Lipsa iubirii – semnul venirii antihristului
Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți ne arată că semnul cel mai dureros și mai primejdios al vremurilor de pe urmă nu este doar tulburarea lumii, ci răcirea iubirii dintre oameni. Antihristul nu vine mai întâi cu prigoană fățișă, ci cu pierderea iubirii adevărate, cu dezbinare, judecată, formalism religios și împietrirea inimii.
Domnul Însuși ne avertizează că, în apropierea sfârșitului, „dragostea multora se va răci”. Acolo unde iubirea dispare, harul se retrage, iar duhul antihristic începe să lucreze.
I. Iubirea – temelia vieții creștine
Sfântul Ignatie (Briancianinov) spune limpede:
„Iubirea este temelia vieții creștine. Fără iubire, toate faptele noastre sunt goale, chiar dacă par virtuoase. Numai iubirea ne unește cu Dumnezeu și cu frații noștri.”
(Experiențe ascetice)
Această mărturie ne arată că viața duhovnicească nu se sprijină pe forme exterioare, ci pe lucrarea iubirii în inimă.
Sfântul Dionisie Ignat de la Colciu întărește același adevăr:
„Dacă nu ai iubire, toate sunt nefolositoare.”
Sfântul Apostol Pavel exprimă aceasta cu putere:
„De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar iubire nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare sau chimval răsunător.”
(I Corinteni 13, 1)
II. Iubirea și libertatea creștină
Adevărata libertate nu este dezlegare de porunci, ci slujire în iubire. Sfântul Apostol Pavel scrie:
„Căci voi, fraților, ați fost chemați la libertate; numai să nu folosiți libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiți unul altuia prin iubire. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
(Galateni 5, 13–14)
Unde iubirea dispare, libertatea devine egoism, iar credința – ideologie.
III. Răcirea iubirii – semn profetic al vremurilor de pe urmă
Sfântul Teofan Zăvorâtul avertizează cu seriozitate:
„Pierderea iubirii este cel mai limpede semn al răcirii duhovnicești. Când inimile se închid, când credința devine formală, când familia își pierde duhul sacru, atunci lumea se apropie de pieire.”
(Tâlcuiri la Epistolele Sfântului Apostol Pavel)
Această răcire nu se manifestă doar în lume, ci și în viața bisericească trăită formal, fără milă, fără răbdare, fără jertfă.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
„Rădăcina tuturor răutăților este lipsa iubirii.”
Și tot el mai spune:
„Iubirea este legea cea mai înaltă. Cine iubește pe aproapele său Îl iubește pe Dumnezeu.”
IV. Antihristul și falsificarea iubirii
Antihristul nu va propovădui ura fățiș, ci o iubire falsă, ruptă de adevăr și de jertfă.
Sfântul Ioan Evanghelistul ne avertizează:
„Cel ce are bogăția lumii și-l vede pe fratele său în lipsuri și își închide inima față de el, cum rămâne în el iubirea lui Dumnezeu? Copilașii mei, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.”
(I Ioan 3, 17–18)
Iubirea fără adevăr devine minciună, iar iubirea fără jertfă devine egoism mascat.
V. Iubirea ca jertfă și durere pentru aproapele
Sfântul Siluan Athonitul mărturisește:
„Iubirea față de oameni se naște din iubirea față de Dumnezeu. Cine nu simte durere pentru suferința aproapelui nu are iubire adevărată. Iubirea este jertfă, nu plăcere.”
Sfântul Isaac Sirul spune:
„Inima milostivă arde pentru toată zidirea: pentru oameni, pentru păsări, pentru dobitoace și pentru toată făptura.”
Și tot el:
„Cel ce a dobândit iubirea a dobândit pe Dumnezeu Însuși, căci Dumnezeu este iubire.”
VI. Iubirea – lucrare continuă, nu sentiment
Sfântul Ioan de Kronstadt spune:
„Iubirea nu este doar un sentiment, ci o lucrare neîncetată. Iubiți chiar și pe vrăjmașii voștri, căci astfel vă asemănați lui Hristos. Fără iubire, nici rugăciunea nu are putere.”
(Viața mea în Hristos)
Sfântul Serafim de Sarov întărește:
„Dobândiți trezirea duhovnicească prin iubire. Iubirea aduce pace sufletului și deschide porțile Raiului. Cine nu iubește nu se poate apropia de Dumnezeu.”
VII. Iubirea – semnul adevăraților ucenici ai lui Hristos
Mântuitorul ne dă criteriul suprem:
„Poruncă nouă vă dau: să vă iubiți unii pe alții; precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unii pe alții.”
(Ioan 13, 34)
Și:
„Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea dragoste unii față de alții.”
(Ioan 13, 35)
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune:
„Cel ce iubește pe Dumnezeu nu poate să nu iubească pe fiecare om ca pe sine însuși.”
Sfântul Ambrozie de la Optina încheie:
„Fără iubire, toate minunile și toate tainele sunt fără folos. Iubirea este cea mai mare lucrare a Duhului Sfânt. Prin iubire, chipul lui Hristos se face văzut în lume.”
Lipsa iubirii nu este doar o slăbiciune omenească, ci un semn duhovnicesc al venirii antihristului. Unde iubirea se stinge, Hristos este alungat din inimă, iar locul Lui este ocupat de răceală, mândrie și înșelare.
De aceea, lupta creștinului de astăzi este lupta pentru păstrarea iubirii:
iubire adevărată, jertfelnică, unită cu adevărul.
Unde este iubire, acolo este Dumnezeu.
Unde iubirea lipsește, antihristul este deja primit.
Scris de Livia Radu Mr ( cea care a vazut Raiul si Iadul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu