O patima care ne poate duce la pieire.

Profetia Parintelui Ioan Din Sihastria Care Da Fiori Reci: Rusia Va Inva...

Cinci luni de zile n ai să te poți păzi nici în casă, nici în beci - Pr ...

Vom fi nevoiti sa ne ascundem in pustie!

Sfantul Siluan , Iubirea lui Dumnezeu

CARE SUNT CELE 7 DUHURI NECURATE CU CARE ORICE CRESTIN SE LUPTA ?

„Când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o găsește golită, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, se sălășluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean“ (Mt. 12, 43-45).

Completarea făcută de Domnul Iisus, Hristos: „Aşa va fi şi cu acest neam viclean“ -ne arata cu claritate că pilda descoperă în primul rând soarta social-politică a acestui „neam viclean şi desfrânat” care „caută semne“, fiindcă această pildă este interpretata de Mântuitorul, făcând aluzie la acest „neam”.

De regulă, nevoitorii se opresc la o exegeză ascetică a pildei, un lucru pe deplin înţeles, din moment ce pilda este edificatoare, importantă şi mântuitoare. Dar oare toate sensurile ei au fost epuizate?

In concepţia ascetică, duhurile necurate adesea sunt legate de diverse patimi. Astfel, duhul necurat care a ie­şit din om – reprezintă în acelaşi timp o patimă biruită. Sensul ulterior mi se pare evident. Atunci când sufletul, după alungarea patimii, nu este capabil să se umple cu un conţinut sfânt şi pozitiv – duhurile necurate îl umplu cu o stare pătimaşă mult mai abundentă şi mai persis­tentă, care activează într-un regim mult mai intensiv: cele şapte duhuri necurate.

Dar de ce tocmai şapte? Oare este o cifră aleatorie?

Dar dacă nu este aşa? Dacă nu este aşa, adică dacă cifra „şapte” nu are doar un sens simbolic care desemnează deplinătatea, ci şi un conţinut pe deplin real, atunci concluzionăm că cele şapte patimi pe care duhurile necurate le trezesc în om sunt permanente, sunt mereu aceleaşi (bineînţeles că mă refer doar la situaţiile când patimi active, pe deplin concretizate, ca de exemplu, beţia şi desfrânarea, sunt izgonite din suflet, dar omul nu se îngrijește să pună început bun).

Observaţiile făcute pe marginea situaţiilor de acest fel, iar o persoană atentă va avea întotdeauna astfel de situaţii la îndemână, precum şi logica vieţii duhovniceşti și morale a omului demonstrează similitudinea lucrării păcatului în asemenea cazuri.

Ce ar trebui să facă o persoană care a reuşit să învingă un obicei păcătos? 

Adica un duh necurat, cum ar fi cel al curviei, al avaritiei, al maniei, al clevetirii, al fumatului, al mersului la ghicitoare, al blestemului si al injuraturilor, al pizmei, al betiei, al minciunii, etc ...

Pentru început, să-şi pună mintea de strajă inimii, ca aceasta să identifice cel puţin gândurile păcătoase cele mai grosiere şi, ca un paznic nu prea îndemânatic, să-şi dea silinţa să nu le omită pe cele cu certitudine periculoase.

Dar dacă nu face acest lucru? Să urmărim ce s-ar pu­tea produce…

Aşadar, păcatul a fost biruit! Ura! Să presupunem că predispoziţia spre beţie a fost alungată din inima mea şi eu sărbătoresc. Dar din păcate, nu pentru mult timp. Nu am reuşit încă să-i fac loc Duhului Sfânt în inima mea curăţită. Un lucru uşor de înţeles! Am depus atât de mult efort, cu atâta insistenţă şi umilinţă am cerut ajutorul lui Dumnezeu; atât de mult au încercat să mă ajute apro­piaţii mei prin diverse căi, dar mai întâi de toate prin ru­găciune. Acum mă odihnesc în pace şi seninătate sufle­tească. Dar, pe neaşteptate, duhul beţiei, „umblând prin locuri fără de apă, căutând odihnă şi negăsind-o“, se întoarce la mine şi, văzând cămara sufletului meu pustie, se duce după cei şapte tovarăşi ai lui care îl vor ajuta cu siguranţă – el ştie aceasta din experienţă – să se sălăşluiască din nou în acest suflet curat, seducător şi atât de râvnit. Lucrurile se simplifică prin faptul că, aşa cum a observat el, nu există vreun paznic.

In primul rând, el se duce la duhul mândriei care, în funcţie de caracterul şi predispoziţiile „pacientului” pu­rificat, i se descoperă într-una dintre cele trei feţe ale sale: mulţumirea de sine („cât sunt de puternic că am reuşit singur să-mi înving păcatul“), încrederea exagerată în sine („se pare că nu este chiar atât de greu; dispun de su­ficientă forţă încât să fac faţă acestui păcat“), îngâmfarea („în general, această mizerie nu va mai îndrăzni să se apropie de mine, ştiind că sunt un luptător experimentat şi învingătorul ei“). Profitând de lipsa mea de experienţă în materie de viaţă duhovnicească, acest duh necurat pă­trunde şi se înrădăcinează în bietul meu suflet, ispitindu-mă prin intermediul celor trei feţe ale sale, în orice combinaţie şi în orice ordine a lor.

Şi iată că duhul mândriei nu doar că s-a înrădăcinat în sufletul meu; el mai deschide uşa şi pentru prietenul său: duhul lenei. „Într-adevăr, care este problema? Totul este minunat şi pentru totdeauna: duhul beţiei nu se mai întoarce, nici nu constat vreo lucrare a altor duhuri ale întunericului în ceea ce mă priveşte (în timp ce duhul mulţumirii de sine, al încrederii exagerate în sine şi al îngâmfării s-a strecurat alintător şi pe neobservate) – pot să mă mai destind. Mai înainte, în viaţa mea au existat multe păcate, dar şi multe lupte crâncene. Am obosit de aceste tensiuni: conştiinţa îmi este împăcată, ce ar mai trebui să fac acum? Să-mi continui nevoinţa? Nu-i nici o grabă, nevoinţa ar mai putea să aştepte. Iar acum vreau doar odihnă, odihnă şi iarăşi odihnă… “Merit cu siguranţă să mă odihnesc după luptele mele continue”. Iar duhul lenei se instalează lent, dar cu putere.

Şi iată că eu, „un titan al virtuţilor“, am fost doborât şi m-am împotmolit în mrejele duhului lenei, a lipsei de dorinţă de a mai trăi în tensiune permanentă. Iar acest stăpânitor îi cedează un locuşor şi următorului său prie­ten, care urmează să consolideze succesele anterioare. Conştiinţa îmi mai chiţăie din când în când câte un sem­nal că, totuşi, ar fi cazul să mă mobilizez şi să fac ceva, dar lenea nu permite să se instaleze singurul duh bun in­dispensabil lucrării lăuntrice, în timp ce lasă cu uşurinţă să intre vicleanul şi necuratul duh al lucrării formale. Orice lucrare exterioară are, de obicei, capacitatea de a mulţumi sufletul. Acest lucru este întotdeauna pericu­los, dar cu atât mai mult în situaţia când caracterul for­mal, lipsit de viaţă, [al nevoinţei] (sau din contra, o nevoinţă prea sensibilă, prea senzorială) tinde să pună stăpânire pe o lucrare mult mai lăuntrică – rugăciunea – şi să o mo­difice după chipul şi asemănarea sa. Cel de-al treilea duh necurat care s-a strecurat cu răutate fie anulează rugă­ciunea cu totul, fie o face neputincioasă. Astfel m-am lipsit de una dintre cele mai importante arme.

Simţământul mulţumirii, atât de intrinsec lucrării formale, risipeşte ultimele rămăşiţe ale pocăinţei (dacă aceasta a mai rămas în sufletul meu), însă îl întronează şi pe cel de-al patrulea duh necurat, care îşi face apa­riţia solemn şi somptuos – duhul împietririi inimii, al lip­sei de dorinţă de a mă mai pocăi. El soseşte neînfricat, însoţit de ajutoarele sale: autojustificarea şi neatenţia faţă de sine. Greşelile zilnice numeroase, văzând posibili­tatea de a trece cu uşurinţă, îmi pătrund în suflet şi, ră­mânând nespovedite, declanşează efectele lor de coro­ziune. Pentru păcatele mai mari, încep să găsesc imediat justificări. Aşa se derulează cu amploare procesul de anihilare a vinei pentru păcatele făcute. Chiar venind la biserică la spovedanie (mai ales la cea comună*), de fapt rămâneam nepocăit. Astfel m-am privat şi de o altă armă importantă.

Lipsa pocăinţei poate prin ea însăşi să atragă „din locurile fără de apă” oricare alte duhuri necurate; iar ele, fiind foarte experimentate, ştiu cum să acţioneze şi unde ar putea să dea lovitura cea mai puternică. Aceas­tă lovitură este dată de următorul duh necurat – duhul nerecunoştinţei. Este firesc ca acesta să-şi ocupe habi­tatul acolo unde s-au stabilit deja mulţumirea de sine, le­nea, lipsa rugăciunii şi lipsa pocăinţei. Acest duh este foarte viclean, mincinos şi duşmănos. Cel peste care pune stăpânire ajunge, într-o măsură considerabilă, străin de lucrarea Sfântului Duh şi nu mai percepe inspiraţiile Lui. Acest duh necurat a intrat în mine şi eu mă îndrept spre prăpastie. Eu, cel nerecunoscător, nu mai sunt capabil să văd ceva bun, nici în lucrările lui Dumnezeu, nici în cele ale oamenilor care încearcă din compasiune să-mi sară în ajutor, ci pe toate mi le atribui mie însumi.

Atunci, ca urmare a nerecunoştinţei, se îndreptă spre mine în ritm galopant cel de-al şaselea duh necurat. El aduce cu sine indiferenţa faţă de toţi oamenii. El mai aduce şi izolarea. Apoi, ies din starea de indiferenţă faţă de oameni, însă aceasta se întâmplă din cauza supără­rilor pe care ei mi le provoacă (supărări aparente, bine­înţeles, dar care pentru mine sunt reale). Furia şi nemul­ţumirea pun stăpânire pe mine. In tot acest răstimp eu însumi, orbit şi indiferent, semăn suferinţă la dreapta şi la stânga, dar, nevăzând oamenii, nu sesizez nici sufe­rinţele provocate lor. In jurul meu, cum ar fi şi firesc, se închide cercul singurătăţii. Ajung să am o atitudine dis­tructivă, mai ales faţă de cei care încearcă să mă salveze. Acest duh necurat a lucrat din belşug. In jurul meu sunt doar ruine: ruinele sufletului meu, ruinele relaţiilor mele anterioare bune. Pe lângă toate acestea, din pricina obişnuinţei care s-a înrădăcinat, îi consider vinovaţi pen­tru toate necazurile mele pe cei care sunt sau au fost în preajma mea. Văd în propria persoană doar lucruri bune, în timp ce întunericul pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul meu, iar din cauza lui creşte şi confuzia. Şi cel mai teribil este faptul că nu ştiu cum să mă elibe­rez de toate acestea. Iar atunci se strecoară şi se răspân­deşte prin tot sufletul meu cel de-al şaptelea, cel mai în­fricoşător duh necurat – duhul deznădejdii. S-ar putea scrie o lucrarea întreagă despre acţiunea lui, dar aceasta ar fi o lucrare foarte tristă. De aceea, este mai bine să pun punctul aici.

Cu atât mai mult, acum este momentul oportun să încep a bea. Cele şapte duhuri necurate au făcut totul pentru ca un duh simplu şi uşor de detectat, cum ar fi, de exemplu, cel al beţiei – să poată trăi netulburat în că­mara pustiită şi dărâmată a sufletului meu.

Bineînţeles că aceasta este o reprezentare schematică şi, din mila lui Dumnezeu, această schemă nu ajunge în realitate întotdeauna la limita distrugerii totale. In ge­neral, viaţa ne prezintă diverse variante de evoluţie a unor scheme, astfel încât nu ne mai rămâne decât să sus­pinăm, şi ajungem să suspinăm destul de des. Totuşi, pe lângă analiza acestor scheme, mai rămâne o problemă ascetică: cum să rezistăm [atacurilor] acestor duhuri ne­curate? Cu toate acestea, o experienţă morală şi psiho­logică a analizei unui asemenea mecanism al patimilor se poate dovedi util pentru cei care, fiind nedumeriţi şi neîntelegând nimic, sunt puşi în faţa realităţii evoluţiei patimilor în sufletul „golit, măturat şi împodobit” al omului.

Să ne dea Dumnezeu tuturor duhul prudenţei, al atenţiei şi al înţelegerii.„

Sursa: Arhim. Ioan Krestiankin, Unui fiu duhovnicesc necunoscut, Editura Doxologia, 2016

Mitropolitului Varlaam - Moldova Va Fi Rupta Si Impartita - RAZBOIUL VIN...

Mărturia unei pustnice Ce trăiește nevăzuta In munți despre cei ce plâng...

Profetiile sf. Lavrentie de Cernigov despre antihrist

Părintele Iustin Pârvu: Nu există nici o rază de speranță pentru România...

PARINTELE IOAN KALAIDIS DIN ATHOS - Rusia Va Starpi Toata Europa Foc Si ...

MUNTELE ATHOS. Pr. Vlad Pimen: ”Rugăciunea trebuie sa vina din inima "

Acatist catre Dumnezeu Tatal pentru cei adormiti - Diacon Vlad Rosu

Daca am sti numai cat de mult asteapta rugaciunea noastra cei adormiti, cat de mult au nevoie sa fie pomeniti la Sfanta Liturghie, cat de mult au nevoie sa se dea de pomana  in numele lor, la cei nevoiasi-pentru iertarea pacatelor lor, sa aprindem  cat mai candela pentru ei, sa facem pomenire la Parastase chiar si duminica de duminica.

Părintele Arsenie Boca - Liturghia Cerească de la Sâmbăta

O frumoasa pilda crestin ortodoxa

Pr. Ioan De La Mănăstirea Sihăstria Rarăului - VINE POTOP SI VREMEA ANTIHRISTULUI..

Sunt nevoit sa repet acest lucru: vindeti tot si plecati din orase! Cautati-va locuri cat mai aproape de munte, veti avea nevoie de timp pana va acomodati!

Profeţiile SFINŢILOR PĂRINŢI Din Athos păziţi-vă ! Vin vremuri Cumplite!

Sunt nevoit sa repet acest lucru: vindeti tot si plecati din orase! Cautati-va locuri cat mai aproape de munte, veti avea nevoie de timp pana va acomodati!

Gânduri despre sfârșitul lumii - Parintele Justin Pârvu

Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului - Diacon Vlad Rosu

Părintele Simeon Zaharia de la Mănăstirea Sihăstria - Acesta Este Sfarsitul Lumii

Sunt nevoit sa repet acest lucru: vindeti tot si plecati din orase! Cautati-va locuri cat mai aproape de munte, veti avea nevoie de timp pana va acomodati!

Pr. Elpidie - Se Pregateste o Inchisoare Mondiala!

Sunt nevoit sa repet acest lucru: vindeti tot si plecati din orase! 

Cautati-va locuri cat mai aproape de munte, veti avea nevoie de timp pana va acomodati!

Sfântul Gavriil Georgianul - Profeții cutremurătoare despre Antihrist !

Sunt nevoit sa repet acest lucru: vindeti tot si plecati din orase! Cautati-va locuri cat mai aproape de munte, veti avea nevoie de timp pana va acomodati!

IN TIMPUL ANTIHRISTULUI SE VA ACTIONA POLITICESTE, FARA SA SE ATINGA DE ...

Sunt nevoit sa repet acest lucru: vindeti tot si plecati din orase! Cautati-va locuri cat mai aproape de munte, veti avea nevoie de timp pana va acomodati!

Cum să ne eliberăm de stres și de neliniște – Sf. Paisie Aghioritul

Profeție a Sf. Paisie Aghioritul: "Vin ani grei!"

Film Ortodox Lavra Pecerska ,,Calea calugarului ,, tradus in romana

Talpa Maici Domnului și Minunile din Mănăstirea Lavra Pociaev din Ucraina

Video subtitrat in limba romana

  Istoria manastirii Pochaev a inceput in secolul al XIII-lea cand, cativa calugari, goniti de invazia tataro – mongola, au venit aici de pe malul rauletului Pochaev din Kiev, dand numele de Pochaev colinei pe care ulterior au zidit o manastire. 

Istoric, Ucraina de astazi a fost de zeci de secole teritoriul Rusiei.

Localitatea care s-a dezvoltat in preajma manastirii a capatat si ea acelasi nume in secolul al XVII-lea. 

In vechea Rusie numai manastirile foarte mari, cu mai multe biserici si cu un numar impunator de calugari erau numite lavre. 

O lavra avea obligatoriu si moaste de sfinti. 

Astazi Lavra Pochaev are aproximativ 100 de calugari si peste 200 de persoane in ascultare. Povestea toata o vedeti in filmul de ma sus.

Cele mai de pret sfaturi ale parintelui Arsenie Boca

Parintele Pustnic Gherasim din Sfântul Munte Athos

Ce este pacatul ? V-ati gandit vreodata la asta ? Sfintii Parinti zic urmatoarele despre pacat ,,predarea de bunavoie in mana celui rau,, 

Ce este demonizarea ?  Cand omul staruie de buna voie, mult timp in acelas pacat. Adica cel rau devine ,,proprietar,,  cu drepturi depline asupra omului. Nu mai gandeste omul, ci cel rau. Da, exista demonul curviei, demonul minciunii, demonul mainiei, al urii, al dezbinarii, al fricii, al dusmaniei, al insalaciunii, al fumatului, al clevetirii, al zgarceniei, al vorbirii de rau, al lacomiei, etc.

Aveti deci mare grija, ca pacatul poate fi facut si cu cele 5 simturi :,,vederea, auzul, vorbirea, etc,,. Deci, daca stati la o emisiune unde se injura sau se barfeste, sau se cleveteste asupra cuiva- e de rau. Inchideti televizorul si cititi un Acatist, sa va curatati inima de gunoi.

Cu cat omul staruie in pacat, cu atat mai greu va fi izbavirea, curatarea de cel rau, si mai ales, plata va fi pe masura. Suferinta , boala,  va fi pe masura pacatului, a slujirii celui rau.

Ne intrebam de ce atata suferinta ? Dar daca crestinul ar avea viata curata, ar mai suferi el  oare ? Cata vreme fugim de Dumnezeu, credem ca ne va fi bine, liniste si de toate. Nu, va urma durerea. Cel rau, daca vede ca omul se intoarce la Dumnezeu, cere ,,plata lui,,

Sa lasam deci tot ce este rau, patimile mai ales, si sa lucram mantuirea.

Trei Voi, trei noi, Doamne miluiește-ne pe noi ! Pilda cea mai indragita

CE LUCRU MINUNAT A AUZIT UN PUSTNIC DE LA DOI SORICEI

Povestea omului ce l-a iubit pe Dumnezeu mai mult decât familia, bogăția...

TANARA IMPIETRITA . CE A FACUT CU O ICOANA

Parintele Serafim Rose . Traim in intuneric, dar vine un mai mare intuneric, luciferic

Cu pacatele noastre de zi cu zi, grele si multe, apropiem si mai mult venirea lui antihrist. In loc sa ducem viata in curatie si pocainta, noi petrecem in desfranare, petreceri de tot felul, barfind si dusmanind pe cei dragi sau pe aproapele nostru.

 In loc sa facem fapte bune, de milostenie, noi mai cumparam inca o masina, zidim inca un etaj, in loc sa inmultim rugaciunea, stam in fata televizorului toata seara, in loc sa ducem copiii la biserica, ii ducem in parcuri de distractie, in loc de pocainta, blestemam si injuram. De pacatele  grele, ca avorturile, curviile, insalaciunile si alte rele din viata, care ne apasa greu pe umeri, de ne strivesc, ce e de zis... , mila lui Dumnezeu. Traim de parca nu am muri niciodata. Suflete in paragina, in moarte , caci pacatele alunga Divinul din el. Rautatea si nedreptatea au intrecut limitele, dar noua ne place asa viata. Distractii, vacante, cumparaturi cu nemiluita, sa ne traim viata. Uitam ce vremuri traim. Si vin vremuri tare grele, de se ingrozeau Sfintii Parinti la gandul ca vor apuca aceste vremuri. Caci vor fi cumplite . Dar noi nu ne pregatim, nu ne pasa, caci mai avem de ridicat un etaj la casa, trebuie sa vizitam lumea, sa ne satisfacem toate placerile. 

 Uitam de fapt, ca Sfintii ne avertizau, ca vor putea rezista doar cei ce au dobandit Harul. 

Acesta ne va acoperi. 

Unii rataciti duhovniceste  traiesc cu impresia ca traind in pacate si patimi, vor veni ingerii din Cer sa-i hraneasca, sa-i apere in vremea lui antihrist.

Raul a atins cote alarmante. Dragostea fata de aproapele a disparut aproape complet, caci fiecare traieste doar pentru el. Minciuna domneste peste tot. Presa manipuleaza si dreseaza la greu  oamenii care se pretind a fi cu discernamant. Pe zi ce trece oamenii se indracesc si mai tare, vor deveni bestii, rai ca demonii, caci drau  drepturi celui rau daca persista  timp indelungat sa stea in pacate de moarte. Dezbinare si ura- ca la drumul mare. Ne uram aproapele, in loc sa-l ajutam, sa-l intarim, sa-l iubim, sa-l sustinem. Datori suntem sa iertam si sa iubim aproapele. Acest lucru insa nu inseamna sa toleram, sa tacem, sa nu luam atitudine cand biserica si credinta este batjocorita, terfelita si umilita. Pacat este cand tacem, mare pacat.

Egoism si mandrie cat cuprinde. Oare nu stim ca mandria este cel mai strasnic si infiorator pacat ? 

 
Suntem un pumn de pamant, dupa cum spunea Parintele Cleopa. Mandria este cel mai mare si strasnic pacat, caci intuneca mintea, ratiunea si intuneca inima, devenim trufasi si ingamfati, mai rau ca animalele.
Din mandrie apar curviile, inselaciunile, divorturile, uciderile, lacomia, egoismul, razboaiele, sinuciderile si alte catastrofe si necazuri. Mandria duce la bestialitate, la uciderea sufletului, caci mandrul cade in pacate grele ( in legaturile tuturor demonilor:demonul desfranarii, al avaritiei, al inselatoriei, al lacomiei pantecelui, al betiei, al uciderilor si asa mai departe)
Sa fugim deci de acest mare ,,demon,, - cel al mandriei, sa ne smerim facand ascultare de duhovnic. Astfel, plangand pacatele, avand lacrimi adevarate de pocainta ( caci si mandrul plange, dar plansul lui este nesuferit in fata Domnului, caci acesta isi plange de mila, invinovatind pe toti, neintelegand de fapt ca el este cauza tuturor suferintelor lui).
Doar incercand sa ne smerim, sa vedem suferinta si necazul ca ,,un medicament bun din mana Domnului,, spre indreptarea noastra, doar asa putem constientiza raul pricinuit semenilor nostri , raul facut in fata Domnului.
Bineinteles, mandrul si trufasul se va razvrati imediat impotriva lui Dumnezeu pentru suferinta data, iar cel smerit o va intelege ca asa e voia Lui, spre ,,ruperea legaturilor cu diavolul, caruia ia slujit cu buna stiinta zeci de ani,,
Dupa cum spun Sfintii Parinti, au fost cazuri ca si ,,dracul,, s-a spovedit, insirand pacatele de mii de ani, dar o facea ca o povestire, fara regret ce a facut. Sunt multi posedati de duhuri necurate, mai ales cei mandri.
Daca zicem ca suntem cu ceva mai buni fata de altcineva- suntem mandri
Daca ne falim ca avem o casa mai mare si pompoasa- suntem mandri
Daca ne falim ca avem multe facultati- suntem mandri
Daca ne e rusine cu parintii nostri, ca au cazut in patima alcoolului- suntem mandri
Daca ne mandrim cu hainele, bijuteriile noastre- suntem mandri
Daca ne mandrim ca avem copii destepti, cu situatie financiara buna- suntem mandri
Daca ne mandrim ca noi nu fumam, iar colegul nostru fumeaza- suntem mandri
Daca nu suportam indreptarea buna a cuiva- suntem mandri
Daca ne maniem la observatia buna fata de gresala noastra- suntem mandri
Sa nu fim mandri, aroganti, trufasi, plini de noi ca detinem aceste bunuri daruite de Domnul. Si din aceste daruri- impartim si altora,celor ce au lipsa, neajutorati, batrani , bolnavi, caci asa e porinca Domnului.

Smerenia este cea mai de pret podoaba in fata Domnului. Aceasta ,,haina,, scumpa este de cea mai mare valoare in calea mantuirii noastre.

MÂNIA, cauzele și efectele acestei patimi – Terapeutica bolilor spiritua...

ADEVARATA POCAINTA - O impresionanta povestire adevarata

Regula Parintilor filocalici este ca pocainta trebuie sa preceada, sa insoteasca si sa urmeze fiecare actiune, lucrare, cuvant sau gand al omului duhovniceasc, pentru nedesavarsirea lor.

In mod deosebit, darul pocaintei este legat de smerita cugetare si de darul lacrimilor. Darul lacrimilor – donum lacrimarum - arata gradul sau nivelul pocaintei noastre. Sfantul Simion Noul Teolog spune: "sa nu zica cineva ca este imposibil a plange zilnic, caci cine vorbeste astfel afirma ca este imposibil sa te pocaiesti in fiecare zi si rastoarna intreaga Sfanta Scriptura, ca sa nu zic chiar porunca lui Dumnezeu".

Lacrimile duhovnicesti se dobandesc pe masura curatirii si spiritualizarii firii noastre si sunt un semn al prezentei si lucrarii dumnezeiesti in inima noastra. Aceste lacrimi, ca de altfel si pocainta si plansul duhovnicesc din care izvorasc, au doua directii: o privire spre un trecut pacatos, patimas, si o intoarcere catre un viitor plin de nadejdea iertarii si dobandirii mangaierii si fericirii vesnice. La inceput, ele sunt amare, de tristete, de regret pentru caderea firii noastre umane in starea antiharica a pacatului. Pe masura dobandirii iertarii, ele devin tot mai dulci, devin lacrimi de recunostinta fata de Dumnezeu si de bucurie duhovniceasca. Cele dintai sunt "lacrimi care ard", cele care le urmeaza sunt "lacrimi care ingrasa". Astfel, lacrimile de pocainta, curatitoare, devin, pe treptele superioare ale rugaciunii, lacrimi de bucurie, de coplesire, de smerenie in fata maretiei si bunatatii divine.

Lacrimile ascetice, curatitoare, purificatoare, lacrimi de pocainta, pe masura inaintarii in lucrarea virtutilor, se spiritualizeaza tot mai mult, devenind lacrimi mistice, contemplative, harismatice, lacrimi ce exprima bucuria desavarsita a unirii cu Dumnezeu. In general, trecerea de la cele dintai lacrimi la cele de al doilea fel, este considerat a fi semnul trecerii de la starea trupeasca la cea duhovniceasca.

Pe treptele cel mai inalte ale pocaintei, locul cuvintelor, care pastreaza totusi ceva exterior, este luat de lacrimi, ca expresie a participarii depline, integrale a fiintei noastre la viata duhovniceasca. Cand orice cuvant tace, despre pocainta si dragostea noastra de Dumnezeu vorbesc lacrimile.

Plansul si lacrimile duhovnicesti, rod al curatirii finite noastre si totodata al prezentei tot mai accentuate a harului in sufletul nostru, redau naturii omenesti transparenta ei, din starea naturala, anterioara amestecarii sale cu pacatul, ajutandu-l pe crestin sa cunoasca mai bine si sa zareasca mai clar tinta vietii sale - sfintenia.

Chiar si din aceste scurte consideratii privind valoarea pocaintei in viata duhovniceasca, ne putem da seama ca ea are un rol central si reprezinta o lovitura data pacatului si patimii, in increngatura lor, in rodirile lor perverse si pacatoae, dar in acelasi timp la radacina lor. Pocainta loveste in temeliile, in esenta, in cauzele pacatelor. Ea distruge nu numai manifestarile lor, ci le subrezeste temelia, loveste in gandul prim sau intentia pacatoasa. Ea nu este doar o piedica pusa in calea pacatului, un frau al firii, ci are un rol pozitiv, constand in darul ei de a reintoarce aceste puteri ale firii, care lucrau orbeste pacatul, spre spiritualizarea lor, spre bine si adevar, spre Dumnezeu si semeni.

Cainta este incercarea ascetica, profunda, curatitoare, purificatoare, de ridicare deasupra valurilor marii pacatului si patimilor, pe marea linistita a virtutilor si catre orizontul, catre vazduhul infinit al desavarsirii. Este iesirea si inaintarea din oceanul tenebros al egoismului, al multumirii de sine si al complacerii in aceasta situatie de decadere a noastra, catre vazduhul senin al iubirii si respectului deplin.

Pocainta este o forta morala de prima valoare, sursa oricarui progres spiritual al crestinului. Legata de constiinta pacatoseniei noastre, iar pe treptele ei cele mai inalte izvorand lacrimi duhovnicesti, pocainta permanenta este calea si sursa oricarui progres duhovnicesc. Pocainta este cea care - dupa cum marturiseste Sfantul Ioan Scaraul - invie, plansul cel care bate la usa cerului, iar cuvioasa smerenie, cea care il deschide, de calitatea ei depinzand succesul sau incununarea oricarui effort duhovnicesc al nostru.

Sfantul Ioan Scararul ne avertizeaza ca: "Nu vom fi invinuiti, o prieteni, la iesirea sufletului, ca nu am savarsit minuni, nici n-am teologhisit, nici ca n-am fost vazatori, dar vom da negresit socoteala lui Dumnezeu ca n-am plans", adica pentru faptul ca nu ne-am pocait.

Ori de cate ori gresim, sa ne pocaim, daca vrem sa avem constiinta aparator si sa nu ne acuze si sa ne smereasca insele faptele noastre. Iar daca vrem sa nu avem pentru ce sa ne pocaim - desi Parintii ii deplang pe acesti "desavarsiti" - sa nu gresim.

Pr. Ioan C. Tesu
sursa http://www.crestinortodox.ro

Acatistul Maicii Domnului Portărița, de mare ajutor la necaz

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Portărița din Muntele Athos, este de mare folos duhovnicesc și la vreme de necaz și supărare aduce ajutor și alinare sufletului. 

Acest acatist se poate citi în orice zi și este bine să fie citit în toate zilele de cinstire ale Maicii Domnului și mai ales în cele 5 zile de cinstire ale Icoanei Macii Domnului Portărița pe 12 februarie, 31 martie (Minunea Sosirii Icoanei Maicii Domnului în mănăstirea Iviron), 26 septembrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia), 13 octombrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova, în anul 1648) și marți în Săptămâna Luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos, și recuperarea acesteia de către Sfântul Gavriil).

🔴 NEDREPTATEA atrage URGIA lui Dumnezeu – Sf. Paisie Aghioritul

„Lumea vrea să şi păcătuiască, şi Îl vrea şi pe Dumnezeu să fie bun. 

El să ne ierte şi noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem, iar Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu, iar noi să ne vedem de treaba noastră.

Oamenii nu cred, de aceea dau năvală la păcat. Tot răul de acolo începe, de la necredinţă. Nu cred în cealaltă viaţă şi de aceea nu iau în considerare nimic.
Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, îşi vor pierde viaţa cea veşnică. 

Omul trebuie ajutat să priceapă sensul cel mai profund al vieţii, să-şi revină, ca să simtă mângâierea dumnezeiască. Scopul omului este şi să urce duhovniceşte, nu numai să nu păcătuiască.”

(Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan)

Maica ce a transformat un drac în inger luminos - intamplare adevarata

 In lume sunt, din pacate, o categorie rara, aparte de oameni, care dupa natura lor se deosebesc mult de noi, oamenii cu suflet bland si iubitor, gata a sari in ajutor la nevoie, a oferi sprijin si a sustine omul la nevoie.

Despre acesti oameni voi vorbi aici , cei ce se cred fie perfecti, ideali, de natura Divina, fie se victimizeaza, considerandu-se victime, jertfe.

Sunt oameni lipsiti total de empatie si de capacitatea de a iubi, avand mintea ,,stramba,, si suflet ,,in coma profunda,, din cauza pacatelor grele si a tuturor patimilor posibile. Psihologii ii numesc narcisisti , iar psihologii -teologi- persoane posedate.

Si totusi, prin ce se deosebesc ei de un om simplu care staruie in pacate grele ? Prin faptul ca acesta din urma constientizeaza starea de cadere, are un regret sincer din cand in cand, ii pare rau cu adevarat de faptul ca pricinuieste rau celor dragi. Dar mai presus de toate, are capacitatea de a iubi sincer, are emotii specifice unui om viu.

In relatia cu persoana iubita sau sotia lor narcisistii vor dori sa domine, sa manupuleze, sa umileasca, sa dreseze ori de cate ori au posibilitatea si nu conteaza ca te distrug voit, cu buna stiinta. Te vor distruge psihic, caci mintea lor este foarte bolnava, sucita, acuzandu-te de lucruri oribile, dand vina pe partenera de tot raul pe care tocmai ei l-au facut. Te vor umili, te vor supune la tot felul de tratamente inumane, doar ca sa-si bata joc de tine. De ce asa ? Pentru ca sunt sadici, le face placere acest lucru. Le place acest lucru- cand aveti lacrimi in ochi.

Da, te vor injunghia pe la spate de zeci, sute de ori, pana vei cadea jos, fara suflare, impietrita de durere. Iar ei te vor considera pe tine vinovata. Da, tu esti vinovata, tu nu esti in regula, adica cu tine e o problema.

Pentru ei iubirea inseamna batjocura, luare in ras de fata cu alti oameni, umilinte, suferinte cat mai multe, control, dresare, manipulare.

Aceste bestii fara suflet nu au mila si nu le pasa ca te fac sa suferi. Ei sunt pe primul loc, doar dorintele , mofturile si capriciile lor conteaza si primeaza.

Feriti-va de ei, caci sunt cei mai strasnici oameni pe pamant. Nu asteptati complimente de la ei, caci n-o sa auziti. Nu asteptati iubire si fedelitate de la ei, ca n-o sa vedeti asa ceva. Nu asteptati ajutor de la ei in momentele cele mai dificile, ca tocmai atunci o sa va lase balta. Stiu ca e greu de crezut, dar chiar asa procedeaza cu persoana iubita.

Doar durere, lacrimi si multa suferinta, boala, deceptie si depresie aduc in viata persoanei dragi.

Si da, ei se simt fericiti cand te umilesc, cand te fac sa suferi. Infiorator lucru, ca - chiar planifica sa te aduca in situatia cand te vor lasa balta tocmai in momentul cand ai nevoie de el cel mai mult. Apoi sar in sus de fericire- caci stiu ca tu esti distrusa.

Si chiar daca suferi, nu le pasa. N-o sa-i vedeti la nici un Craciun sau zi de Paste langa voi, caci in nebunia lor ( in mintea lor indracita) va vor lasa singuri tocmai de sarbatori. De ce ? Simplu, caci nu suporta bestiile sa ve vada fericirea pe chip. Musai, trebuie ,,distruse,, cu orice pret aceste stari de fericire. Vor fugi de zilele importante, tocmai ca sa nu va daruiasca nimic, caci sunt extrem de zgarciti. Se uita de trei ori la nota de plata si rar, foarte rar va vor invita undeva sa va petreceti timpul, si asta doar la inceput. Pentru un ban sunt in stare sa si omoare. Avari, zgarciti si lacomi la extrem. Va vor zice ca cheltuiti mult, desi un ban nu va v-a da sa va faceti cumparaturile.

In momentele cele mai dificile o sa intelegeti ce bestie cu chip de om e langa voi. Puteti zace rau bolnava in bat si bestia sa se distreze cu alta ,, jucarie,, nou achizitionata intre timp pe malul Marii Negre. Caci are multe asemenea ,,jucarii,, .

Esti bolnava? E durerea ta, si numai a ta.

Chiar nu glumesc. Doi bani nu da pe nenorocirea sau necazul tau. ta. ,,E problema ta,,- doar atat vei auzi. Daca la inceputul relatiei vei mai vedea un pic de respect si implicare, pai dupa cel mult doua, trei luni- devii un nimeni pentru ei. De fapt asta ai si fost de la inceput, dar ai crezut in mintea ta ca nu e asa, caci a jucat un teatru de zile mari.

Dar si mai infiorator lucru e faptul ca facandu-te sa suferi, ei nu vor constientiza in judecata lor ca asa nu e omeneste cum ei fac , ca asa nu se procedeaza, ca asa nu se traieste pe acest pamant. Acestia sunt neoameni, sunt narcisisti.

Cum ne dam seama ca e narcisist ? Simplu, nu zice ,, iarta-ma,, si nu regreta niciodata ce a facut. Si chiar daca o si face, o face in mod fals si nici ca regreta. De unde stim acest lucru ? Pentru ca vor continua si dupa tot acelas lucru: minciuni, tradari, umilinte, viata in desfrau cu tot felul de femei, lipsa de omenie si respect si toate relele pamantului. Ati vazut voi vre-un drac sa zica sincer:,, iarta-ma, imi pare rau ?,, si sa regrete din toata inima ? N-o sa vedeti un drac pocaindu-se sincer pentru raul pricinuit. Chiar daca o sa-i vedeti la biserica, vin doar de fatada, sa dea impresia ca sunt buni si ca au credibilitate.

Ei asta chiar sunt: raul absolut de pe pamant. Un demon cu chip de om ce se crede ideal, perfect, insusi Iisus pe pamant. Da, asta o si zic: ,, eu sunt trimisul lui Dumnezeu pe pamant,,

Nu exagerez daca spun cum o si zic multi psihologi, ca ei sunt mai rai decat insasi Satana, caci partenera lor de viata ori ajunge la spitalul de psihiatrie, ori se sinucide, sau si mai rau-se imbolnaveste de vreo moala mortala, cum ar fi cancerul ( din cauza emotiilor negative si a umilintelor inumane)

Stati departe de aceste bestii, nu incercati sa va intoarceti la ei, o sa aveti tot acelas tratament inuman din care ati plecat, nu-i credeti cand zic ca se vor schimba, caci tatal lor este ,,Cel rau,, deci, sunt condusi de intuneric, caci provoaca doar rau prin fapte, cuvinte si comportament.

Iar daca si fac ceva bun, o fac doar de ochii lumii, sa zica lumea ce buni sunt ei. Ei nu se pot schimba caci Satana are putere mare asupra lor, caci fac voia acestuia. Sunt in stare de toate relele pamantului. Fugiti cat mai departe de asa neoameni, nu cautati iubire, respect, intelegere, armonie, fidelitate- caci ei nu stiu ce inseamna astea. Doar simuleaza caci au o mie de masti, si joaca doar teatru ieftin. Tineti minte, intunericul este lipsa Luminii, a lui Dumnezeu. Si cu asta am zis totul.

SFANTA LITURGHIE DE DUMINICA- AZI -4 Februarie

Acatistul Sfantului Nectarie Taumaturgul-izbavitor de cancer -Marian Moise

 Sfantul Nectarie de la Eghina, Mare Facator de Minuni - izbavitorul de boli grele, pe care medicii sunt neputiinciosi  sa le vindece, ajutator in gasirea unui loc de munca, izbavitor de ispite, neputinte, patimi ( fumat, jocuri de noroc, desfranare, alcool, droguri, boli psihice, etc), ajutator grabnic in nasterea de prunci,  tamaduitor al sufletelor si grabnic  ajutator al celor ce cauta mantuirea.

Pentru real folos, se face spovedanie curata la duhovnic, se tine post 40 de zile, citind in fata icoanei Sfantului Nectarie, cu candela aprinsa Acatistul Sfantului in tot acest timp. Nu uitam sa ne lasam de rele, pacate si sa facem multa milostenie.

Putem de altfel sa trimitem la o manastire pomenirea la Sfintele Slujbe pe o perioada de 40 de zile sau un an a celor din familie, rude si prieteni  vii si adormiti ( pomenim doar pe cei ce sunt spovediti, scriind doar numele de botez )

Acatistul Maicii Domnului Grabnică Ascultătoare

Maica Domnului, grabnic ajutatoare celor ce se afla in necazuri, boli grele, lipsuri, incercari, ispite grele, nedreptati, lumineaza mintea judecatorilor si a medicilor, ajuta la examene, casatorie si  la nastere de prunci. Are puterea tuturor sfintilor.

Pentru real folos, se face spovedanie curata la duhovnic, se tine post 40 de zile, citind in fata icoanei Maicii Domnului, cu candela aprinsa Acatistul Maicii Domnului, in genunchi- in tot acest timp. Nu uitam sa ne lasam de rele, pacate si sa facem multa milostenie.

Putem de altfel sa trimitem la o manastire pomenirea la Sfintele Slujbe pe o perioada de 40 de zile sau un an a celor din familie, vii si adormiti ( pomenim doar pe cei ce sunt spovediti, scriind doar numele de botez )

Paraclisul Maicii Domnului 🙏 ce indeplineste cererile

 Maica Domnului, Imparateasa Cerului si a Pamantului este grabnic ajutatoare celor ce se afla in necazuri, boli grele, lipsuri, incercari, ispite grele, nedreptati, suferinte, prigoniri, ispitiri,  lumineaza mintea judecatorilor, profesorilor si a medicilor, ajuta la examene, casatorie si la nastere de prunci. Ajuta de altfel in orice problema placuta Domnului. Are puterea tuturor sfintilor. 

   Pentru real folos, se face spovedanie curata la duhovnic ( daca nu s-a facut), se tine post 40 de zile, citind in fata icoanei Maicii Domnului, cu candela aprinsa Paraclisul Maicii Domnului, in genunchi- in tot acest timp. Nu uitam sa ne lasam de rele, pacate si sa facem multa milostenie.

Putem de altfel sa trimitem la o manastire pomenirea la Sfintele Slujbe pe o perioada de 40 de zile sau un an a celor din familie, vii si adormiti ( pomenim doar pe cei ce sunt spovediti, scriind doar numele de botez )

Părintele Stareț Ioanichie de la Mănăstirea Frăsinei - Cuvânt cu mare pu...

MIRACOLE SI MINUNI REALE SAU DESPRE PUTEREA RUGACIUNII

Dupa cele scrise de Sfintii Parinti, orice Cuvant are un duh.  Cuvantul Domnului Iisus Hristos din Sfanta Scriptura  sau Cuvantul unui Sfant  are in el puterea  Duhului  Sfant, iar cuvantul unei vrajitoare , a unui om care injura si blastama, care insala si ucide cu buna stiinta,, a omului fara de Dumnezeu( a  unui ateu ce il uraste pe Domnul ) are puterea unui duh rau, demonic. 

Deasemenea, orice carte procurata din librarie, orice muzica , orice gand, chiar si fapta este purtatoare de un anume Duh. Sentimentul de ura, invidie, rautate, dusmanie, neiertare , nedreptate, desfranare- are puterea duhului rau, demonic, care poate  distruge si chiar poate omori o fiinta umana.

Fapta buna, rugaciunea, iertarea aproapelui, sentimentul de iubire si gand bun, curat, cel al binecuvantarii- are la baza Duhul Sfant, care inalta, vindeca, invie sufletul bolnav si il tamaduieste, rupe comuniunea cu orice  putere demonica ( a pacatului) pana la al 9-lea neam,indeplineste orice dorinta/cerinta bineplacuta Domnului, il duce pe om  pe cararea sfinteniei spre mult dorita mantuire.

 De aceia conteaza foarte mult ce om alegem in viata sa ne fie sot si tata al copiilor nostri, caci ori ne poate inalta in iubire ori ne poate distruge psihic, spiritual si chiar ne poate provoca moartea  in plan fizic, fie prim crima sau boli crunte, cum ar fi de exemplu cancerul.

 Datori suntem a ne ruga, a cere ajutorul de la Domnul pentru copiii nostri care se departeaza de calea Lui, caci ruperea comuniunii cu Duhul Sfant inseamna suferinta, boala, lacrimi, patimi grele si distrugere ( nefericire). Acest lucru este valabil atat la nivel de 1 persoana, cat si la nivel de familie, neam, sat, oras, tara. De aceea Sfintii Parinti recomanda, prin puterea Duhului Sfant, ca in viata personala, unde sunt multe suferinte si lacrimi, sa tinem post ani de zile, traind o viata curata, in rugaciune permanenta, si cu multe fapte bune , facund ascultare de un duhovnic bun, sa rupem aceste legaturi. Noi nu avem de unde sa stim cate crime si nedreptati au existat  in ramura noastra de neam ( pana la al 9-lea neam)

Conteaza mult si prietenii, profesorii, medicii, sefii, vedetele, guvernantii,  cei din mass-media , etc  in ce fel de duh ,,se scalda,,

Absolut tot ce se naste, se misca, fiinteaza, respira, se construieste, se cumpara, se castiga- conteaza DUHUL ( dupa cuvintele Parintelui Arsenie Boca).

 De aceea, repet,  conteaza foarte mult ce oameni putem sa  alegem la carma, conducerea tarii, caci inteligenta si intelepciunea nu sunt de ajuns. Nu uitam ca si demonii au o inteligenta de o mie de ori mai mare ca cea umana.

Insasi Dumnezeu, prin Duhul Sau ne vorbeste in Sfanta Scriptura, ca ,,pune,, la carma tarii omul in functie de ,,starea duhului tarii,,.

 Cu alte cuvinte, vezi ce om e la puterea unui stat si vei intelege duhul natiunii.

Pacatul, rautatea, nedreptatea, falsitatea, ipocrizia, cruzimea,ura, dusmania , mandria, desfraul si tot raul- ii confera putere celui rau  asupra unui stat ( natiune). Starea unui popor ( bunastarea sau decaderea ca natie)  e direct proportionala cu raul din ea.

Rugaciunea poate fi comuna, cea din biserica, ce are o putere mult mai mare, sau personala, adica individuala.

Sfintii Parinti spuneau ca omul care se roaga doar in biserica, este omul ce nu-l are pe Hristos.   Rugaciunea se cere a fi permanenta. Vorbirea cu Dumnezeu , pomenirea numelui lui  Iisus  Hristos  trebuie sa fie permanenta, caci precum apa spala murdaria, asa si Rugaciunea continua spala sufletul si il curata, caci pacatuim in orice ceas al vietii noastre. Astfel, Harul Duhului Sfant lucreaza asupra sufletului si Duhului nostru continuu. Lasand Rugaciunea, lasam si usa deschisa pentru a intra liber celorlalte  duhuri rele in mintea sau chiar casa sufletului nostru.

 Rugaţi-vă mereu, neincetat.. Rugaţi-L pe Domnul să vă ierte păcatele, sa va curete de patimi, de blesteme, de mandrie, sa va dea smerenie; toate acestea atrag Harul Duhului Sfant, acea putere ( energie) Dumnezeiasca necreata, Sfanta, de care avem nevoie toti pentru a ne hrani , curati, tamadui sufletul si de a ne mantui. Nu uitam, ca fara acest HAR al Duhului Sfant- nu ar exista milioane  de Sfinti, Mucenici, etc care au facut si fac minuni si miracole in viata oamenilor. Milioane sau chiar sute de milioane, caci multi s-au sfintit prin manastiri, pesteri, munci silnice/lagare de exterminare, pe campul de lupta, in razboaie, in temnite, prin boli grele, lipsuri si greutati  pe care noi nu-i cunoastem.

 Rugaţi-L pe Domnul să vă ajute, sa va sprijine, sa va intelepteasca, sa va indrume, sa va mantuiasca. Nu uitam sa si multumim pentru toate Darurile Sale. Multumin pentru sanatate, pentru pace pe pamant, pentru hrana de pe masa, pentru faptul ca mai avem la dispozitie inca o zi pentru rugaciune, spre a lucra mantuirea sufletului nostru, care este vesnic. 

Viata ne-a fost daruita spre a deveni Ingeri Luminati , sa ne intoarcem la Tatal Nostru din Ceruri, adica  ACASA.

 Rugaţi-L pe Domnul să vă binecuvânteze lucrul, calatoria, studiul, viata de zi cu zi, familia, pe cei dragi, sa-i ierte pe cei ce v-au gresit. Rugati-va si pentru cei adormiti, pominiti-i la Sfintele Slujbe numaidecat, caci nu avem de unde sa stim daca sunt la bine sau la rau.

 Iertati si voi la randul vostru, ca si Domnul sa va ierte. Rugaţi-L pe Domnul să vă ajute să vă îndepliniţi lucrul de zi cu zi, si ceea ce lucrati sa fie intru Slava Lui. 

Rugaţi-L pe Domnul să vă dea toate lucrurile importante, care înseamnă atât de mult pentru dumneavoastră. El este gata să ajute. Să nu uitaţi niciodată acest lucru.

Rugăciunea în familie duce la miracole pentru persoane, familii şi tara. Binecuvantata este acea familie in care Domnul salasluieste in casa si sufletele crestinilor.

Trebuie să începem a recunoaste  că Dumnezeu este Tatăl nostru  şi că noi suntem copiii Săi, comunicând cu El ca semn al recunoaşterii faptului că este conducătorul , Tatal nostru şi rugându-L în fiecare zi să ne ofere îndrumarea Sa în problemele noastre.

Când ne amintim împreună, înaintea Domnului, de cei săraci, de cei nevoiaşi şi de cei in nevointa, se dezvoltă, în mod inconştient, dar realist, o dragoste pentru alţii mai presus de propria persoană, un sentiment de respect pentru alţii, o dorinţă de a sluji nevoilor celorlalţi.

Ce miracole ar avea loc în viaţa noastra  dacă am lăsa deoparte egoismul , indiferenta, nepasarea, invidia  si rautatea şi ne-am pune in slujba iubirii de aproapele, in iubirea de Dumnezeu.

 Familia care se roagă împreună este speranţa unei vieti mai bune, caci acolo este prezent insusi Domnul si raul nu are putere.

Domnul sa va binecuvanteze.

sursa- sinteza din scrierile Sfintilor Parinti rusi

Iosif Vatopedinul de la Muntele Athos - Vine Mare Razboi In Romania La D...

Rautatea omului a atins cote maxime

Vezi crestini care merg la biserica, se roaga, dar injura si bleastema, care merg la vrajitoare si ghecesc in cafea, care inseala si mint, crestini care traiesc in desfranare, petreceri cu betii, orgii de tot felul. Nedreptatea si dusmania dintre oameni striga la cer. 

Vede oare cineva raul din el ? Ura dintre oameni, mandria si rautatea intrece chiar raul satanei. 

Lacomia a atins cote inalte. Pentru bani divorteaza, avorteaza ( ucid) copii, pentru bani se vand oamenii.

Au ramas dracii din iad fara slujbe. Cred ca se ingrozesc, cand vad de ce sunt in stare oamenii.

Femeia a ajuns unealta de placere, de atins pozitii inalte la conducerea statului. 

Rusinea a disparut, caci satanele din mass-media vandute cu asta se si ocupa , promoveaza corpul uman ca o marfa. 

Divorturi peste divorturi, amante peste tot, cinstea femeii a disparut demult. Cu cat e mai desfranata si urata la vorbe femeia, cu atat este mai adorata. E la loc de cinste curvia. A devenit o virtute.

Viata umana a devenit ieftina. De cand cu ,,falsa pandemie,,- cu acest circ satanic de manipulare, te ia groaza doar gandidu-te la o operatie banala.

Rar gasesti si un preot, care sa aiba timp sa te spovedesti, sa te indrume pe o cale a mantuirii. Totul a devenit afacere, nu mai e timp de rugaciune. In loc sa stam cu un Acatist in fata icoanei, stam toata ziua la calculator sau televizor. Nu avem timp de Dumnezeu. Mai tre-sa construim un etaj, sa fie casa si mai inalta, mai inalta ca cea a vecinului. Ce Dumnezeu, lasa, ca avem treaba.

Maine poate suna ceasul. Ceasul mortii. Si uite asa, stam in fata Judecatorului. Ce sa zicem ? Ca nu am avut noi timp de El, ca ieri treaba multa era de facut. Si anul trecut nu am avut timp, ca am avut de schimbat masina- cu una mai de lux. Si acum zece ani nu am avut timp , caci ne distram cu femeile, ne ocupam de cifra de afaceri, sa avem mai multi bani.

Si uite asa am pierdut sufletul. Pe veci.

PROFEȚIA SF. CUV. EFREM SIRUL DESPRE SFÂRȘITUL LUMII

Pacatul este cel ce il dezleaga pe cel rau asupra omului

Sfintii Parinti, prin puterea Harului Duhului Sfant au prezis aceste vremuri de sfarsit, ca sa luam aminte in ce pericol mare ne aflam, ca sa cautam sa nu pierdem timpul cu desartaciunea lumii , ci sa cautam si mai mult a cauta Harul, ca sa putem sa ne mantuim sufletul. Fara de acest Har nu se va putea merge spre mucenicie, fara acest Har al Domnului nimeni nu va putea rezista prigoanei lui antihrist.

Pacatele omenirii sunt cele ce il aduc pe lucifer ( scris cu l mic) la conducerea planetei.

Nu ca vrea acest lucru Domnul.
Domnul ne vrea liberi de cel rau, de pacat.
Insa asa de multe pacate sunt acum in lume, ca diavolii au ramas fara job-uri, au ramas someri, caci oamenii intrec masura raului, al pacatului si al patimilor.


Trebuiesc bani mai multi, nu mai e timp de mantuire. Multi nici nu stiu ce inseamana mantuire. Merg la biserica ca sa ceara ba una , ba alta. Ca de, Dumnezeu a ajuns tonomat de indeplinit dorinte, nu-i asa ?


Cine mai cauta in ziua de azi sa-si mantuiasca sufletul ? Sa caute la raul din inima sa, sa lupte sa-si curete inima de pacate si patimi, sa se smereasca ? Are cineva timp de suflet, sa-l hraneasca cu Harul Domnului? Stie oare cineva ca pacatul ucide sufletul ?
Oare cati stiu ca anume Harul este cel ce ne aduce in Dar mantuirea ?


Dar oare cati stiu ca fara de Har nu se va putea supravetui in vremea lui antihrist ?


Pe noi ne intereseaza doar rugaciuna-minune care indeplineste dorinte. Atat.
Minuni vrem. Sa faca Dumnezeu minuni in fiecare zi, ca de, sfinti suntem. Mai vede cineva ca sufletul este greu, negru, mort de mandrie si pacate ?
Sa fie bani, mancare multa si petreceri cat cuprinde, ca o viata avem, nu ? Si sa faca Domnul minuni, ca asa vrem noi. Pana si dracii rad de mor de prostia crestinului de azi.
Saracii diavoli, ce se mai distreaza. Au devenit oamenii mai rai ca ei. Si antihrist prinde putere prin multele pacate pe care le facem zilnic, ora de ora.
Lumea insa e in goana dupa avere si confort. Prostia, nesimtirea, minciuna, josnicia si curvia au devenit virtuti. Mandria e la loc de cinste.
Multi nici nu stiu ce a vrut sa zica Domnul cand a zis ca fara smerenie nici mantuire nu va exista. Si fara inima curata de pacate si patimi nu se intra in Imparatia Domnului.
Suntem pe muchie de cutit, caci vremea domniei lui antihrist este foarte aproape, si vor fi vremuri teribile, ca tocmai Sfintii se ingrozeau de aceste vremuri.
Domnul sa aiba mila de cei ce-l cauta pe Domnul cu adevarat.

O pildă șocantă despre puterea milosteniei făcută cu smerenie - Biserica...

OMUL BUN SI OMUL RAU

Misteriosii calugari care deveneau invizibili printr-o tainica rugaciune

,,MORMITE VARUITE,, sau cine sunt VRAJMASII LUI DUMNEZEU

Caderea lumii actuale sta in mandrie, in faptul ca se mandresc cu ce au, fie bunuri, fie calitati, fie averi, fie faima sau pozitii sociale. Da, efortul este al nostru, insa duhul intelepciunii, al priceperii, al bunei sporiri, al intelegerii, al blandetii, al frumusetii, al sanatatii si asa mai departe- sunt ale lui Dumnezeu. Chiar si faptul ca respiram acum- este un dar, sau faptul ca avem capacitatea de a gandi si a vorbi- de asemenea este un dar. Toate sunt daruri.Soarele, panantul, ploaia- toate sunt daruri. Nimic nu este al nostru. Deci, cu ce sa ne mandrim ? Suntem un pumn de pamant, dupa cum spunea Parintele Cleopa. Mandria este cel mai mare si strasnic pacat, caci intuneca mintea, ratiunea si intuneca inima, devenim trufasi si ingamfati, mai rau ca animalele.

Din mandrie apar curviile, inselaciunile, divorturile, uciderile, lacomia, egoismul, razboaiele, sinuciderile si alte catastrofe si necazuri. Mandria duce la bestialitate, la uciderea sufletului, caci mandrul cade in pacate grele ( in legaturile tuturor demonilor:demonul desfranarii, al avaritiei, al inselatoriei, al lacomiei pantecelui, al betiei, al uciderilor si asa mai departe)

Sa fugim deci de acest mare ,,demon,, - cel al mandriei, sa ne smerim facand ascultare de duhovnic. Astfel, plangand pacatele, avand lacrimi adevarate de pocainta ( caci si mandrul plange, dar plansul lui este nesuferit in fata Domnului, caci acesta isi plange de mila, invinovatind pe toti, neintelegand de fapt ca el este cauza tuturor suferintelor lui). 

Doar  incercand sa ne smerim, sa vedem suferinta si necazul ca ,,un medicament bun din mana Domnului,, spre indreptarea noastra, doar asa putem constientiza raul pricinuit semenilor nostri , raul facut in fata Domnului.

Bineinteles, mandrul si trufasul se va razvrati imediat impotriva lui Dumnezeu pentru suferinta data, iar cel smerit o va intelege ca asa e voia Lui, spre ,,ruperea legaturilor cu diavolul, caruia ia slujit cu buna stiinta zeci de ani,,

Dupa cum spun Sfintii Parinti, au fost cazuri ca si ,,dracul,, s-a spovedit, insirand pacatele de mii de ani, dar o facea ca o povestire, fara regret ce a facut. Sunt multi posedati de duhuri necurate, mai ales cei mandri.

Daca zicem ca suntem cu ceva mai buni fata de altcineva- suntem mandri

Daca ne falim ca avem o casa mai mare si pompoasa- suntem mandri

Daca ne falim ca avem multe facultati- suntem mandri

Daca ne e rusine cu parintii nostri, ca au cazut in patima alcoolului- suntem mandri

Daca ne mandrim cu hainele, bijuteriile noastre- suntem mandri

Daca ne mandrim ca avem copii destepti, cu situatie financiara buna- suntem mandri

Daca ne mandrim ca noi nu fumam, iar colegul nostru fumeaza- suntem mandri

Daca nu suportam indreptarea buna a cuiva- suntem mandri

Daca ne maniem la observatia buna fata de gresala noastra- suntem mandri

Daca  credem ca le stim pe toate, suntem mandri.

Acestea de mai sus, felurile de mandrie- le numeste Dumnezeu- ,,MORMINTE VARUITE,,

A nu se intele gresit faptul ca e rau sa avem o masina sau casa buna, o facultate sau o functie. Insa nu ne mandrim cu acest fapt, nu ne lipim inima de ele, nu ne trufim cu acestea, ci ii multumim des Domnului ca DARURI ale Sale.  Sa nu fim mandri, aroganti, trufasi, plini de noi ca detinem aceste bunuri daruite de Domnul. Si din aceste daruri- impartim si altora,celor ce au lipsa, neajutorati, batrani , bolnavi, caci  asa e porinca Domnului.

Smerenia este cea mai de pret podoaba  in fata Domnului. Aceasta ,,haina,, scumpa  este de cea mai mare valoare in calea mantuirii noastre.

Viata si Acatistul Sfantului Spiridon

Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei

Troparul, glasul al 1-lea

Soborului cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător, purtătorule de Dumnezeu Spiridoane, părintele nostru. Pentru aceasta, cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit și șarpele în aur l-ai prefăcut. Și când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfințite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce te-a încununat; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!

Condac 1:

Apărătorului credinței dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare, toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Icos 1:

Popoarele credincioșilor, cunoscând mulțimea minunilor tale, prin care ai rușinat pornirea ereticilor cea fără judecată asupra credinței noastre, cu umilință te laudă cu cântări ca acestea:
Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, scăparea celor ce năzuiesc către tine;
Bucură-te, îndreptătorul credinței;
Bucură-te, ajutătorul celor necăjiți;
Bucură-te, că mintea păgânilor tu o întuneci;
Bucură-te, că și tu ai lucrat strălucirea credinței;
Bucură-te, că pe potrivnici vitejește i-ai gonit;
Bucură-te, cel ce pururea nouă te-ai arătat purtător de biruință;
Bucură-te, făclia care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce cu blândețe primești la tine pe cei care au greșit;
Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;
Bucură-te, care cu negrăită dulceață îndreptezi pe cei nepricepuți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 2:

Deși nu avem îndestulată vrednicie și pricepere noi, ticăloșii, pentru ca să lăudăm cu potrivite cuvinte minunile tale, dar pentru că din suflete curate și din inimi umilite îndreptăm către tine aceste mărturisiri, primește-le, Sfinte Ierarhe Spiridon, de la noi, care Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2:

Care dintre noi, păcătoșii, s-ar putea lăuda că rugăciunea lui cu vrednicie va fi primită de tine, dacă nu ne sârguim a stinge pornirea patimilor noastre celor trupești, care sunt lucrare de la vicleanul diavol? Dar prin mulțimea înțelepciunii tale, socotind slăbiciunea firii noastre cu milostivire, pentru necazurile ce ne-au cuprins, primește cân­tarea aceasta:
Bucură-te, cel ce din pântece ai fost ales de Dumnezeu;
Bucură-te, cel care fără învățătură filosofică ai fost legii apărător, biruind pe filosofi;
Bucură-te, arhiereule împodobit cu darul Sfântului Duh;
Bucură-te, comoara legii noastre cea mult prețuită;
Bucură-te, de la care și cei mai învățați legiuitori s-au povățuit;
Bucură-te, lauda arhiereilor și a dascălilor;
Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, mustrătorul obiceiurilor celor rele ale ereticilor;
Bucură-te, că din pruncie ai fost plin de înțelepciune;
Bucură-te, că la Soborul cel dintâi te-ai arătat mare învățător;
Bucură-te, care pentru lege te-ai luptat cu toată puterea;
Bucură-te, cel ce și astăzi de la noi, credincioșii, nu te depărtezi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 3:

Împovărați de multe ispite și în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne astăzi, mare nădejde punem în tine, ierarhe. Ajutorul celor fără de nădejde, mângâierea celor necăjiți, te rugăm, fii mijlocitor pentru sufletele noastre și împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

Darul Duhului fiind cu tine, deși în tinerețe ai fost păstor turmelor celor necuvântătoare, la bătrânețe însă, fiind cu înțelepciune, ai știut a păstori și turmele cele cuvântătoare ale credincioșilor și la Soborul cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător; pentru aceasta îți aducem cântarea:
Bucură-te, episcopul Trimitundei;
Bucură-te, lauda poporului celui credincios;
Bucură-te, tămăduirea bolnavilor;
Bucură-te, că ești rugător lui Dumnezeu pentru cei cuprinși de patimi;
Bucură-te, că din primejdii mântuiești pe cei ce aleargă la tine;
Bucură-te, izbăvitorul patimilor celor trupești și sufletești;
Bucură-te, că oricine aleargă la ajutorul tău nu iese neajutorat;
Bucură-te, tămăduitorul rănilor celor de moarte;
Bucură-te, că, la orice întâmplare fiind chemat, ești grabnic ajutător;
Bucură-te, doctorul cel fără de plată;
Bucură-te, nădejdea tuturor;
Bucură-te, acoperământul și scăparea noastră;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 4:

Mult-milostive părinte, primește rugăciunea aceasta a noastră, a păcătoșilor, și cu obișnuita ta bunătate și milos­tivire mijlocește către Ziditorul tuturor, pentru ca să dăruiască vindecare și sănătate robilor Săi, celor ce te cheamă în ajutor și cu tine cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4:

Astăzi, stând înaintea icoanei tale, noi, nevrednicii, ca și când ne-am afla chiar înaintea moaștelor tale, de care bo­găție suntem lipsiți, și mărturisind minunile tale, Sfinte Ierarhe Spiridon, ascultă această puțină rugăciune și întinde dreapta ta cea puternică și binecuvântătoare spre ajutorul nostru, pentru ca, după vrednicie, să săvârșim cântarea aceasta:
Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor;
Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător;
Bucură-te, cel al cărui trup astăzi săvârșește minuni;
Bucură-te, că încălțămintele tale slujesc drept dovadă;
Bucură-te, odor neprețuit al ostrovului Corfu;
Bucură-te, că ale tale minuni în toată lumea s-au vestit;
Bucură-te, cel ce nu cruți osteneala pentru a face binele;
Bucură-te, ajutătorul celor ce știu minunile tale;
Bucură-te, stâlp neclintit al creștinătății;
Bucură-te, lauda patriarhilor și a cuvioșilor monahi;
Bucură-te, că, slujind în biserică, serafimii te umbreau;
Bucură-te, prin care slujba Sfintelor cu vrednicie săvârșeai;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 5:

Așa precum la ostrovul Corfu, unde sunt moaștele tale, cu milostivire cercetezi și vindeci toate neputințele poporului celui binecredincios, care așteaptă ajutorul tău, îndură-te și de noi, nevrednicii; trimite ajutorul tău și ne izbăvește de durerea care ne-a cuprins, întărindu-ne a cânta lui Dumnezeu cântarea aceasta: Aliluia!

Icos 5:

Pentru ca să arăți marea ta milostivire neamului omenesc, tu izbăvești din nevoi pe cei ce se învăluiesc în călătoria pe marea lumii, când cer ajutorul tău puternic și din adâncul inimii te laudă cu graiuri ca acestea:
Bucură-te, cârmuitorul cel prea bun al corăbiilor celor învăluite;
Bucură-te, scăparea deznădăjduiților înotători;
Bucură-te, alinarea valurilor tulburate;
Bucură-te, că prin suflarea ta valurile se potolesc;
Bucură-te, că risipești cu rugăciunea ta furtuna;
Bucură-te, că se luminează prin a ta mijlocire întunecimea norilor;
Bucură-te, că ești tare ajutător celor de tunet spăimântați;
Bucură-te, izbăvitorul celor înfricoșați de săgeata fulgerului;
Bucură-te, că tu, mijlocind către Mântuitorul, ne izbăvești de orice primejdii;
Bucură-te, nădejdea și scăparea noastră de acum;
Bucură-te, și pentru noi, păcătoșii, care în toate primejdiile la tine năzuim;
Bucură-te, pentru că nimeni, din câți aleargă la tine, nu rămâne fără ajutor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 6:

Cinstitorule de Dumnezeu și dumnezeiescule Spiridon, ascultă rugăciunea noastră în ceasul acesta și, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, ne izbăvește de războiul ce ne înfricoșează, precum ai izbăvit pe cei care erau învăluiți în mare când au chemat ajutorul tău, pentru ca și noi, ca aceia, să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icos 6:

Ierarhule al lui Hristos, cinstite slujitor al darului, solește nouă, păcătoșilor, mijlocirile tale cele bogate către Stăpânul, pentru ca să ne învrednicim noi, păcătoșii, a ne împărtăși de bunătățile sufletești și trupești, cele făgăduite credincioșilor creștini, și să-ți cântăm:
Bucură-te, Sfinte Spiridon, ierarh al lui Hristos;
Bucură-te, cinstite slujitor al darului;
Bucură-te, vindecătorul bolnavilor;
Bucură-te, mir care alungi toată durerea;
Bucură-te, roua cea răcoritoare de fierbințeala patimilor celor mai cumplite;
Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni slăbănogii se întăresc;
Bucură-te, de aproape ajutător al celor cufundați în multe primejdii;
Bucură-te, că tu rogi pe Domnul pentru toți câți se află pe patul durerilor;
Bucură-te, că și noi, păcătoșii, de la tine cerem ajutorul;
Bucură-te, că, văzând chipul tău pe icoană, toată durerea ni se alină;
Bucură-te, mare mângâietor al celor ce pătimesc;
Bucură-te, tare sprijinitor al celor neputincioși;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 7:

O, preamilostive și mult-îndurate Doamne, nu trece cu vederea lacrimile robilor Tăi, ci le ajută și-i miluiește cu iubirea Ta de oameni, izbăvindu-i de toate asupririle și de tot necazul care i-a cuprins, din pricina mulțimii păcatelor, și, precum pe soacra lui Petru ai ridicat-o din patul durerilor, așa ridică și pe robii Tăi din primejdia în care se află, pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Spiridon, cu care împreună Îți cântăm: Aliluia!

Icos 7:

Toate puterile cerești lăudând credința ta cea tare către Dumnezeu, cu tine împreună slujesc Ziditorului lumii Celui fără de început; iar noi, nepricepându-ne de altă rugăciune, îți aducem aceste cuvinte de laudă:
Bucură-te, cel care ai strălucit credința prin minuni;
Bucură-te, că prin credință ai putut face minuni;
Bucură-te, că rugăciunile tale niciodată n-au rămas neascultate;
Bucură-te, înțeleptule rugător către Dumnezeu;
Bucură-te, tămâie bineprimită înaintea Domnului;
Bucură-te, cel ale cărui rugăciuni au scăpat suflete din primejdii;
Bucură-te, cel ce biruiești puterile celor fără de lege;
Bucură-te, tare ajutător al credincioșilor;
Bucură-te, tăria cetăților celor locuite de popoarele dreptmăritorilor;
Bucură-te, nimicirea zidurilor celor tari ale celor fără de lege;
Bucură-te, că tiranii sunt biruiți auzind de puterea credinței tale;
Bucură-te, temelia asupra căreia s-a așezat semnul crucii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 8:

Toți ocârmuitorii binecredincioși, având nădejdea către tine, în orice întâmplare nu se vor rușina, Sfinte Ierarhe Spi­ridon, fiind tu creștinătății mare folositor; pentru aceea nu trece cu vederea și ale noastre rugăciuni, milostive, și ne ajută și ne izbăvește de toate nevoile, măcar că suntem nevrednici de această dobândire, și vom cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

Având puterea darului primită de la Dumnezeu, tu ai prefăcut seceta în ploi, precum și mulțimea prisositoare a ploilor, prin ale tale rugăciuni, sfinte, s-a contenit, și de foametea aceea înspăimântătoare a scăpat poporul cel ce o aștepta, risipindu-se jintițele strângătorilor de grâu; pentru care cântam ție acestea :
Bucură-te, scăparea celor amenințați cu foametea;
Bucură-te, că tu, ca alt Ilie, ai prefăcut seceta cea tare a vremii în ploi;
Bucură-te, cel prin ale cărui primite rugăciuni s-au oprit ploile cele prisositoare;
Bucură-te, nădejdea cea bună a lucrătorilor de pământ;
Bucură-te, mulțumirea celor ce seamănă cu credință;
Bucură-te, secerișul cel îmbelșugat al semănătorilor;
Bucură-te, cămărașul cel bogat al săracilor;
Bucură-te, că în orice vreme de secetă, cerând ajutorul tău, îl și dobândim;
Bucură-te, că de la tine primim ajutor pururea;
Bucură-te, mângâierea celor cuprinși de nevoi;
Bucură-te, lauda credincioșilor;
Bucură-te, țarină bine roditoare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 9:

Făcătorule de minuni, Sfinte Ierarhe Spiridon, după cum în vremea lui Constantin și a lui Constanțiu, prin ale tale rugăciuni, ai izbăvit poporul de primejdii, aducând peste semănăturile lor ploi hrănitoare și risipind jitnițele strângătorilor de grâu, așa și astăzi trimite mila ta asupra poporului ce locuiește în țara aceasta, dăruindu-i îmbelșugare și timp roditor, pentru ajutorul sărmanilor și al pruncilor, cu care împreună vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9:

Când ai auzit pe săracul acela cerându-ți ajutor la necazurile lui, nu l-ai depărtat prin cuvinte întristătoare, nici l-ai deznădăjduit de la bogata dobândire, ci, prefăcând șarpele în aur, l-ai dat lui cu binecuvântarea ta, spre întrebuințare, și l-ai scăpat din cumpăna nevoilor; pentru care auzi această laudă:
Bucură-te, bogăția săracilor;
Bucură-te, ajutorul celor lipsiți;
Bucură-te, că ai schimbat șarpele în aur;
Bucură-te, că ai prefăcut firea jivinii în metal;
Bucură-te, că prin aceasta ai arătat netrebnicia metalului cea amăgitoare a fi de trebuință numai în cele de folos;
Bucură-te, că prin aceasta săracul s-a mântuit;
Bucură-te, că ai arătat minunea ta împrumutătorului;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta iarăși în șarpe s-a prefăcut aurul;
Bucură-te, comoara neîmpuținată a săracilor;
Bucură-te, cel ale cărui daruri mintea noastră nu le poate judeca;
Bucură-te, vistierul darurilor lui Hristos;
Bucură-te, că averea lumii acesteia nu ți-a trebuit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 10:

