Păruta smerenie este cel mai groaznic fel al mândriei. Cu greutate este izgonită mândria, chiar şi atunci când omul şi-o recunoaşte – însă cum o va izgoni atunci când ea i se pare smerenie? (...)
Smerenia mincinoasă îl orbeşte pe om într-aşa un hal, încât îl sileşte nu numai să creadă despre sine și să le dea de înţeles celorlalţi că este smerit, ci să şi spună pe faţă asta, s-o propovăduiască în gura mare. Cumplit ne batjocoreşte minciuna atunci când noi, amăgiţi de ea, o luăm drept adevăr!
Smerenia harică este nevăzută, după cum nevăzut este Dumnezeu, Dătătorul ei. Ea este ascunsă de tăcere, de simplitate, de sinceritate, de naturaleţe, de libertate. Smerenia mincinoasă este întotdeauna artificială la arătare: ea îşi face, cum s-ar spune, „publicitate”.
Smerenia mincinoasă iubeşte scenele: prin ele amăgeşte şi se amăgeşte. Smerenia lui Hristos este îmbrăcată în cămaşă (v. Ioan 19, 24), în cel mai simplu dintre veşminte: acoperită de această haină, ea nu este recunoscută şi nu este băgată în seamă de oameni.
Sfântul Ignatie Briancianinov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu