Arsenie Papacioc - Despre duhovnicie

Parintele Arsenie Papacioc ,, Fara de iertare adevarata si smerenie nu se poate ajunge in Imparatia Domnului,,

Parintele Arsenie Papacioc

- Părinte dragă, stiti ce-am spus de multe ori: Domnule, să fim normali în felul cum punem problema, să fim cinstiti!" Bineînteles, si buni cunoscători, că ati atins niste probleme: despre budism, despre reîncarnare.
- Pentru că sunt la modă. Vedeti că ne afectează. Au îmbolnăvit atâta tineret. 
Zeci de mii de tineri si intelectuali care practică Yoga, de 5-6 ani. Unii ajung la psihiatrie!
- Yoga este o erezie. Vă rog să mă credeti că, indiferent care ar fi primejdia, nu mă tem de ei. Ereticii ăstia sunt ca niste lupi care curătă pădurea de stricăciuni.

- Pe cei care sunt îndoielnici, îi lovesc; care sunt tari, rezistă. Numai că mi-i milă de tinerii ăstia, că sunt naivi, săracii. Sunt naivi si slabi în credintă. Îi duce cine vrea si unde vrea cu vorba, si-i amăgeste cu zăhărelul. Vorbesc de studenti.
- Vin la mine după ce-au căzut, bietii oameni, femei, tineri, studenti, când e prea târziu. 
Le spun si eu: Poftim, fratilor, si altă dată să vă mai duceti unde nu vă puteti face cruce!"
Ce au cu Maica Domnului?
Si când te gândesti cât de aproape este de noi, cât este de smerită, Mama lui Hristos Dumnezeu!

- Si cât este de hulită de sectanti Maica Domnului!
 Că spune undeva, într-o profetie, că „La urmă li se va da sectelor gură mare hulitoare". Hulesc tot ce-i sacru, tot ce se numeste sfintenie. Vedeti că profanează? Sunt si plătiti. 
Suntem convinsi că ei iau niste bani de aici. Ăsta-i salariul lor.

- Sunt momente cu aspecte subrede, dar adevărul va birui.

- Acum prin femei se dă mare luptă în lume împotriva moralei crestine!

- Fie vorba între noi: femeile i-au doborât si pe împărati! Dar de neînvins e numai Adevărul! Uite, dacă vrem să ne punem problema cea mare cu adevărat, părintilor, vedeti cât de usoară este viata asta de mânăstire, de renuntare, dacă-ti pui problema sincer? 
N-am venit să schimbăm pur si simplu un fel de viată. Pentru că se spune că suntem în vârful Sfintei Scripturi. 
Căci zice Sfântul Vasile cel Mare: „Care este lucrul cel mai de vârf al Scripturii?"
Si l-am găsit: Vrei să fii desăvârsit?
Âsta este lucrul cel mai de vârf!
Încolo e istoric, sunt sfătuiri, sunt „fericiri", sunt tactici, îndemnuri, legi. 
Dar, dacă vrei să fii desăvârsit, adică tu cu adevărat, acestea toate să le stăpânesti: Ia crucea si urmează-Mi Mie!
- Acesta-i vârful. Aveti dreptate. Adică să imităm pe Hristos!
- Cel dintâi trebuie să ne punem fiecare la punct cum trebuie. La cineva care a venit la mine să se plângă, i-am spus: Ce te interesezi, măi frate, matale, de cutare si de cutare?
Interesează-te întâi de tine!"
 Ne mărturisim Adevărul cu viata, nu numai cu cuvântul! Pentru că s-a făcut veacuri întregi greseala asta, în primul rând să se spună si să nu se sângereze. Cu viata dăm mărturie! 
Si mărturisim Adevărul, acolo unde suntem fiecare, cu o liniste si cu un zâmbet permanent, din care să se vadă că suntem niste oameni fericiti.
 Să slujim cu drag, pentru că Sfânta Liturghie, a noastră, a ortodocsilor, si în general slujbele - sigur, dirijate de preot -, care sunt peste măsură de împodobite, spun deja o serie întreagă de lucruri.

Dacă sunt întrebat de sectanti, eu le răspund asa: „Domnule, ai venit că vrei să te faci ortodox?
 Sau vrei să mă faci pe mine adventist?
Numai dacă vrei să te faci ortodox stau de vorbă cu tine. Altfel, nu! 
Nu vă scoate nimeni din ale voastre! Dar să aveti cumintenia să considerati că nici pe noi nu ne poate scoate nimeni din ale noastre! Asa că... bună ziua!"