Asemenea săracului aceluia socotindu-ne și pe noi, care suntem săraci de faptele cele bune, dăruiește-ne ajutorul tău cu care, biruind toate pornirile vrăjmașilor de asupra noastră și năvălirea șerpilor otrăvitori de gânduri, care se luptă cu noi neîncetat, să dobândim cele spre folos pentru viața aceasta și pentru cea viitoare, cântând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10:

Cine nu se va înfricoșa de lucrurile tale, când va auzi cum cea moartă din mormânt ți-a răspuns când ai întrebat-o și cum au fost izbăviți corăbierii de înecare? Pentru zavistuitul pe care l-ai izbăvit de la moarte și pentru toate minunile tale, toți îți aducem această laudă:
Bucură-te, ajutorul văduvelor;
Bucură-te, descoperirea lucrurilor celor neștiute;
Bucură-te, că și cea moartă ți-a răspuns pentru credința ta;
Bucură-te, că răspunsul acela a făcut pe cei necredincioși să amuțească;
Bucură-te, că tu toate acestea le-ai făcut pentru credință;
Bucură-te, că ai săvârșit minuni de care s-au îngrozit aleșii păgânilor;
Bucură-te, că pentru slava Ziditorului ai voit a face acestea;
Bucură-te, că bunătățile pământului nu ți-au trebuit;
Bucură-te, că ai adunat avuțiile tale în cer;
Bucură-te, că, și astăzi, tot de acolo se revarsă milele tale;
Bucură-te și pentru noi, care mulțumim ție pentru câte ne dăruiești;
Bucură-te, că pentru toate cântăm ție: „Bucură-te!”;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 11:

Auzind cea moartă glasul tău, din mormânt ți-a răspuns la întrebarea ce i-ai pus; și precum cu credință ai făcut trupul cel fără suflare să dea glas, așa cu milostivire fă și trupurile noastre acestea, lipsite de bunătăți, să dobândească sănătate și mântuire, pentru ca și noi, împreună cu tine, sfinte, să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icos 11:

Doctorul sufletelor și al trupurilor, Sfinte Ierarhe Spiridon, care pe împăratul Constantin l-ai izbăvit de boala ce avea și pe copilul femeii celei de atunci l-ai întors la viață, întoarce și ticăloasele noastre suflete, cele moarte de mulțimea păcatelor ce le-au cuprins, din îndemnul diavolului, și primește spre plată mulțumirea aceasta:
Bucură-te, tămăduirea credinciosului împărat;
Bucură-te, scăparea copilului femeii, cel ce era pe moarte;
Bucură-te, că prin tine a fost bucurată mama copilului celui vindecat;
Bucură-te, bucuria maicilor celor iubitoare de fii;
„Bucură-te!”, a zis ție împăratul Constantin;
„Bucură-te!”, ți-au cântat cu lacrimi femeia aceea și fiul său;
Bucură-te, cel ale cărui leacuri nu sunt amăgitoare;
Bucură-te, scăparea femeii celei desfrânate care a îndrăznit a se atinge de tine;
Bucură-te, că, văzând tu desfrânarea ei, pocăindu-se, s-a curățit;
„Bucură-te!”, a strigat ție desfrânata aceea, dacă a scăpat de păcate;
Bucură-te, tămăduirea trupurilor noastre;
Bucură-te, izbăvirea sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 12:

Nu cerem mai multă îndurare de la tine, părinte, decât ai arătat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la ajutorul tău și, pentru numele tău și mijlocirea ta, au dobândit de la Împăratul cerului și al pământului vindecare bolilor, sănătate și sporire către cele de folos, pentru ca, precum aceia, așa și noi, împreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Nu ne da morții, preafericite, precum pe femeia cea căzută în păcatul desfrânării, măcar că și decât dânsa suntem mai păcătoși; pentru că noi, rușinându-ne de faptele noastre cele ce din tinerețe ne-au cuprins, nu ne vom îndoi a mărturisi păcatele noastre către tine și a cere ajutorul tău, cu graiuri ca acestea:
Bucură-te, mărturia celor ce și-au mărturisit păcatele către tine și s-au pocăit;
Bucură-te, mustrarea celor ce cu viclenie tăinuiesc păcatele lor;
Bucură-te, că nu suferi pe cei ce petrec în nelegiuiri;
Bucură-te, că te-ai arătat folositor tare celor ce s-au pocăit;
Bucură-te, că tu ai slobozit limba mândrului diacon ce se oprise, spre smerire;
Bucură-te, că tu ai întors capra de la cel ce o răpise, aducând-o la stăpânul ei;
Bucură-te, că tu mai înainte ai descoperit lucruri neștiute care aveau să fie;
Bucură-te, că mulți, văzând minunile tale, au venit la credință;
Bucură-te, că și noi de la tine așteptăm tămăduire;
Bucură-te, și ne fii mijlocitor pentru iertarea păcatelor noastre;
Bucură-te, că ai bucurat cu minunile tale tot neamul creștinesc;
Bucură-te, astăzi, și pentru noi, păcătoșii, și ne miluiește;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 13:

O, preabunule și întru tot lăudatule Părinte Spiridon, primind acest dar de acum, fii mijlocitor către înduratul Dum­nezeu, ca, pentru ale tale sfinte rugăciuni și a Sa iubire de oameni, să ne dăruiască sănătate și iertare de păcate, ca și noi, cu tine împreună, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zic iarăși Icosul 1: Popoarele credincioșilor... și Condacul 1: Apărătorului credinței...

Icos 1:

Popoarele credincioșilor, cunoscând mulțimea minunilor tale, prin care ai rușinat pornirea ereticilor cea fără judecată asupra credinței noastre, cu umilință te laudă cu cântări ca acestea:
Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, scăparea celor ce năzuiesc către tine;
Bucură-te, îndreptătorul credinței;
Bucură-te, ajutătorul celor necăjiți;
Bucură-te, că mintea păgânilor tu o întuneci;
Bucură-te, că și tu ai lucrat strălucirea credinței;
Bucură-te, că pe potrivnici vitejește i-ai gonit;
Bucură-te, cel ce pururea nouă te-ai arătat purtător de biruință;
Bucură-te, făclia care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce cu blândețe primești la tine pe cei care au greșit;
Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;
Bucură-te, care cu negrăită dulceață îndreptezi pe cei nepricepuți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 1:

Apărătorului credinței dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare, toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

sursa  https://doxologia.ro/

Părintele Pimen Vlad – îndemnuri pentru lume, din Grădina Maicii Domnului

Orice dependenta ne indeparteaza de Harul Domnului. Dependenta in materie duhovniceasca inseamna PATIMA.  Cu cat staruim in patima, cu atat ea se inradacineaza mai adanc in inima. Patima taie comuniunea cu Dumnezeu.

Comoditatea este si ea o ,,patima,,. Comoditatea de a asculta Sfanta Liturghie in fata calculatorului cu cafeaua in fata. Comoditatea de a dormi in timpul Sfintei Liturghii.

Mila fata de aproapele atrage Mila Domnului. Facand bine si ajutand pe cel in nevointa, in clipele grele si Domnul ne va ajuta, caci isi va aduce aminte ca ai ajutat si tu pe aproapele ( adica pe Iisus Hristos). Daca faci rau voit. cu buna stiinta, Domnul iti va intoarce spatele, si cand vei fi la necaz si boala grea, slabe sanse sa fii auzit. Caci provocand durere, lacrimi  si umilinta, cum poti sa ceri binele de la Dumnezeu ?

Mandria este o patima draceasca. Cu cat o dezvoltam, cu cat suntem mai plini de noi, ne iubim foarte si ne pasa doar de noi, cu atat Dumnezeu se indeparteaza de noi, ajungand ca sufletul chiar sa moara la propriu, daca mai facem si nedreptate si alte pacate grele. Adica Duhul Sfant se indeparteaza de sufletul mandru, iar acesta se poate demoniza, in functie de ce pacate grele avem, cum ar fi curvia, insalaciunea, betia, nedreptatea, clevetirea si osandirea, batjocura, umilirea aproapelui, etc

Spovedania taie dreptul satanei asupra noastra , pe care il are prin pacatul pe care l-am facum sau stam in el. Facem canonul dat de duhovnic pentru a indeparta urgia ce poate veni asupra noastra, adica daca am facut un avort, pacatul se iarta prin spovedanie si canon si facem toata viata fapte bune, caci am ucis un suflet nevinovat.

Spovedania sa fie cu constientizarea faptului ce pacat mare am savarsit in fata Domnului, sa avem pocainta si durere pentru fapta savarsita, altfel, degeaba.

Rugaciunea se cere a fi neincetata 

,,Cel ce nu are pomenirea Numelui Domnului in permanenta, sa nu se insele ca este crestin,, -dupa cum zic Sfintii Parinti. Ora de ora binecuvantam tot omul, toata creatia Domnului, multumim pentru toate ( sanatate, parinti sanatosi, copii ce invata bine, servici, ca am ajuns acasa cu bine, ca mai avem viata si acum si ne putem indrepta viata,  etc): , zicem des :,, Doamne iarta-ma,, - aceasta si este rugaciunea neincetata.

Iertam cu inima tot omul ce a gresit fata de noi, altfel, toata rugaciunea noastra nu va fi ascultata.

Domnul ne cere sa ne iertam si sa ne iubim vrajmasii, ca sa putem capata si noi iertare si mila. Daca nu putem ierta, doar ne aducem aminte cate fapte rele cerem Domnului sa ne ierte. Si atunci ne va fi usor sa intelegem mersul lucrurilor, a tainelor duhovnicesti.

Folosim tehnologia doar de necesitate, o inlocuim cu Psaltirea si mersul la biserica, la slujbe, caci un suflet avem, si el va sta la Judecata. Poate ca maine se va intampla, poate peste ceva timp. Nu conteaza, important este sa vedem ce e rau in el, cate rautate avem si sa ne curatim. Si de pacat, si de patimi, lasam filmele, petrecerile, desfraul, lacomia, nedreptatea, barfa, betia, invidia, vorbirea de rau, minciuna si alte rautati. Sa avem viata curata si sufletul curat. Asta vrea Domnul de la noi.