„Scrieri alese”-extrase din tradiția filocalică a Sfântului Antonie cel Mare

                                

                                   

„Scrieri alese” – idei centrale și învățături rezumate – extrase din tradiția filocalică și biografia Sfântului Antonie cel Mare (bazate în special pe Viața Sfântului Antonie de Sf. Atanasie cel Mare și capitolele din Filocalia Volumul I).

Din „Învățăturile despre buna purtare a oamenilor” (Filocalia) 

• Libertatea voinței: Omul nu este stăpânit de soartă, ci de propria voință. 
• Binele și răul stau în puterea alegerii noastre, nu în circumstanțe externe.
• Lupta cu gândurile: Mintea trebuie să fie ca un străjer la poarta inimii. 
• Nu lăsa orice gând să intre; analizează dacă vine de la Dumnezeu sau de la vrăjmaș.
• Smerenia ca armă: Sfântul Antonie a văzut toate cursele diavolului întinse pe pământ și a întrebat: „Cine le poate trece?”. Răspunsul primit a fost: „Smerenia”.
• Echilibrul (Calea Împărătească): Evită extremele. Nici asceza exagerată care distruge corpul, nici lenea care piere sufletul. Moderația păstrează mintea trează.
• Rugăciunea neîncetată: Rugăciunea nu este doar o rostire de cuvinte, ci o stare de prezență. Când te rogi, nu fi cu mintea la treburile lumii.
• Frica de Dumnezeu: Aceasta nu este teroare, ci teama de a nu te despărți de Cel pe care Îl iubești prin fapte nedemne.
• Discreția virtuții: Dacă faci un bine, ascunde-l. Virtutea trâmbițată își pierde puterea și devine hrană pentru mândrie.

Din „Viața Sfântului Antonie” (de Sf. Atanasie cel Mare). 

• Vindecarea prin credință: Nu omul vindecă, ci Hristos prin credința omului. Sfântul refuza adesea laudele pentru minuni, redirecționându-le către Dumnezeu.
• Curajul în fața fricii: Demonii nu au putere reală asupra noastră, ci folosesc frica pentru a ne paraliza. Dacă ești protejat de semnul Crucii, ei devin neputincioși ca fumul.
• Timpul este acum: Nu amâna pocăința pentru bătrânețe. Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima, dar muncește ca și cum ai trăi veșnic.
• Detașarea de bunuri: Averea este o povară care te ține legat de pământ. Eliberarea de posesiuni este primul pas spre libertatea spiritului.

Din „Apophthegmata Patrum” (Patericul Egiptean) 

• Tăcerea (Isihia): Precum peștele moare dacă este scos din apă, așa călugărul își pierde puterea dacă stă prea mult printre oameni și discuții deșarte.
• Munca mâinilor: Sfântul Antonie muncea împletind coșuri în timp ce se ruga, pentru a alunga akedia (plictiseala spirituală) și deznădejdea.
• Iubirea de vrăjmași: Nu poți spune că Îl iubești pe Dumnezeu dacă porți pică aproapelui tău, indiferent de răul pe care ți l-a făcut.
• Răbdarea în ispite: „Nimeni nu poate intra în Împărăția Cerurilor fără ispite”. Ispita este examenul care dovedește tăria sufletului.
• Paza privirii: Ceea ce intră prin ochi hrănește imaginația. Păstrează-ți privirea curată pentru a păstra inima curată.
• Unitatea creației: Sfântul vedea în întreaga natură o „carte” deschisă în care putea citi măreția lui Dumnezeu, chiar și fără a avea cărți scrise.
• Pregătirea pentru moarte: Moartea nu este un sfârșit, ci o trecere. Cel care s-a pregătit prin curățirea sufletului o întâmpină cu bucurie, nu cu groază.

SCRIS DE LIVIA RADU M
(DREPTURI DE AUTOR @), interzis copierea