Zice si Sfântul Apostol Pavel: Cu ereticii nu mai stati de vorbă! 

Părinte, aici este problema că interpretează atât de eronat textul biblic... Si-au făcut Biblia lor!

Am văzut multe lucruri în viată, părinte, cu ani si ani de puscărie, si am văzut minunile lui Dumnezeu. 
Am văzut, cum am zice: Pe Dumnezeu cel nevăzut, L-am văzut!" 
Nu este văzut Dumnezeu Cel nevăzut, când ne tine într-un echilibru extraordinar si cu inima zâmbind mereu? Nu-i minunea lui Dumnezeu? Nu-i un Dumnezeu văzut Acesta? 
Însă, lumea vrea să vadă contur, vrea să vadă dimensiune, vrea să vadă pe Dumnezeu în chip material.
- Da, materie, logică, filozofie. Omul nu merge la trăire, ci urmăreste idei, nu urmăreste viată. Si ideile te duc în toate părtile.
- Nu. Vreau să spun că fiinta omenească este atât de complexă, este atât de îndumnezeită! Cum e asta? Că Mântuitorul le-a spus: Nu ziceti voi: dumnezei sunteti? Le-a reprosat imediat. Si S-a apărat Iisus Hristos, părinte, cum ne apărăm si noi acum. Numai că avem avantajul că îl avem pe El, cu argumentele Lui, care deja sunt spuse si sunt scrise, si s-a văzut si darul extraordinar în lupta noastră.

Diferenta dintre tragedie si dramă este că în tragedie eroii mor, în dramă eroii biruie.
 Noi nu avem tragedii. 
Noi avem numai drame. 
Eroii nostri au biruit, desi au fost răstigniti si li s-au tăiat capetele! Ei, cine-i mai liber, cine-i mai biruitor acum? Cel care a tăiat, sau cel care a fost tăiat? Părinte, eroul este cel care primeste, nu cel care loveste! Bineînteles, primeste în Hristos, nu primeste aiurea. Nu se pune problema între noi. 

Am plecat să slujim lui Dumnezeu si fiecare ins are bucuriile, nevointele si stările lui. Nu apăs pe nevointă, părinte; apăs mai mult pe o stare de prezentă, de trezvie continuă. Asta este. Prezenta lui Dumnezeu în inima ta. Prezenta lui Dumnezeu să o simti în inima ta.

- Nu dau nici canoane mari, părinte. Dau canoane să-l tin prezent într-o trăire autentică în Hristos, dacă se poate zilnic. 
Părinte dragă, canoanele sunt niste trasoare de orientare foarte bune. Că tu folosesti canonul cum vrei, că au elasticitatea lor. Dar să-l neglijezi, asta nu e voie.
Nu-i împărtăsesc nici eu dacă sunt cazuri grave. Avorturile astea ne dau de lucru foarte mult. Dar în nici un caz nu-i dau ani îndelungati. Putini ani le dau si eu. 

Unii au un principiu stupid: să te împărtăsesti pentru a recupera timpul cât ai stat neîmpărtăsit. Este, oare, vreun moment, vorba de cantitate? Nu. Este vorba de calitate! După mine, depinde de căinta fiecăruia. Depinde si de el cum plânge, cât îi pare de rău si lui de ce a făcut. 

Ce sfaturi dădeati ardelenilor când erati paroh?

- În legătură cu împărtăsitul, nu timpul decide, sau atâtea zile de post.
 Nu timpul decide, ci sfărâmarea inimii, pregătirea ta interioară. 
Că Sfântul Ioan Gură de Aur întreabă:Să spună: cine este pregătit pentru Sfintele Taine în fiecare zi?"
 Dar cine e pregătit în fiecare zi? 
Postul nu este conditia sine qua-non. Dar, pentru că te mai smereste, pentru că ti-l recomandă duhovnicul, că e foarte bun ca mijloc, primeste-l. 
Si as vrea să stiu, cine a avut viată mai lungă decât cei care au fost mari postitori? 
Ori noi avem atâtea mărturii de la Sfintii Părinti. Si medicina a ajuns să recunoască că postul este necesar ca o terapie, ca un mijloc de însănătosire a omului.

- Părinte Arsenie, eu cred că mânăstirile noastre au un rol extraordinar de mare în poporul românesc!

