Curățirea, înfrânarea și înnoirea sufletului - Părintele Calistrat

Bate si ti se va deschide !

S-a răcit sufletul tău?

Simți că te-ai îndepărtat de Dumnezeu, ți se pare că nu mai ai viață în tine, nici bucurii, nici speranțe? 

Mult prea usor ii este omului sa-L uite pe Dumnezeu, pentru ca prea nu intelegem ca fara de El suntem pierduti. Nu am inteles nimic din Dragostea Lui, nu am "vazut" nimic din iertarea mult prea rabdatoare cu care suntem inconjurati.
 Mai grav este ca ne complacem in aceasta lasa, in aceasta rusinoasa ignorare a lui Hristos; putem trai o viata intreaga fara sa ne indragostim de El, fara sa cautam clipa in care sa gasim sensul existentei noastre.
 Totul a intrat intr-o rutina a vietii: nimic nou, nimic care sa ne mai atraga atentia, nimic care sa ne mai trezeasca. Parca credem, parca nu; acum vrem sa ne rugam, dar imediat renuntam a pune in practica; acum gresim, apoi parca ne pare rau - si cu acest joc al identitatii de crestin ne petrecem o viata intreaga, niciodata fiind gata a nu-L mai uita, a nu-L mai parasi pe Dumnezeu.

Rugăciunile au amuțit, lumina din tine s-a stins; te apasă un gol pe suflet și te întrebi: „Te mai poate iubi Dumnezeu așa cum ești: nesimțitor, nevrednic, poate chiar necredincios?”
Caută atunci spre infinita, neschimbata iubire care din veac în veac a rămas aceeași: ea nu se clatină, nu ezită, din pricina schimbărilor prin care ai trecut, ea poate da căldură inimii tale de piatră, o poate transforma pe de-a-ntregul cu puterea sa.


Domnul l-a iubit pe Petru și atunci când, cu puțin timp după ce se lepădase de El, Îl urma „de departe”.

Privirea neadormitei iubiri a Domnului a frânt inima lui Petru, a aprins focul din ea, care se stinsese. Aceaastă iubire a Domnului îți „aparține”. Ține-te de ea, nu întârzia să revii pe minunatul ei liman!

Știu că duci dorul celor care erau până nu demult bucuria vieții tale și care acum sunt în Împărăția cerurilor. Te stingi de dorul lor după această amară despărțire.

Există însă o legătură de inima care nu s-a curmat. Când sufletul îți tânjește după ei, caută spre înălțimea iubirii lui Hristos.
Acea iubire e triumfătoare. În slava în care se găsesc cei mântuiți, izbăviți de păcate, îi înalță laudă și ea se revarsă și asupra aleanului tău, îmbrățișându-ți inima pustiită, creând o legătură vie între tine și ei.

Aceeași unică iubire care cuprinde cerul și pământul se bucră de cei ce s-au întors acolo și nu-i părăsește pe cei ce au rămas aici.

Crede că inima ta de piatră va prinde carne și că bătăile ei vor fi mai puternice sub lucrarea acestei iubiri, fiindcă, oricât de lungi și istovitoare ți se vor părea zilele, oricât de grele încercările, nici înălțimea dorințelor, nici adâncul suferințelor „nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 8, 39).

Cauta si rosteste necontenit Rugaciunea lui Iisus, zi si noapte, postind aspru citeste Sfanta Scriptura, fa milostenie in stanga si in dreapta, ajuta tot omul necajit si Harul te va cuprinde.

 Pacea va fi in inima ta. In ispite sa nu cartesti, chiar de ai vrea sa urli de durere.

Taci si nadajduieste in Domnul. Citeste cartile Sfintilor Parinti mai des si urmeaza-le sfatul. Filocalia sa-ti fie perna de capatai. Si cauta in inima ta sa nu pacatuiesti nici cu gandul.

Nu vei putea poate un an, insa al 2-lea, daca urmezi aceste reguli elementare, Domnul te va cerceta in inima ta si de va cunoaste ca esti vrednic , te va milui si gandurile rele vor fi amintire. 

Sa vrei sincer si sa te rogi sincer ! Asa precum se rugau Sfintii Parinti, cu lacrimi de iubire catre Domnul! Asa fa si tu !

Fugi de adunarea oamenilor pe cat posibil sa nu-ti antreneze mintea in desartaciunile lumii acesteia ! Cauta si tine-ti limba in frau. Sa ai trezvie ! Fugi de pofte si patimi, cauta spre virtuti.

Tu pe toate sa le indeplinesti, insa sa nu zici nimanui nici un cuvant de rau, caci toata plata ta in cer se va sterge !

 Sa nu stie nimenea de tine si nevointa ta. Doar Domnul , duhovnicul si inima ta sa stie.

Da, vei zice ca e greu, da, asa este. Insa fara osteneala nu vei putea ajunge in Imparatia vesnicei fericiri !

Ea se castiga scump, cu osteneala.

 Depinde de tine ce doresti, care fericire o cauti : cea pamanteasca  (care e desartaciune si duce spre osanda ) sau cea a Domnului, care nici o data nu se va sfarsi, insa este o fericire, bucurie si dragoste dea pururi !

Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia

sursa www.crestinortodox.ro