„Scrieri alese”-extrase din tradiția filocalică a Sfântului Antonie cel Mare

                                

                                   

„Scrieri alese” – idei centrale și învățături rezumate – extrase din tradiția filocalică și biografia Sfântului Antonie cel Mare (bazate în special pe Viața Sfântului Antonie de Sf. Atanasie cel Mare și capitolele din Filocalia Volumul I).

Din „Învățăturile despre buna purtare a oamenilor” (Filocalia) 

• Libertatea voinței: Omul nu este stăpânit de soartă, ci de propria voință. 
• Binele și răul stau în puterea alegerii noastre, nu în circumstanțe externe.
• Lupta cu gândurile: Mintea trebuie să fie ca un străjer la poarta inimii. 
• Nu lăsa orice gând să intre; analizează dacă vine de la Dumnezeu sau de la vrăjmaș.
• Smerenia ca armă: Sfântul Antonie a văzut toate cursele diavolului întinse pe pământ și a întrebat: „Cine le poate trece?”. Răspunsul primit a fost: „Smerenia”.
• Echilibrul (Calea Împărătească): Evită extremele. Nici asceza exagerată care distruge corpul, nici lenea care piere sufletul. Moderația păstrează mintea trează.
• Rugăciunea neîncetată: Rugăciunea nu este doar o rostire de cuvinte, ci o stare de prezență. Când te rogi, nu fi cu mintea la treburile lumii.
• Frica de Dumnezeu: Aceasta nu este teroare, ci teama de a nu te despărți de Cel pe care Îl iubești prin fapte nedemne.
• Discreția virtuții: Dacă faci un bine, ascunde-l. Virtutea trâmbițată își pierde puterea și devine hrană pentru mândrie.

Din „Viața Sfântului Antonie” (de Sf. Atanasie cel Mare). 

• Vindecarea prin credință: Nu omul vindecă, ci Hristos prin credința omului. Sfântul refuza adesea laudele pentru minuni, redirecționându-le către Dumnezeu.
• Curajul în fața fricii: Demonii nu au putere reală asupra noastră, ci folosesc frica pentru a ne paraliza. Dacă ești protejat de semnul Crucii, ei devin neputincioși ca fumul.
• Timpul este acum: Nu amâna pocăința pentru bătrânețe. Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima, dar muncește ca și cum ai trăi veșnic.
• Detașarea de bunuri: Averea este o povară care te ține legat de pământ. Eliberarea de posesiuni este primul pas spre libertatea spiritului.

Din „Apophthegmata Patrum” (Patericul Egiptean) 

• Tăcerea (Isihia): Precum peștele moare dacă este scos din apă, așa călugărul își pierde puterea dacă stă prea mult printre oameni și discuții deșarte.
• Munca mâinilor: Sfântul Antonie muncea împletind coșuri în timp ce se ruga, pentru a alunga akedia (plictiseala spirituală) și deznădejdea.
• Iubirea de vrăjmași: Nu poți spune că Îl iubești pe Dumnezeu dacă porți pică aproapelui tău, indiferent de răul pe care ți l-a făcut.
• Răbdarea în ispite: „Nimeni nu poate intra în Împărăția Cerurilor fără ispite”. Ispita este examenul care dovedește tăria sufletului.
• Paza privirii: Ceea ce intră prin ochi hrănește imaginația. Păstrează-ți privirea curată pentru a păstra inima curată.
• Unitatea creației: Sfântul vedea în întreaga natură o „carte” deschisă în care putea citi măreția lui Dumnezeu, chiar și fără a avea cărți scrise.
• Pregătirea pentru moarte: Moartea nu este un sfârșit, ci o trecere. Cel care s-a pregătit prin curățirea sufletului o întâmpină cu bucurie, nu cu groază.

