Totalul afișărilor de pagină

duminică, 17 aprilie 2016

Milostenia sufleteasca cea mai mare !

Pomeniti cat mai multe nume cu putinta, 

cat mai des ! 


Cu cât mai multe nume pomeneşti, cu atât este mai mare răsplata pe care o primeşti. Aceasta este cea mai mare milostenie: să îl uneşti pe om cu Dumnezeu.

Ai profesori, vecini, colegi sau pur si simplu oameni care cer ajutorul pe facebook ? Pomeneste-i la Sfantul Maslu. Pe cei pe care ii cunosti destul de binisor, care au duhovnic si se impartasesc, pomeneste-i si la Sfanta Liturghie.  Iar pe cei care au fost la biserica o viata intreaga, pune-i la adormiti la Sfanta Liturghie.


O rugaciune mica si pentru cei ce sunt in necazuri, boli si suferinte iti va aduce mila si indurarea Domnului. Deci, la sfarsitul Acatistului, pomeneste-i pe copiii sarmani si flamanzi, ca Domnul sa-i aiba in grija Sa.

.foto: Silviu Cluci
Pentru care pricină oare s-a sfinţit părintele Nicolae Planas? 

Pentru că pomenea foarte multe pomelnice. 
Şi eu atunci când mi-am amintit nişte nume, le-am lipit pe peretele de la Proscomidie, căci acolo îmi erau la îndemână.
 După o vreme am visat că au venit la mine nişte bătrâni de demult, îmbrăcaţi cu haine din acelea care se purtau pe vremuri. Aceia mi-au spus: „Fiule, tu ne-ai scris în pomelnic, dar stareţul tău nu ne pomeneşte”.
– Părinte, îi spun stareţului, de ce nu pomeneşti acele nume de la Proscomidie?
– Pentru că nu pot să le descifrez, îmi răspunse acela.
– Părinte, uite ce am visat. Apoi i-am povestit visul. Şi de atunci m-am hotărât să pomenesc cât mai multe nume. Cu cât mai multe nume pomeneşti, cu atât este mai mare răsplata pe care o primeşti. Aceasta este cea mai mare milostenie: să îl uneşti pe om cu Dumnezeu. Iar lucrul acesta poţi să-l faci.
***
Eu am absolvit numai gimnaziul, nu am mers mai departe. Dar i-am scris în pomelnic pe toţi colegii mei, pe toţi învăţătorii şi profesorii mei, începând de la clasa întâi a şcolii primare până la ultima clasă a gimnaziului. Şi dacă ai şti câtă bucurie primesc atunci când îi pomenesc. Şi aceasta pentru că îi pomenesc pe aceia care m-au făcut să devin un om bun. Acum fiindcă am un an de când nu mai merg la Liturghie, pentru că nu aud, mă străduiesc să-mi amintesc acele nume ca să le pomenesc, ştiind că sufletele acelora dobândesc mult folos duhovnicesc. De aceea, fiul meu, dacă vrei să se mântuiască sufletul tău în dar, să pomeneşti cât mai multe nume.
Sunt suflete ce se chinuie groaznic in iad, mai ales cele ce au pierit nespovedite...
Daca cunoasteti asemenea  cazuri, sau aveti prieteni, cunostinte ce au uitat de Dumnezeu, rugati-i sa va scrie  numele rudelor lor , fie ca au trecut in lumea cea de dincolo, fie ca au nevoie de mila si indurarea Domnului in aceasta viata.
Mare pomana savarsiti in fata lui Iisus Hristos !
Pomeniti cat mai multe nume ! Este cea mai mare milostenie sufleteasca ! Sa nu uiti acest lucru toata viata ta !

(Ierom. Iosif Agioritul, Stareţul Efrem Katunakiotul, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2004, pp. 242, 244)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu