Totalul afișărilor de pagină

joi, 28 septembrie 2017


Ieromonahul Iacov Tupikov

,,Nimeni nu se imbolnaveste intamplator,,



"|Caci strain sunt eu la tine si strain ca toti parintii mei"| (Pslamul 38,17)

Aici se odihneste calatorul intru Domnul, cu numele Nicolae,
Dar in ea neamul lui nu-l stie nimeni.
,,Manat de vremea minunmata,
Pe ai sai si casa si-a lasat.
Oriunde pribegind si oprimat
El viata si-a inchinat-o lui Hristos.
Si in mainile Lui sifletul si-a dat.,,

La vreme de seceta, maica Agapia si maica Matrona dadeau oamenilor binecuvantare sa-i ceara ajutor fericitului Nicolae si sa fie udata crucea lui cu apa adusa din fantanile satului.
Cimitirul se afla departe de sat, de aceea era nevoie de multa truda pentru a fi adusa apa.
De obicei, cu rugaciunile staretilor si ale nevoitorului trecut la cele vesnice, Dumnezeu le trimitea oamenilor ploaia mult asteptata.
La fel ca maica Anisia, surorile mai mici ii ajutau cateodata pe suverinzi in problemele lor trupesti. 

Ele tamaduiau bolile, atunci cand vedeau ca tamaduirea nu va dauna sufletului celui care o cere.

In majoritatea cazurilor, ele spuneau ca a indura dupa puteri bolile este necesar si mantuitor.

 Surorile accentuau ca nimeni nu se imbolnaveste intamplator. 

Boala este trimisa de Dumnezeu ori ca o cruce mantuitoare, ori ca un canon pentru pacatele proprii sau pacatele rudelor. 

In orice caz, suportarea cu rabdare a bolilor, fara cartire si cu recunostinta, ii aduce suferindului mantuirea. 

Cateodata, vazand cu duhul ca boala trimisa de Dumnezeu asupra vreunui om reprezinta o protectie fata de unele pacate mari, surorile ii povatuiau sa rabde si sa duca boala ca pe o cruce proprie. 
Odata a venit la ele un preot tanar si le-a rugat sa-l vindece. Maica Agapia, ascultandu-l pe parinte, a spus:
- Daca te vei tamadui, pe unde sa te mai cautam atunci?
Viata de mai departe a acestui preot si intamplarile legate de ea au demonstrat ca temerile staretei erau intemeiate.
Unii isi amintesc o intamplare interesanta: unui aviator i se descoperise in timpul unui control medical o tumoare la plamani. Doctorii i-au instiintat pe apropoiati sa se pregateasca de moartea lui. Una dintre rudele omului venea deseori pe la surori. Femeia le-a spus maicilor despre nenorocirea care se intamplase in familia lor.
- Si ce daca? Lasa-l sa moara, a spus linistita maica Agapia.
Femeia a inceput sa-i ceara cu lacrimi in ochi ajutor pentru ruda sa.
- Voi insiva nu stiti ce vreti, a oftat stareta.
Minunea s-a intamplat la urmatorul control s-a vazut ca aviatorul era pe deplin sanatos, dar peste cativa ani, el a cazut in patima betiei si suferea nefiind in puteri sa se lase de acest obicei distrugator, de aceasta boala.

Surorile le-au invatat multe pe ucenicile lor si pe toti credinciosii care veneau la ele in numar mare. Avand evlavie farta de Sfantul Arhanghel Mihail, Matrona si Agapia, intotdeauna ii cereau ajutorul si ii sfatuiau pe altii sa i se roage lui ca "unuia tare in lupta".
 Cu acestea, maica Agapia spunea ca  sabia lui este atotbiruitoare.

Ieromonahul Iacov Tupikov  ,, Staretele ascetice in lume ,, Editura Areopag,  Bucuresti  2014, pag. 154-155