Invață cum să te ROGI catre Dumnezeu ! Parintele Calistrat

 din predica Parintelui Calistrat Chifan
,,Cea mai adâncă pustie, este pustia rugăciunii tale în sufletul tău, unde dacă vrei nu pătrunde nimeni. ,,


 Poţi să mergi pe stradă, poţi să stai de vorbă cu oamenii, dar mintea ta se roaga.
Acolo este casa de care avem nevoie toti, dar ridicaţi din păcat!

"Cazi! Ridică-te! "

Un mare pusnic al pustiei, pe nume Clement, se întreabă: "Doamne sa mai fie vreo cădere pe care sa n-o înţeleg?"
Avea doi lei care îl slujeau, îl vegheau şi îi păzea poarta chilei, pentru ca era in starea adamică de rugăciune şi trăire. Şi înălţat el cu mintea, pentru că a gustat din ispitirile pustiei. Dumnezeu, pentru curăţirea lui şi vindecarea lui, l-a lăsat un pic în voi proprie.
V-am mai explicat, sunt trei stări: întâi vine harul lui Dumnezeu cu grămada, ne încalzeşte, ne place biserica, citim, ne luăm cărţi, ne luăm icoane... şi deodată ne răcim! Şi auzi omul spunad: "Parinte, nu ma mai pot ruga, imi vine greu!" Ce se intampla?
Harul pleaca si te lasa sa lupti singur, sa ai si tu o contributie, iar cand vine a doua oara nu mai pleaca niciodata si deja eşti îmbunătăţit! şi intră bătrânul în chilia lui şi cum se ruga noaptea, aude bătând în usa: Cioc, cioc.. "
Cine e acolo? O crestina urmarita de talhari, te rog deschide ca ma oamoara!" Pusnicul in loc sa-si faca cruce, pentru ca era dracul in nalucire, el deschide usa si satana a intra inauntru in chip de femeie.. Si iata cum dracul isi pune lucrarea in practica: gandul spurcat, minte spurcata, inchipuirea, indulcirea, patimirea, invoiala si l-a aprins pe bătrân un duh de desfrânare, încât s-a învoit cu mintea la păcat.
Dar de ruşine nu a păcătuit, însă în mintea lui se întinase "Numai cât ai poftit, preacurvie ai săvârşit!". Şi poftind in mintea lui a vazut cum dracul se face ca fumul si spune: "Clement, mai greu dar te-am biruit!"
Iar Sf. Antonie avea să spună mai tarziu despre acestă întâmplare în Pateric: "Un Mare astru al pustiei a căzut!" De ce? El era strălucitor în gândire, s-a lăsat ispitit de gândurile preacurviei, s-a îndulcit cu ele şi a pierdut rugăciunea înaltă. Nu mai avea acea ridicare la cer şi acea lumină de foc când se ruga. 

Supărat, pusnicul a căzut la rugăciune, leii lui îl părăsiseră.. şi când s-a dus să îi caute şi i-a văzut undeva dormind pe nisip, îngerul i-a spus: 'Nu te apropia căci azi te sfâşie! Roagă-te 40 de zile să te curăţeşti, şi după ce vei primi Sf. Taine se vor întoarce la tine" . Deci cât suntem sub harul Sfintelor Taine şi Dumnezeu este cu noi, cât suntem sub credinţă şi sub har, Dumnezeu este cu noi! Dar când fuge mintea şi o ia razna, suntem pierduţi!

***

Vorba rea RĂNEŞTE mai rău ca o săgeată! Sfântul Paisie ne dă un sfat pe care trebuie să-l ţineţi minte! "SĂ NU CREZI TOT CE AUZI!"
Atunci când vorbim de rău, indiferent pe cine sau cu ce scop o facem, pentru că vorba rea are o mie de forme, trebuie să te gândeşti, că atunci, când arunci acele vorbe, ele se duc ca o săgeată, nu ştim unde ajung şi ce se întâmplă. 

Dar în orice caz, spun Sfinţii Părinţi în Filocalia IV, ca o vorbă răneşte mai urât ca o săgeată! Dacă o sageată lasă o cicatrice, vorba lasă o rană sufletească, o traumă şi o amintire dureroasă, pe care, chiar dacă te lupţi să o ştergi din minte, nu ai să reuşeşti niciodată, ea undeva acolo, rămâne pe softul minţii, şi se tot frământă în mintea ta, iar tu te tot întrebi ce ai făcut să meriţi asta, îţi tot explici.. până când te trezeşti într-o CLEVETIRE LĂUNTRICĂ, despre care Mântuitorul spune în Evanghelie: "Numai dacă ai purtat ură pe aproapele, păcat de moarte ai săvârşit!" Pentru că pândeşti momentul de a păcătui. 

Îl urăşti azi, îl urăşti mâine, îl discreditezi azi, îl discreditezi maine, iar când îţi pică la îndemână, te îmipnge diavolul să faci şi ceea ce nu trebuie. 

De aceea, Mântuitorul ne spune că TREBUIE SĂ SCOATEM RĂDĂCINELE PĂCATULUI, nu doar să rupem bălăriile.

 Dacă nu l-ai scos din rădacina cât e verde (tânăr) şi nu i-ai smuls sămânţa, nu dispare niciodată, va înflori şi va încolţi mereu!
Aşa sunt şi lucrurile în inima omului! Dacă sunt lăsate neelucidate, nerezolvate, vor rămâne veşnic întipărite în mintea ta, iar când îţi va fi mai bine, vor refula, de câte ori vei încerca să te rogi, îţi vei aduce aminte de vecinul, de soacră, de prieteni, de rude.. şi de tot ce ţi-au spus. 

De ce? Pentru că lui satana îi place să facă din mintea noastră "MARE IARMAROC"!

"Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit."(Matei 12:36,37) 

Mai mult decât atât, nu numai că vom fi judecați de toate ale noastre, dar judecata universală va fi publică, în fața tuturor oamenilor: "nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască. 

De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri."


Părintele Arsenie Boca ne detaliază cât de plenară și profundă va fi judecata Domnului Hristos: "În ziua acelei înfricoşate cunoştinţe cu Dumnezeu va fi o vedere minunată: toate faptele fiecăruia, pe care le-a făcut întru ascuns, acum sunt date pe faţă şi le vede nu numai cel ce le-a făcut, ci toţi oamenii, dimpreună cu îngerii, văd deodată întreolaltă toate faptele lor şi ale tuturora."

din predica Parintelui Calistrat Chifan

Sfanta Manastire Barnova
sursa online