Despre război
Sfinții Părinți au considerat războaiele o consecință a păcătoșeniei umane și o pedeapsă providențială din partea lui Dumnezeu. De exemplu:
Sfântul Ioan Gură de Aur a subliniat că „războaiele cresc constant din rădăcinile păcatelor”.
Sfântul Vasile cel Mare a spus că „Dumnezeu, în războaie, trimite pedepse asupra celor care merită pedeapsa”.
Sfântul Isidor din Pelusium a făcut distincție între războaiele drepte și cele nedrepte, menționând că nu toți participanții la conflicte sunt la fel de vinovați: „Războaiele sunt cel mai adesea aprinse pentru a dobândi proprietatea altcuiva. Dar nu toți cei care poartă război ar trebui învinovățiți; cei care inițiază fie ofensă, fie furt sunt numiți pe bună dreptate demoni distructivi; cei care se răzbună cu moderație nu ar trebui mustrați că acționează pe nedrept, pentru că fac ceea ce este permis”.
Fericitul Augustin de Hipona credea că războiul poate fi benefic dacă distruge sau slăbește răul: „Prin urmare, porunca «Să nu ucizi» nu este în niciun caz încălcată de cei care poartă război prin autoritate divină sau, fiind reprezentanți ai autorității publice în virtutea legilor Sale... îi pedepsesc pe răufăcători cu moartea.”
Sfântul Dimitrie de Rostov a scris că dușmanii care poartă război împotriva patriei și credinței creștine „nu numai că le este interzis să iubească, ci chiar este necesar să poarte război împotriva lor, dându-și viața pentru împărăția creștină și integritatea Bisericii.”
Sfinții Părinți au subliniat, de asemenea, că participarea la război nu ar trebui să contrazică poruncile creștine: soldații trebuie să evite jafurile, violența împotriva civililor și alte păcate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu