.png)
Retragerea la munte – cale de mântuire în vremea de apoi
Învățătura Scripturii și a Sfinților Părinți
Introducere
În tradiția creștin-ortodoxă, retragerea în munte sau în pustie nu a fost niciodată o fugă lașă din fața lumii, ci o lucrare de pază a sufletului în fața rătăcirii, a zgomotului și a pierderii lui Dumnezeu. În vremuri de criză duhovnicească, Sfinții au ales muntele nu pentru siguranță trupească, ci pentru limpezirea minții și păstrarea credinței curate.
Scriptura și Tradiția ne arată limpede că vremea de apoi va fi caracterizată de:
-
amestecarea adevărului cu minciuna;
-
răcirea iubirii și slăbirea credinței;
-
înmulțirea fricii, a controlului și a înșelării;
-
transformarea orașelor în centre de agitație, confuzie și depărtare de Dumnezeu.
În acest context, muntele devine nu doar un loc geografic, ci simbolul și realitatea retragerii mântuitoare – locul unde sufletul se poate salva de înșelarea antihristică.
1. Temelia biblică: „Fugiți la munți”
Însuși Mântuitorul Hristos vorbește limpede despre retragere ca răspuns la vremuri de mare strâmtorare:
„Atunci cei din Iudeea să fugă la munți.”
(Matei 24, 16)
Acest cuvânt nu este doar istoric, ci și profetic și duhovnicesc. El arată că, atunci când urâciunea pustiirii, înșelarea și prigoana se vor înmulți, orașele vor deveni locuri primejdioase pentru suflet, iar retragerea va fi o cale de supraviețuire spirituală.
De asemenea, Psalmistul spune:
„Ridicat-am ochii mei la munți, de unde va veni ajutorul meu.”
(Psalmul 120, 1)
Ajutorul nu vine din sisteme, din mulțimi sau din puterea omenească, ci din întoarcerea la Dumnezeu, simbolizată de urcușul la munte.
2. Ce înseamnă „retragerea în munte” în duhul ortodox
Retragerea nu este o simplă mutare fizică, ci o schimbare de direcție a vieții. Ea cuprinde:
-
retragerea din zgomotul lumii care tulbură mintea;
-
simplificarea vieții, pentru a nu fi rob al nevoilor artificiale;
-
păzirea minții și a inimii de informații, imagini și influențe care otrăvesc sufletul;
-
întărirea rugăciunii și a legăturii vii cu Dumnezeu.
Patericul spune:
„Fugi de oameni și te vei mântui.”
Nu pentru că oamenii ar fi răi în sine, ci pentru că duhul lumii, în vremuri de decădere, devine potrivnic mântuirii.
3. Muntele în viața Scripturii și a Sfinților
Muntele este locul întâlnirii omului cu Dumnezeu:
-
Muntele Sinai – locul descoperirii lui Dumnezeu către Moise;
-
Muntele Tabor – Schimbarea la Față;
-
Muntele Golgota – jertfa mântuitoare;
-
Munții unde Hristos Se retrăgea singur la rugăciune.
„Iar El, după ce a slobozit mulțimile, S-a suit în munte, ca să Se roage singur.”
(Matei 14, 23)
Dacă Însuși Hristos Se retrăgea la munte pentru rugăciune, cu cât mai mult omul slab din vremea de pe urmă are nevoie de tăcere și depărtare de agitație.
4. Învățătura Sfinților despre retragere și vremea de apoi
Sfântul Efrem Sirul
Sfântul Efrem vorbește clar despre confuzia spirituală a ultimelor vremuri:
„În zilele de pe urmă, oamenii nu vor mai deosebi adevărul de minciună.”
În acest context, el îndeamnă la tăcere, lacrimi și retragere, pentru a nu fi prins în înșelare.
Sfântul Antonie cel Mare
Părintele monahismului spune:
„Va veni vremea când oamenii vor înnebuni și, văzând pe cineva că nu este ca ei, se vor ridica asupra lui.”
De aceea, Antonie a ales pustiul și muntele ca loc de luptă și curățire, nu de comoditate.
Sfântul Serafim de Sarov
El avertiza că zgomotul și împrăștierea vor distruge viața lăuntrică și spunea:
„Dobândește pacea lăuntrică și mii de oameni se vor mântui în jurul tău.”
Această pace nu se dobândește în vâltoare, ci în retragere, în tăcere, în simplitate.
Sfântul Ioan de Kronstadt
El observa începuturile înrobirii omului prin agitație și tehnologie:
„Omul modern nu mai are timp pentru Dumnezeu și de aceea sufletul său se usucă.”
Soluția: refacerea colțului de tăcere, fie în munte, fie în inimă.
5. De ce muntele este loc de salvare
Muntele înseamnă:
-
depărtare de control și manipulare;
-
lipsa zgomotului informațional;
-
viață simplă și naturală;
-
apropiere de cer;
-
urcuș greu, asemenea drumului spre mântuire.
„Calea largă duce la pierzare, iar calea strâmtă duce la viață.”
(Matei 7, 13–14)
6. Aplicarea practică astăzi
Nu toți pot pleca fizic la munte, dar fiecare poate începe retragerea treptată:
-
reducerea dependenței de tehnologie;
-
timp zilnic de rugăciune în tăcere;
-
post de informație;
-
apropierea de natură;
-
simplificarea vieții;
-
curățirea relațiilor;
-
pregătirea, acolo unde este cu putință, pentru o viață mai retrasă.
Concluzie
În vremea de apoi, mântuirea nu va fi în mulțime, ci în trezvie.
Nu în zgomot, ci în tăcere.
Nu în confort, ci în jertfă.
Nu în orașul agitat, ci sus – spre munte.
„Ieșiți din mijlocul lor și vă osebiți.”
(2 Corinteni 6, 17)
Retragerea la munte nu este frică, ci înțelepciune.
Nu este abandon, ci pază a sufletului.
Nu este fugă de lume, ci fidelitate față de Dumnezeu.
comanda cartea la adresa de e-mail mradu.livia@yahoo.com
