ÎN VREMURILE DE PE URMĂ VOR RĂMÂNE CEI CARE AU HAR

„Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.”
— Mântuitorul Iisus Hristos, Matei 5, 8

Nu este suficient să spui că ești creștin. Nu este suficient să mergi la biserică, să aprinzi lumânări, să porți cruce sau să vorbești despre Dumnezeu. Dumnezeu privește inima.

„Căci nu precum vede omul vede Dumnezeu: omul se uită la față, iar Domnul Se uită la inimă.”
— 1 Regi 16, 7

Iar o inimă stăpânită de ură, mânie, desfrânare, invidie, mândrie, trufie, iubire de putere, egoism, răzbunare și bârfă nu este o inimă curățită. Omul se poate ascunde de oameni. De Dumnezeu nu se poate ascunde.

„Tu ai pus fărădelegile noastre înaintea Ta, greșelile noastre ascunse, la lumina feței Tale.”
— Psalmul 89, 8

HARUL ȘI INIMA

Sfântul Efrem Sirul vorbește despre Harul lui Dumnezeu care vine la om, dar găsește în inimă gânduri necurate și nu găsește loc pentru a Se sălășlui. De aceea Sfântul îndeamnă omul să pregătească Harului o inimă curată.

Aceasta este problema pe care foarte mulți nu vor să o vadă: nu poți păstra în inimă patima și să pretinzi că trăiești în Dumnezeu.

„Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.”
— Psalmul 50

Nu cere doar să-ți fie schimbate împrejurările. Cere să-ți fie schimbată inima.

Pentru că Hristos spune:

„Dinăuntru, din inima oamenilor, ies cugetele cele rele, adulterele, desfrânările, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, nebunia. Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om.”
— Marcu 7, 21–23

Așadar, problema nu este numai ceea ce se întâmplă în lume.

Problema este ceea ce locuiește în om.

FĂRĂ HAR, OMUL NU SE POATE MÂNTUI

Sfântul Macarie Egipteanul vorbește neîncetat despre nevoia sufletului de Dumnezeu și despre lucrarea Harului. Omul nu își poate da singur viața duhovnicească.

Hristos spune direct:

„Fără Mine nu puteți face nimic.”
— Ioan 15, 5

Nu spune „puțin”.

Spune:

„nimic”.

Sfântul Apostol Pavel spune:

„Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință, și aceasta nu este de la voi: este darul lui Dumnezeu.”
— Efeseni 2, 8

Harul este darul lui Dumnezeu. Dar omul trebuie să răspundă acestui dar prin credință, pocăință și schimbarea vieții.

SFÂNTUL SERAFIM DE SAROV

Sfântul Serafim de Sarov a spus limpede care este scopul vieții creștine:

„Dobândește Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.”

Nu dobândește faimă.

Nu putere.

Nu bani.

Nu superioritate asupra altora.

Duhul Sfânt.

De aceea, întreaga viață creștină trebuie să ducă la curățirea inimii și la apropierea de Dumnezeu.

Sfântul Serafim nu îi învață pe oameni să construiască o imagine religioasă. Îi învață să dobândească Harul.

CE SPUNE PSALTIREA DESPRE OMUL CURAT?

„Cine se va sui în muntele Domnului? Și cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima...”
— Psalmul 23, 3–4

Observați: curat cu inima.

Nu „cel care vorbește frumos”.

Nu „cel care pare religios”.

Nu „cel care îi judecă pe ceilalți”.

Cel curat cu inima.

Psalmistul spune:

„Fericit bărbatul, căruia nu i-a socotit Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleșug.”
— Psalmul 31, 2

Și:

„Cine este omul cel ce voiește viața, care iubește să vadă zile bune? Oprește-ți limba de la rău și buzele tale să nu grăiască vicleșug.”
— Psalmul 33, 12–13

Aici este creștinismul practic.

Oprește răul. Curăță limba. Curăță mintea. Curăță inima.

VREMURILE DE PE URMĂ

Sfântul Ignatie Briancianinov vorbește despre vremurile de pe urmă și amintește cuvântul Sfinților Părinți că atunci cei care se mântuiesc se vor ascunde de privirile oamenilor și vor merge pe calea smerită. El vorbește și despre împuținarea „vaselor Sfântului Duh” și despre „micul rest” al celor care se mântuiesc.

Aceasta este o imagine complet diferită de religiozitatea zgomotoasă.

În vremuri de înșelare, omul trebuie să aibă discernământ.

Iar discernământul fără curățirea inimii se transformă în judecarea altora.

De aceea Hristos avertizează:

„Privegheați și vă rugați, ca să nu cădeți în ispită.”
— Matei 26, 41

Și:

„Luați aminte să nu vă înșele cineva.”
— Matei 24, 4

Nu întâmplător primul avertisment al lui Hristos despre sfârșitul vremurilor este despre înșelare.

CINE VA RĂMÂNE?

„Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui.”
— Psalmul 90, 1

Nu cel care are cea mai mare putere.

Nu cel care știe cele mai multe teorii.

Nu cel care strigă cel mai tare despre vremurile de pe urmă.

Ci omul care rămâne în Dumnezeu.

„Rămâneți întru Mine și Eu întru voi.”
— Ioan 15, 4

Aceasta este condiția.

Rămâneți în Hristos.

Păziți-vă inima.

„Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea țâșnește viața.”
— Pilde 4, 23

Nu ura.

Nu mânia.

Nu desfrânarea.

Nu mândria.

Nu iubirea de putere.

Nu răzbunarea.

Nu egoismul.

Nu bârfă.

Nu dușmănia.

Hristos.

Harul.

Pocăința.

Curăția inimii.

Rugăciunea.

Smerenia.

Trezvia.

Acolo este adevărata pregătire pentru vremurile de pe urmă.

„Zidiți fiind pe temelia apostolilor și a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos.”
— Efeseni 2, 20

Și atunci când toate sprijinurile omenești se clatină, omul care și-a pus nădejdea în Dumnezeu nu rămâne singur.

„Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme?”
— Psalmul 26, 1

Fără Dumnezeu nu putem. Fără Har nu putem. Fără curățirea inimii nu există viață duhovnicească adevărată.

Iar cea mai importantă întrebare nu este:

„Când vor veni vremurile de pe urmă?”

Ci:

„În ce stare mă va găsi Dumnezeu?”