Totalul afișărilor de pagină

marți, 8 august 2017

Invață cum să te ROGI catre Dumnezeu ! Parintele Calistrat



 din predica Parintelui Calistrat Chifan
,,Cea mai adâncă pustie, este pustia rugăciunii tale în sufletul tău, unde dacă vrei nu pătrunde nimeni. ,,


 Poţi să mergi pe stradă, poţi să stai de vorbă cu oamenii, dar mintea ta se roaga.
Acolo este casa de care avem nevoie toti, dar ridicaţi din păcat!

"Cazi! Ridică-te! "

Un mare pusnic al pustiei, pe nume Clement, se întreabă: "Doamne sa mai fie vreo cădere pe care sa n-o înţeleg?"
Avea doi lei care îl slujeau, îl vegheau şi îi păzea poarta chilei, pentru ca era in starea adamică de rugăciune şi trăire. Şi înălţat el cu mintea, pentru că a gustat din ispitirile pustiei. Dumnezeu, pentru curăţirea lui şi vindecarea lui, l-a lăsat un pic în voi proprie.
V-am mai explicat, sunt trei stări: întâi vine harul lui Dumnezeu cu grămada, ne încalzeşte, ne place biserica, citim, ne luăm cărţi, ne luăm icoane... şi deodată ne răcim! Şi auzi omul spunad: "Parinte, nu ma mai pot ruga, imi vine greu!" Ce se intampla?
Harul pleaca si te lasa sa lupti singur, sa ai si tu o contributie, iar cand vine a doua oara nu mai pleaca niciodata si deja eşti îmbunătăţit! şi intră bătrânul în chilia lui şi cum se ruga noaptea, aude bătând în usa: Cioc, cioc.. "
Cine e acolo? O crestina urmarita de talhari, te rog deschide ca ma oamoara!" Pusnicul in loc sa-si faca cruce, pentru ca era dracul in nalucire, el deschide usa si satana a intra inauntru in chip de femeie.. Si iata cum dracul isi pune lucrarea in practica: gandul spurcat, minte spurcata, inchipuirea, indulcirea, patimirea, invoiala si l-a aprins pe bătrân un duh de desfrânare, încât s-a învoit cu mintea la păcat.
Dar de ruşine nu a păcătuit, însă în mintea lui se întinase "Numai cât ai poftit, preacurvie ai săvârşit!". Şi poftind in mintea lui a vazut cum dracul se face ca fumul si spune: "Clement, mai greu dar te-am biruit!"
Iar Sf. Antonie avea să spună mai tarziu despre acestă întâmplare în Pateric: "Un Mare astru al pustiei a căzut!" De ce? El era strălucitor în gândire, s-a lăsat ispitit de gândurile preacurviei, s-a îndulcit cu ele şi a pierdut rugăciunea înaltă. Nu mai avea acea ridicare la cer şi acea lumină de foc când se ruga. 

Supărat, pusnicul a căzut la rugăciune, leii lui îl părăsiseră.. şi când s-a dus să îi caute şi i-a văzut undeva dormind pe nisip, îngerul i-a spus: 'Nu te apropia căci azi te sfâşie! Roagă-te 40 de zile să te curăţeşti, şi după ce vei primi Sf. Taine se vor întoarce la tine" . Deci cât suntem sub harul Sfintelor Taine şi Dumnezeu este cu noi, cât suntem sub credinţă şi sub har, Dumnezeu este cu noi! Dar când fuge mintea şi o ia razna, suntem pierduţi!

***

Vorba rea RĂNEŞTE mai rău ca o săgeată! Sfântul Paisie ne dă un sfat pe care trebuie să-l ţineţi minte! "SĂ NU CREZI TOT CE AUZI!"
Atunci când vorbim de rău, indiferent pe cine sau cu ce scop o facem, pentru că vorba rea are o mie de forme, trebuie să te gândeşti, că atunci, când arunci acele vorbe, ele se duc ca o săgeată, nu ştim unde ajung şi ce se întâmplă. 

Dar în orice caz, spun Sfinţii Părinţi în Filocalia IV, ca o vorbă răneşte mai urât ca o săgeată! Dacă o sageată lasă o cicatrice, vorba lasă o rană sufletească, o traumă şi o amintire dureroasă, pe care, chiar dacă te lupţi să o ştergi din minte, nu ai să reuşeşti niciodată, ea undeva acolo, rămâne pe softul minţii, şi se tot frământă în mintea ta, iar tu te tot întrebi ce ai făcut să meriţi asta, îţi tot explici.. până când te trezeşti într-o CLEVETIRE LĂUNTRICĂ, despre care Mântuitorul spune în Evanghelie: "Numai dacă ai purtat ură pe aproapele, păcat de moarte ai săvârşit!" Pentru că pândeşti momentul de a păcătui. 

Îl urăşti azi, îl urăşti mâine, îl discreditezi azi, îl discreditezi maine, iar când îţi pică la îndemână, te îmipnge diavolul să faci şi ceea ce nu trebuie. 

De aceea, Mântuitorul ne spune că TREBUIE SĂ SCOATEM RĂDĂCINELE PĂCATULUI, nu doar să rupem bălăriile.

 Dacă nu l-ai scos din rădacina cât e verde (tânăr) şi nu i-ai smuls sămânţa, nu dispare niciodată, va înflori şi va încolţi mereu!
Aşa sunt şi lucrurile în inima omului! Dacă sunt lăsate neelucidate, nerezolvate, vor rămâne veşnic întipărite în mintea ta, iar când îţi va fi mai bine, vor refula, de câte ori vei încerca să te rogi, îţi vei aduce aminte de vecinul, de soacră, de prieteni, de rude.. şi de tot ce ţi-au spus. 

De ce? Pentru că lui satana îi place să facă din mintea noastră "MARE IARMAROC"!

"Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit."(Matei 12:36,37) 
Mai mult decât atât, nu numai că vom fi judecați de toate ale noastre, dar judecata universală va fi publică, în fața tuturor oamenilor: "nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască. 
De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri."


Părintele Arsenie Boca ne detaliază cât de plenară și profundă va fi judecata Domnului Hristos: "În ziua acelei înfricoşate cunoştinţe cu Dumnezeu va fi o vedere minunată: toate faptele fiecăruia, pe care le-a făcut întru ascuns, acum sunt date pe faţă şi le vede nu numai cel ce le-a făcut, ci toţi oamenii, dimpreună cu îngerii, văd deodată întreolaltă toate faptele lor şi ale tuturora."

din predica Parintelui Calistrat Chifan
Sfanta Manastire Barnova
sursa online



Sfantul Ignatie Briancianinov Despre Inselare





Sfantul Ignatie Briancianinov: ,,Despre cele opt patimi de căpetenie cu subîmpărţirile şi mlădiţele lor,,


1. Slujirea pântecelui

Îmbuibarea, beţia, nepăzirea şi dezlegarea posturilor, mâncarea pe ascuns, căutarea mâncărurilor alese şi, îndeobşte, încălcarea înfrânării. Iubirea nepotrivită şi de prisos a trupului, a vieţii şi odihnei lui, din care se alcătuieşte iubirea de sine, ce naşte nepăzirea credinţei faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică, faţă de faptele bune şi faţă de oameni.


2. Desfrânarea

Aprinderea desfrânată, simţirile şi dorinţele desfrânate ale trupului, primirea gândurilor necurate, împreună-vorbirea cu ele, îndulcirea de ele, încuviinţarea lor, adăstarea în ele. Închipuirile desfrânate şi uitarea de sine în ele. Spurcarea prin scurgere de sămânţă. Nepăzirea simţurilor şi, mai ales, a pipăitului – îndrăzneală neruşinată care nimiceşte toate faptele bune. Vorbirea spurcată şi citirea cărţilor pătimaşe. Păcate de desfrânare după fire: desfrânarea şi preadesfrânarea. Păcate de desfrânare împotriva firii: malahia, sodomia, păcătuirea cu dobitoace şi cele asemenea.

3. Iubirea de argint

Iubirea de bani si, îndeobşte, iubirea de avuţie mişcătoare şi nemişcătoare. Dorinţa de îmbogăţire. Cugetarea la mijloace de îmbogăţire. Visarea la bogăţie. Teama de bătrâneţe, de sărăcirea năprasnică, de boală, de alungare din locuinţă. Zgârcenia. Iubirea de câştig. Necredinţa în Dumnezeu, nenădăjduirea în Pronia Lui. Împătimirea sau iubirea bolnăvicioasă, de prisos, faţă de felurite lucruri stricăcioase, care lipsesc sufletul de libertate. Cufundarea în griji lumeşti. Plăcerea de a primi daruri. Însuşirea avutului străin. Împietrirea faţă de fraţii săraci şi faţă de toţi cei nevoiaşi. Hoţia. Tâlhăria.