- A venit la mine un preot, tânăr, după ce terminase Teologia, trimis să stea două săptămâni si să învete slujba Sfintei Liturghii. Părintilor, m-am ocupat de el. M-am împrietenit cu el, ca să putem discuta tot. Si i-am spus asa: Părinte, când mă vezi pe mine la Altar că fac o miscare pe dreapta, să mă întrebi de ce am făcut-o pe dreapta si de ce n-am făcut-o pe stânga. Eu am să-ti explic de ce! Ori îti spun c-am gresit, ori îti spun eu ceva. N-o fac eu degeaba. Întreabă-mă orice!"

Si m-am ocupat de el. Stiti ce mi-a spus după două săptămâni? Părinte, vă mărturisesc în frica lui Dumnezeu: în patru ani de Teologie n-am învătat atât cât am învătat aici în două săptămâni!"

De asta le spun la toti: Când începeti preotia, nu faceti un lucru pe care nu-l stiti, asa după capul vostru. Du-te mai întâi si-ntreabă pe cel mai bătrân!" Mai întâi de toate să stiti că mântuirea la Dumnezeu se capătă întrebând!

- Da. Cine vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească!"

- Să-ntrebe. Să întrebe, pentru că, vă spun drept, părintilor, dacă ar face un preot Sfânta Liturghie cum trebuie, adică si cu trăire, să stiti, părintilor, că ăla, într-adevăr, capătă o libertate de preot si dobândeste multe suflete pentru Hristos. Asta este marea noastră misiune, părintilor! 
Ne-a făcut Dumnezeu preoti! Noi suntem călugări, dar eu stau de vorbă si cu preotii de mir.

Să mântuim lumea cu orice chip!
Un preot este un alt Hristos pe pământ! Liber! Gata oricând de jertfă! 
N-am nevoie să mă motivez, nici n-aveti voie să mă-ntrebati! Ăsta-i adevărul! Pentru că; Iată, vă dau vouă puterea de a lega si de a dezlega! 
Gata! Puterea lui Hristos! Nu poate omul să dezlege. Si atunci de asta vă spun, e usor lucru să faci preotie cu dragoste! Ai vreo neputintă? Du-te si te spovedeste si rămâi mai departe pe drumul tău!

Cum vă spuneam, nici o nenorocire nu înseamnă ceva. Nimic nu este pierdut atâta vreme cât credinta-i în picioare; capul se ridică din nou si sufletul nu abdică. Nu vă temeti, dacă ati gresit! Întrebati si intrati în ordine imediat!

Nu-mi pare rău că sunt om bătrân! Vă rog din toată inima să mă credeti. Sunt foarte bucuros că sunt de vârsta asta, să stiti! 
Părintilor, nu fac nimic pentru mine. Toate le fac pentru Dumnezeu si pentru cei ce sunt ai lui Dumnezeu! Desi de multe ori pot să fac foarte multe lucruri. Dar, am tot ce îmi trebuie, nu-mi lipseste nimic.


CONVORBIRI DUHOVNICEŞTII
Parintele Arsenie Papacioc

---------------------------------------------------------------------

Doneaza pentru Hristos- pentru a mentine acest blog in viata ! Banca Transilvania -IBAN RO51BTRL04501201C32154XX

Minunea pogorârii norului pe Muntele Tabor, an de an la sărbătoarea Schi...

Ortodocşii sărbătoresc la 6 august Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, unul dintre cele 12 praznice împărăteşti sărbătorit cu mare evlavie de creştinătate.


Ev. Matei 17, 1-9

În vremea aceea a luat Iisus cu Sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus pe ei într-un munte înalt, în singurătate. Şi s-a schimbat la faţă înaintea lor aşa încât faţa Sa strălucea ca soarele, iar hainele Sale se făcuseră albe ca lumina. Şi iată că s-au arătat lor Moise şi Ilie, vorbind împreună cu Iisus. Atunci, începând Petru, a zis către Iisus: Doamne, bine este nouă să fim ; dacă voieşti, vom face aici trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi una lui Ilie. Dar pe când vorbea el încă, iată un nor luminos i-a învăluit pe ei şi iată un glas din nor a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care bine am voit; pe Acesta să-L ascultaţi. Şi auzind ucenicii, au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte tare. Dar apropiindu-se Iisus, s-a atins de ei şi le-a zis: sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Atunci, ridicându-şi ochii lor, n-au mai văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau ei din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: să nu spuneţi nimănui cele ce aţi văzut, până nu se va scula din morţi Fiul Omului.

URMAREA LUI HRISTOS. Cap. 4. Înţelepciunea în lucrări

ÎN CE CHIP ÎL URMĂM AZI PE HRISTOS?

Mîntuitorul ne cheama și pe noi cu aceste cuvinte: “Vino după Mine!” Ne găsește, oriunde am fi, glasul Lui răsună pînă în străfundul conștiinței noastre. Nu ne rămîne decît să răspundem la această chemare, să ne ridicăm și să-L urmăm.

Hristos ne spune: „Vino după Mine!” pe îngusta cale a smereniei și deseori pe aceea a unor grele îndatoriri. Ridică-te și răspunde la chemarea dumnezeiescului glas și la glasul propriei tale conștiințe, pentru a te consacra unui scop sfînt; caută să atingi acest scop, urmează-L pe Domnul!


Mergi fără să dai uitarii munca zilnică, urmează-L pe Domnul cu supunere, smerenie și dragoste, cu iubire pentru aproapele tău și cu hotararea de a-i sluji; mergi ferm, fără să te clatini, cu uitare de sine, dăruiește-te întru totul dumnezeieștii chemari. Nu te opri, nu privi in urmă, “nu te teme de cele ce ai să pătimești” (Apocalipsa 2, 10).

Să nu te tulbure nici lupta, nici obstacolele, nimeni să nu te impiedice, mergi mînă-n mînî cu cei disprețuiți și umiliți, înaintează cu pași siguri, răspîndind în jurul tău nemuritoare sămînță a binelui, care se va coace la timpul său și îi vei culege roadele în veșnicie. Urmează-l doar pe El, mergi “cu ochii la Cel ce începe credința și o desăvîrsește, la Iisus” (Evrei 12, 2).

Cîți oameni copleșiți de griji și desfătari lumești pierd relația cu Hristos, preocupați de tot felul de treburi. Se apropie de Hristos, în virtutea inerției, doar duminica, pierzîndu-L din vedere în celelalte zile ale săptămînii. Rugăciunile lor devin tot mai reci și mai scurte; încetează să mai învețe cuvîntul lui Dumnezeu, credința li se atrofiază, orice urmă de spiritualitate se transformă în literă moartă. Îl urmează pe Hristos numai în aparență, de fapt sunt foarte departe de El, dar foarte aproape de a-L tăgădui.

Să ne întrebăm, fraților, cum Îl urmăm pe Hristos, în ce chip? Cu rîvnă, cu dragoste, sau căutînd să rămînem în urma Lui, ocupîndu-ne de alte lucruri? O asemenea ”tactică” este întotdeauna primejdioasă. Asupra celui ce se îndepărtează astăzi de Hristos planează amenințarea că mîine să ”renunțe” definitiv la Mîntuitorul. Își va da seama, oare, cu cîte lacrimi va plăti aceasta și cît de rău va aduce sieși și altora?

(din: “Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)

PILDE CRESTIN-ORTODOXE

Rugaciunea neîncetată a unei ţărănci

La părintele Paisie Olaru venise o femeie să se spovedească. Ea l-a întrebat: "Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc". Părintele a întrebat-o: "Şi nu te rogi?", la care ea a grăit: "Mă rog, cum să nu mă rog". "Şi cum te rogi?". "Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: "Doamne, curăţeşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă". Atunci când spăl rufe spun din nou: "Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă, aşa cum e o rufă curată şi spălată". Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte". Femeia l-a întrebat în final: "Părinte, o fi bună rugăciunea asta?", iar părintele Paisie i-a spus asa: "Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!".

*********

Mă supăr doar când vreau eu 

Un călugar era irascibil. Se supăra foarte repede, aproape din orice. Deşi se ruga neîncetat lui Dumnezeu să îl scape de supărare, de fiecare dată când se ridica de la rugăciune, se mânia pe unul dintre fraţi. La un moment a îndrăznit să-I spună lui Dumnezeu: "Doamne, nu Te-am rugat eu să mă scapi de supărare? De ce mă laşi să mă cert cu fraţii aşa des?". Dumnezeu i-a răspuns: “Cum vrei tu să exersezi refuzul supărării fără materie primă? Nu Mi-ai spus tu să te scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe cineva, ca să ai ocazie să nu te superi chiar dacă îţi dă motiv. Tu poţi să înveţi să înoţi într-un bazin fără apă? Tot aşa este şi cu răspunsul Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân pe reacţiile tale”. Călugărul s-a luminat şi de atunci îşi spunea mereu: "Mă supăr doar când vreau eu". Şi aşa a scăpat călugărul de supărare.

*****

http://romanidiaspora.blogspot.com