cu crucea Domnului, ii risipeste toata puterea lui. Pentru aceasta pecetluieste dreapta omului, ca aceasta este care pecetluieste toate madularele noastre.
Asemenea si fruntea care este ca un sfesnic ce poarta faclia luminii.
Deci fratii mei, infricosata nevointa va fi tuturor oamenilor celor iubitori de Hristos, si pana in ceasul mortii sa nu se teama, nici sa stea cu molesire cand balaurul va incepe a pune pecetea sa, in locul crucii Mantuitorului.
- Si va face in asa fel incat sa nu se mai faca nici un fel de pomenire Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Si aceasta o va face, fiindca se teme si se cutremura de puterea Mantuitorului nostru.
Ca de nu se va pecetlui cineva cu pecetea sa, nu va putea fi robit de nalucirile vicleanului, si nici Dumnezeu nu-i va parasi, ci ii va lumina si-i va atrage la Sine.
- Ni se cade, noua fratilor, a intelege nalucirile vicleanului, ca nemilostiv si fara de omenie este. Iar Domnul nostru cu liniste va veni la noi, ca sa goneasca mestesugirile balaurului.
Deci noi tinand neabatuta si curata credinta in Hristos, lesne vom birui puterea vrajmasului; si se va departa de la noi neputinciosul, neavand ce sa ne faca.
- Ca eu, fratilor, va rog pe voi iubitorilor de Hristos, sa nu ne molesim, ci mai ales puternici sa ne facem cu puterea crucii. Cu toate acestea ni se cade noua a ne ruga, ca sa nu cadem in ispita. Deci fiti gata ca niste credinciosi robi, neprimind pe altul.
Ca de vreme ce furul si pierzatorul si cel fara de omenie, mai intai va veni intru ale sale vremuri, vrand sa fure si sa junghie si sa piarda turma cea aleasa a lui Hristos, adevaratul Pastor;
Caci se va da pe sine drept adevaratul Pastor, ca sa insele oile turmei lui Hristos. Aceasta cunoscand-o vrajmasul, ca iarasi va sa vina din cer Domnul cu slava, a socotit aceasta ca sa ia asupra sa chipul venirii Lui, ca sa ne insele pe noi.
- Iar Domnul nostru va veni ca un fulger infricosat pe pamant.
Dar vrajmasul nu va veni asa. Se va naste cu adevarat dintr-o femeie spurcata, care va fi unealta a lui.
Deci nu se va intrupa diavolul, ci in acest fel va veni ca sa insele pe toti.
Fiind smerit, linistit, urand cele nedrepte, spre iudei intorcandu-se, bun, iubitor de saraci, peste masura de frumos, cu buna asezare, lin catre toti, cinstind in mod special pe evrei (caci ei asteapta venirea lui).
- Iar intru toate acestea se vor face semne, aratari si infricosari cu multa stapanire, si se va mestesugi cu viclesug ca sa placa tuturor, si sa fie iubit de multi.
Si daruri nu va lua, cu manie nu va grai, mahnit nu se va arata, si cu chipul bunei randuieli va amagi lumea, pana ce se va face imparat.
Si dupa ce vor vedea multe popoare niste fapte bune ca acestea, toti impreuna cu o socoteala se vor face, si cu bucurie mare il vor propovadui pe el imparat, zicand unii catre altii:
Au doara se mai afla vreun om ca acesta bun si drept?
- Si mai mult poporul cel ucigas și necredincios il vor cinsti si se vor bucura de imparatia lui.
Pentru aceea si ca unul ce va cinsti mai mult locul si templul, va arata tuturor ca are grija de ei.
Si cand va imparati balaurul pe pamant, cu mare sirguinta, toate popoarele ii vor veni in ajutor: Edom si iarasi Moab, inca si fiii lui Amon, ca unui adevarat imparat i se vor inchina lui cu bucurie, si ei se vor face cei dintai aparatori ai lui.
- Să ştiţi că în acele zile, Satana, va interzice prin lege jertfa Sfintei Împărtăşanii.
Apoi imparatia aceluia se va intari si va bate cu manie pe trei imparati mari.
Iar dupa aceasta se ve inalta inima lui, si-i va varsa amaraciunea lui, punand inainte, din Sion, veninul mortii, tulburand lumea, va clatina marginile, va necaji toate, va pangari sufletele.
- Nu se va arata ca un cucernic, ci in toate ca unul fara de omenie: manios, cumplit, nestatornic, infricosat, urat, uracios, salbatic, pierzator si silindu-se a arunca in groapa paganatatii tot neamul omenesc, prin a sa nebunie.
Si stand multimea inaintea lui si alte popoare multe, laudandu-l pe el pentru naluciri, vor striga cu glas mare, incat se va clatina locul in care popoarele vor sta inaintea lui.
- Si le va grai cu indrazneala:
Cunoasteti toate popoarele puterea si stapanirea mea? Iata dar inaintea voastra a tuturor, poruncesc acestui munte mare ce este de cealalta parte ca sa vina aici la noi.
Si va zice spurcatul:
si va alerga, adica muntele in privirea tuturor, insa nicidecum din temeliile lui mutandu-se.
Caci cele ce Dumnezeu Prea Inalt dintru inceputul zidirii le-a intemeiat si le-a inaltat, asupra acestora spurcatul Antihrist, stapanire nu are, ci va amagi lumea cu naluciri vrajitoresti.
- Si iarasi altui munte ce va sta in adancul marii, ostrov foarte mare fiind, ii va porunci sa se duca pe uscat.
Dar ostrovul nu se va misca nicidecum, ci nalucire va fi.
Si iarasi isi va intinde mainile lui, si va aduna multime de taratoare si pasari.
- Asijderea inca va pasi pe deasupra adancului, si pe mare si pe uscat va umbla; insa toate acestea vor fi naluciri.
Si multi vor crede intru el si-l vor slavi ca pe un Dumnezeu tare. Iar cei ce vor avea pe adevaratul Dumnezeu, li se vor lumina ochii inimii lor, si cu de-amanuntul vor privi prin credinta curata si vor cunoaste inselaciunea lui.
- Acestea, toate facandu-le, va insela lumea si multi vor crede lui, slavindu-l ca pe un Dumnezeu tare. Iar cati vor avea frica lui Dumnezeu in ei si ochii inimii luminati, vor cunoaste ca nici muntele nu s-a mutat din locul sau, nici ostrovul nu a iesit din mare pe pamant.
Si toate acestea intru numele sau le va savarsi Antihrist si nu vor fi adevarate, precum am zis mai sus.
-Caci cu farmece va savarsi toate mincinoasele lui minuni, fermecand vederile oamenilor ce se vor pleca a crede lui.
Si acestea asa facandu-se, si popoarele inchinandu-se lui, laudandu-l ca pe un Dumnezeu, din zi in zi se va mania Cel Prea Inalt in ceruri si isi va intoarce fata Sa de la el.
- Si dupa aceea se vor face cumplite semne: foamete neintrerupta, cutremur neincetat, morti necontenite si temeri infricosate.
Atunci cerul nu va mai ploua, pamantul nu va mai rodi, izvoarele vor seca, raurile se vor usca, iarba nu va mai rasari, verdeata nu va fi, copacii din radacina se vor usca si nu vor odrasli.
Pestii si chitii marii in ea vor muri si putoare pierzatoare va trimite marea si sunete infricosate, si de huietul valurilor vor muri oamenii de frica.
- Nicaieri nu vor afla sa se sature de mancare, caci se vor pune peste tot conducatori tirani.
Si daca cineva va aduce cu sine pecetea tiranului insemnata pe frunte si pe mana dreapta, va cumpara putine din cele ce se vor afla.
Atunci va plange si va suspina cumplit tot sufletul, si ziua si noaptea se vor chinui. Atunci vor muri pruncii la sanul mamelor, vor muri si mamele deasupra pruncilor lor.
- Va muri tatal cu fiii si femeia pe drum, si nu va fi cine sa-i ingroape sau sa-i stranga in morminte. Putoare rea va fi din cauza multimii mormintelor, si a trupurilor ce vor fi aruncate pe strazi si pretutindeni, care mult vor necaji pe cei vii. Dimineata toti vor zice cu suspinuri si cu durere: cand se va face seara ca sa dobandim odihna?
Si venind seara, iarasi cu lacrimi prea amare vor grai intre dansii: oare cand se va lumina, ca de necazul ce ne sta deasupra sa scapam?
- Atunci se va vesteji frumusetea fetei tuturor, si vor fi fetele lor ca de morti, si va fi urata frumusetea femeilor.
Si toti cei ce s-au plecat cumplit fiarei si au luat pecetea aceluia, adica paganescul chip al spurcatului, alergand catre el, vor zice cu durere: da-ne noua sa mancam si sa bem, ca toti murim de foame, si goneste de la noi fiarele cele veninoase.
- Si neavand ce raspunde ticalosul, va zice cu multa asprime:
de unde sa va dau eu, oamenilor, ca sa mancati si sa beti? Ca cerul nu voieste sa dea pamantului ploaie, si pamantul nicidecum n-a dat seceris sau roada.
Si auzind acestea multimile, vor plange si se vor tangui cu totul, neavand nici o mangaiere.
Necaz peste necaz va fi lor nemangaierea, caci de buna voie au crezut tiranului.
- Si ticalosul nu va putea nici lui sa-si ajute, si cum ar putea sa-i miluiasca pe ei?
Intru acele zile vor fi nevoi mari din cauza balaurului, de frica, si de cutremurul cel mare si huietul marii, de foamete, de sete si de muscarile fiarelor.
Toti cei ce vor lua pecetea lui Antihrist si se vor inchina lui, nu vor avea nici o parte de Imparatia lui Hristos, ci dimpreuna cu balaurul se vor arunca in iad.
- Slugile antihristului vor să interzică cash-ul pentru a se ajunge la cipuirea omenirii (pecete antihristului).
Fericit va fi acela ce se va afla curat si credincios, si va avea in inima lui credinta fara de indoiala catre Dumnezeu, ca fara de frica vor lepada intrebarile lui Antihrist, defaimand muncile si nalucirile lui.
Iar mai inainte de acestea, va trimite Dumnezeu pe Ilie Tesviteanul si pe Enoh, ca un milostiv ca sa propovaduiasca cu indrazneala cunostinta de Dumnezeu tuturor, ca sa nu creada lui Antihrist.
- Ca vor striga si vor zice:
Inselator este, o, oamenilor! Nimeni sa nu creada lui nicidecum, sau sa-l asculte pe acest luptator de Dumnezeu!
Nimeni din voi sa nu se infricoseze, ca degrab se va surpa. Iar Domnul cel Sfant vine din cer, sa judece pe toti cei ce s-au plecat semnelor lui.
- Insa putini vor fi cei ce vor asculta si vor crede propovaduirea proorocilor.
Iar aceasta o va face Mantuitorul ca sa-si arate negraita Sa iubire de oameni, ca nici odata nu voieste moartea pacatosului, ci voieste ca toti sa se mantuiasca.
Ca nici in vremea aceea nu va lasa neamul omenesc fara de propovaduire, ca fara de raspuns sa fie toti la Judecata.
- Deci multi din sfintii care se vor afla atunci vor varsa rauri de lacrimi cu suspinuri catre Dumnezeu Cel Sfant, ca sa fie izbaviti de balaur, si cu mare sarguinta vor fugi in pustietati, in munti si in pesteri si cu frica se vor ascunde.
Si li se va darui aceasta de la Dumnezeu Cel Sfant, si-i va povatui pe ei harul in locuri hotarate si se vor mantui, fiind ascunsi in gauri si in pesteri, nevazand semnele si infricosarile lui Antihrist.
- Ca celor ce au cunostinta, cu lesnire le va fi cunoscuta venirea lui.
Iar celor ce isi au mintea permanent la lucruri lumesti, macar daca ar si auzi, nu vor crede, si urasc pe cei ce le-ar spune.
Pentru aceasta sfintii primesc putere de a scapa, pentru ca toata invaluirea si grijiile vietii acesteia le-au lepadat.
Atunci va plange tot pamantul.
Marea si aerul vor plange impreuna, si dobitoacele cele salbatice cu pasarile cerului. Vor plange muntii si dealurile si lemnele campului. Vor plange si luminatorii cerului dimpreuna cu stelele pentru neamul omenesc.
- Caci toti s-au abatut de la Dumnezeu Cel Sfant si ziditorul tuturor, si au crezut inselatorului, primind pecetea spurcatului Antihrist, in locul facatoarei de viata Cruci.
Vor plange toate bisericile lui Hristos cu plangere mare, ca nu va mai sluji sfintirea si prinosul! Iar dupa ce se vor implini trei ani si jumatate ai stapanirii spurcatului si dupa ce se vor implini toate smintelile in tot pamantul, dupa cum zice gura Domnului, atunci va veni Domnul si Mantuitorul nostru ca un fulger stralucind, din cerul cel sfant, Cel prea curat si infricosat si prea slavit.
- Dumnezeul nostru si Imparatul si Mirele cel fara de moarte, pe nori cu slava neasemanata, alergand inaintea lui ingerii si arhanghelii, toti vapaie de foc fiind.
Heruvimii avand ochii in jos, si Serafimii zburand si fetele si picioarele ascunzandu-le cu aripile, strigand cu frica unul catre altul: Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot.
Si glas de trambita graind cu frica: Sculati-va cei ce dormiti, iata a venit Mirele.
Atunci se vor deschide mormintele si va auzi tarina cea putrezita acea mare si infricosata venire a Mantuitorului, si intr-o clipa se vor scula toate semintiile si vor cauta la frumusetea cea sfanta a Mirelui.
- Si milioane si mii de mii de ingeri si de arhangheli si nenumarate ostiri se vor bucura cu bucurie mare.
Atunci sfintii, dreptii si toti care nu vor lua pecetea balaurului celui pagan, se vor bucura foarte mult. Si se va aduce tiranul legat de ingeri cu dracii impreuna inaintea divanului. Iar cei ce vor fi luat pecetea lui si toti paganii si pacatosii vor fi adusi legati.
Si va da Imparatul hotararea asupra lor, aceea a osandei celei vesnice in focul cel nestins.
- Amin”.
(Proorociile Sfântului Efrem Sirul despre venirea antihristului).

Păcatul iubirii de bani și al lăcomiei: ( pacate de moarte) de Sfintii Parinti

 

Păcatul răutății și al lăcomiei: puterea distructivă a atașării de bunuri

În tradiția patristică, răutatea (iubirea de bani) și lăcomia (dorul nesățios de îmbogățire) sunt încadrate mereu în păcatele mortale — nu pentru că ele se pedepsesc cu moartea trupească, ci pentru că corodează sufletul, izolându-l de Dumnezeu.

1. Ce spune Sfânta Scriptură

„Rădăcina tuturor relelor este iubirea de bani” (1 Timotei 6:10).

„Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și lui mamona” (Matei 6:24).

„Viața omului nu constă în belșugul avuțiilor sale” (Luca 12:15).

Aceste cuvinte nu sunt doar un avertisment, ci un diagnostic: dragostea de bani devine un idol, înlocuindu-L pe Dumnezeu din inimă.

2. Cum descoperă Părinții Sfinți natura păcatului

Sfântul Ioan Gură de Aur numea iubirea de bani „o nebunie, mai rea decât orice boală”:

– Ea îl lasă pe om fără rațiune: „Bogatul este robul averii sale”.
– Distruge milostivirea: „Cine iubește banii nu poate iubi pe aproapele său”.
– Naște teamă: „Frica pierderii averii chinuie mai mult decât pierderea însăși”.

Sfântul Ioan Scărarul vedea în răutate un refuz al iubirii:

„Răutatea nu dă nici când poate; milostivul dă chiar și când nu poate.”

„Inima atașată de aur nu poate cuprinde Duhul Sfânt.”

Sfântul Tihon de la Zadonsk sublinia că răutatea este:
– o lipsă de credință în Dumnezeu, ca și cum El nu ar putea hrăni pe om fără lăcomie;
– o ură față de aproapele, căci nu-i este milă de el nici măcar din prisos.

3. De ce este răutatea  ( iubirea de bani ) este atât de distructivă

Omoară milostivirea

Răutatea vede în aproapele nu chipul lui Dumnezeu, ci un „obiect” pentru resurse proprii.

Lacomul își justifică cruzimea: „Dacă nu poate plăti, este vina lui”.

Zgârcitul se agață de bunuri: „Este al meu!”, uitând de oamenii vii din jur.

Leagă libertatea

Averea devine ''lanțuri'' : teama de hoți, de inflație, de pierderi.

Omul devine paznic al averii, nu stăpân al ei, după voia lui Dumnezeu.

„Cine iubește banii nu poate iubi pe aproapele său” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Distruge familia și comunitatea

În casa răutății nu există ospitalitate: „Pâinea mea este doar a mea”.

Copiii învață lăcomia: „Tatăl a strâns avere, și eu voi strânge, nu voi iubi”.

Comunitatea se rupe: fiecare își trage pătura spre sine.

Izolează de Dumnezeu

„Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Matei 6:21).

Rugăciunea celui stăpânit de răutate este rece: el cere lui Dumnezeu să-i păzească averea, nu să-i mântuiască sufletul.

„Dacă bogăția sporește, nu vă lipiți inima de ea” (Psalmul 61:10).

4. Mărturii din Sfânta Scriptură

„Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și lui mamona” (Matei 6:24) — alegerea este inevitabilă.

„Viața omului nu constă în belșugul avuțiilor sale” (Luca 12:15).

„Cine seamănă puțin, puțin va și secera” (2 Corinteni 9:6).

„Mai bun este săracul care umblă în neprihănirea lui decât bogatul cu buze mincinoase” (Proverbe 19:1).

5. Ce spun Părinții Sfinți

Sfântul Ioan Gură de Aur:

„Răutatea ( iubirea de bani) este nebunie, mai rea decât orice boală.”
„Bogatul este rob al averii sale; săracul cu duhul este liber.”
„Cine nu dă când poate este deja mort pentru iubire.”

Preasfântul Ioan Scărarul:
„Răutatea nu dă nici când poate; milostivul dă chiar și când nu poate.”
„Inima lipită de aur nu poate primi pe Duhul Sfânt.”

Sfântul Tihon de la Zadonsk:
Răutatea este lipsă de credință în Dumnezeu.
Este ură față de aproapele, căci nu-i este milă de el nici din prisos.

Sfântul Serafim de la Sarov:
„Milostivirea este o imitare a lui Dumnezeu. Cine nu miluiește nu-L cunoaște pe Dumnezeu.”

   Articol scris de Livia Radu Mr