4. Mânia

Iuţimea, primirea gândurilor mânioase; închipuirile mânioase şi răzbunătoare, tulburarea inimii de către întărâtare, întunecarea minţii de către ea: ţipetele necuviincioase, certurile, ocările, cuvintele crude şi răutăcioase, lovirea, împingerea, uciderea. Ranchiuna, ura, vrajba, răzbunarea, clevetirea, osândirea, tulburarea şi jignirea aproapelui.

5. Întristarea

Amărăciunea, tristeţea, tăierea nădejdii în Dumnezeu, îndoirea de făgăduinţele Lui, nerecunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru tot ce ni se întâmplă, puţinătatea de suflet, nerăbdarea, nedojenirea de sine, supărarea împotriva aproapelui, cârtirea, lepădarea de cruce, încercarea de a coborî de pe ea.

6. Trândăvia

Lenevirea la toată fapta bună şi, mai ales, la rugăciune. Părăsirea pravilei de chilie şi a celei bisericeşti. Părăsirea rugăciunii neîncetate şi a citirii folositoare de suflet. Neluarea aminte şi lipsa de osârdie la rugăciune. Nepăsarea. Lipsa de evlavie. Nelucrarea. Odihnirea de prisos prin somn, stare în pat şi tot felul de desfătări. Preumblarea din loc în loc. Desele ieşiri din chilie, plimbările şi cercetarea prietenilor. Grăirea în deşert. Glumele. Luarea în deşert a celor sfinte. Părăsirea metaniilor şi a celorlalte nevoinţe trupeşti. Uitarea păcatelor proprii. Uitarea poruncilor lui Hristos. Negrija. Furarea minţii. Lipsirea de frica lui Dumnezeu. împietrirea. Nesimţirea. Deznădăjduirea.

7. Slava deşartă

Căutarea slavei de la oameni. Lăudăroşenia. Dorirea şi căutarea cinstirilor lumeşti. Iubirea de a avea veşminte frumoase, trăsuri (în ziua de azi maşini – n. tr.) arătoase, servitori şi lucruri de prisos în chilie. Luarea-aminte la frumuseţea propriei feţe, la glasul plăcut pe care îl ai şi la alte calităţi trupeşti, înclinarea spre ştiinţele şi artele acestui veac ce piere, căutarea de a spori în ele pentru dobândirea slavei vremelnice, pământeşti. Ruşinea de a-ţi mărturisi păcatele. Ascunderea lor înaintea oamenilor şi a părintelui duhovnicesc. Viclenia. Dezvinovăţirea prin cuvinte. Împotrivirea. Dezvinovăţirea vicleană faţă de propria conştiinţă. Făţărnicia. Minciuna. Amăgirea. Pizma. Batjocorirea aproapelui. Nestatornicia în obiceiuri. Prefăcătoria. Lipsa de conştiinţă. Obiceiurile drăceşti si viata drăcească.

8. Trufia


Dispreţuirea aproapelui. Părerea că eşti mai presus de ceilalţi. Obrăznicia, întunecarea, îngroşarea minţii şi inimii. Ţintuirea lor de cele pământeşti. Hula. Necredinţa. înşelarea. „Raţiunea” cea cu nume mincinos. Nesupunerea faţă de Legea lui Dumnezeu şi faţă de Biserică. Urmarea propriei voi trupeşti. Citirea cărţilor eretice, desfrânate şi deşarte. Nesupunerea faţă de mai-mari. Batjocurile crude. Părăsirea smereniei şi tăcerii prin care se face omul următor lui Hristos. Pierderea simplităţii. Pierderea iubirii de Dumnezeu şi de aproapele. Filosofia cea mincinoasă. Erezia. Ateismul. Nestiinta. Moartea sufletului.

Sfântul Ignatie Briancianinov, Experienţe ascetice
sursa https://invitatielaortodoxie.wordpress.com