SCRIS DE LIVIA RADU M
(DREPTURI DE AUTOR @), interzis copierea

VIATA SFANTULUI ANTONIE CEL MARE SI CITATE IMPORTANTE ALE SFANTULUI ANTONIE

 

Sfântul Antonie cel Mare (251–356 d.Hr.) este recunoscut drept tatăl monahismului creștin, viața sa fiind un model de asceză și dăruire totală lui Dumnezeu. S-a născut în Egipt, într-o familie de creștini înstăriți care i-au oferit o educație aleasă. La vârsta de 20 de ani, după moartea părinților săi, a auzit în biserică cuvintele Evangheliei: „Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te, vinde-ți averile și urmează Mie”. Inspirat de acest îndemn, și-a împărțit averea săracilor și s-a retras în singurătate pentru a-L căuta pe Dumnezeu.
La început, a locuit într-o colibă la marginea satului natal, învățând rânduiala ascezei de la bătrânii pustnici. Ulterior, s-a retras într-un mormânt gol, unde a îndurat ispite cumplite din partea demonilor. Sfântul Antonie a înțeles că lupta spirituală nu este împotriva trupului, ci împotriva patimilor care îl robesc pe om. După 20 de ani de izolare totală într-o cetate părăsită, a ieșit pentru a deveni îndrumător altora. Mulți ucenici s-au adunat în jurul lui, formând primele comunități monahale în deșertul egiptean.
Sfântul a vizitat Alexandria de două ori: o dată pentru a-i întări pe martiri în timpul persecuțiilor și a doua oară pentru a combate erezia ariană. Deși nu avea studii academice, era înzestrat cu o înțelepciune divină care uimea pe filosofii vremii. Sfântul Antonie punea mare preț pe smerenie, considerând-o singura cale sigură spre mântuire. El spunea adesea că cel care se cunoaște pe sine, îl cunoaște pe Dumnezeu. Chiar și împăratul Constantin cel Mare i-a scris, cerându-i sfatul și rugăciunea.
Antonie a trăit până la vârsta de 105 ani, păstrându-și toate simțurile și vigoarea spiritului. Înainte de moarte, le-a cerut ucenicilor săi să îi îngroape trupul într-un loc tainic, pentru a evita idolatrizarea. Viața sa a fost scrisă de Sfântul Atanasie cel Mare, devenind un manual de spiritualitate pentru întreaga creștinătate. Până astăzi, el rămâne o pildă de curaj, stăpânire de sine și iubire jertfelnică. Învățăturile sale sunt cuprinse în Patericul Egiptean, o resursă esențială pentru viața duhovnicească. Moștenirea sa spirituală continuă să inspire milioane de credincioși care caută pacea interioară.

20 de Citate și Învățături ale Sfântului Antonie cel Mare:„Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și, când vor vedea pe cineva că nu este înnebunit, se vor ridica împotriva lui, zicând: 'Tu ești nebun', pentru că nu este asemenea lor.”
„Să nu te socotești pe tine însuți înțelept, ca să nu se mândrească sufletul tău.”
„Fiecare zi să o socotești ca pe ultima din viața ta și nu vei mai păcătui.”
„Dacă cineva nu va zice în inima sa: 'Eu și Dumnezeu suntem singuri în lume', nu va avea odihnă.”
„Smerenia este poarta prin care trec toate virtuțile.”
„Unde este smerenie, acolo este și puterea lui Dumnezeu.”
„Cel care nu este ispitit nu poate intra în Împărăția Cerurilor.”
„Iubește smerenia și ea îți va acoperi toate păcatele.”
„Fugi de lauda oamenilor ca de foc, căci ea usucă rodul faptelor bune.”
„Nu te încrede în dreptatea ta și nu te căi pentru lucrul cel trecut.”
„Rugăciunea este respirația sufletului.”
„Dacă vezi pe cineva căzând în păcat, nu-l judeca, ci plânge-l, căci și tu ești om.”
„Cine se cunoaște pe sine, cunoaște pe Dumnezeu.”
„Munca mâinilor alungă gândurile rele și aduce pace minții.”
„Fii precum o piatră în fața jignirilor: rămâi nemișcat și tăcut.”
„Adevărata înțelepciune este să știi să-ți stăpânești limba.”
„Nu lăsa soarele să apună peste mânia ta.”
„Paza ochilor este începutul curăției inimii.”
„Fără încercări, nimeni nu se poate mântui.”
„Iubirea de Dumnezeu se arată prin păzirea poruncilor Lui și prin dragostea față de aproapele.”

articol scris de Livia Radu M .

( toate drepturile rezervate): interzis copierea