,,Când se vede demonul mândriei că prinde rădăcină ?!
Când îți vezi fratele pe o treaptă mai sus decât tine și nu poți să te bucuri, ci fie îl pedepsești cu pricinuirea durerii de suflet; fie îl tragi de picior; fie îi născocești fel de fel de minciuni față de semeni, numai- numai să-l murdărești cu sminteala ta, iar pe ceilalți îi îndepărtezi de el.
Luare-aminte doară, pe tine te murdărești, nu pe el.
Când vezi că tu nu poți face ce face el, dar judeci și pizmuiești și nu vezi și crucea prin care acel om a dobândit harismele pe care le are și prin care face lucrarea Domnului.
Când pretinzi că ești smerit, dar de fapt ești mult departe de a ști măcar să iubești și să dăruiești.
Smerenie fără iubire curată nu există
Spui ca nu esti mandru ? Dar atunci cauta si vezi cata milostenie ai facut ziua de ieri. Nici una ? ATUNCI AFLA CA IUBIREA DE SINE SI EGOISMUL sunt madularele mandriei.
Omul smerit imparte si ofera mila, iubire, ajutor zilnic, caci ii da lui Hristos, fara a cauta la fata omului.
Cand ai hranit un om al strazii, un om singur si bolnav la casa lui, cand ai imbracat un copil descult , fara haine groase de iarna ? Zgarcenia si lacomia sunt tot duhuri necurate, care nu-l lasa pe om sa faptuiasca cele bune aproapelui. Deci, cui slujesti ?
Cand ai zis si tu ultima data o rugaciune pentru cel adormit din familia ta , pe un vecin sau cunoscut credincios ? Cand l-ai pomenit la Sfanta Liturghie pe un om bolnav, sarman, chinuit de boala , care are nevoie de ajutor ? Sau oare nu stim noi oare ca mila sufleteasca este la fel de mare ca si cea trupeasca ?
Și nu uitați, dragii mei, că mândria și minciuna merg braț la braț cu căderea din pacea lăuntrică."
Și nu uitați, dragii mei, că mândria și minciuna merg braț la braț cu căderea din pacea lăuntrică."
Părintele CONSTANTIN GALERIU
din scrierele ,,Staretuii Manastirii Optina,,
