Vrei să vezi ce eşti fără Dumnezeu ?

Dacă m-ar părăsi bunătatea lui Dumnezeu, aş rămâne om vechi, cu totul în păcate, care au început în tinereţile mele şi în parte continuă până acum, şi aş fi cu totul beznă şi întuneric, necurăţie şi putoare.

Dar bunătatea lui Dumnezeu mă curăţeşte, mă sfinţeşte, mă luminează, mă înnoieşte, mă bine-înmiresmează şi mă împodobeşte neîncetat. Slavă Domnului pentru acest lucru !

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Ultimile însemnări)

Văd în închipuire, cu ochii inimii, cum inima mea îl inspiră pe Hristos în sine, cum Acela pătrunde în ea, aducându-i, dintr-o dată, pace şi dulceaţă.
Nu mă voi lipsi de Tine, Iubitorule de oameni, Tu care eşti respiraţia şi bucuria mea! Bolnav sunt fără Tine.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Când diavolul ni se află în inimă, simţim ceva ca o greutate ucigătoare, neobişnuită, o pară de foc în piept şi în inimă; sufletul simte că ceva îl strânge şi că se întunecă; totul ne irită; simţim repulsie faţă de orice faptă bună; interpretăm anapoda orice cuvânt şi orice gest ale altora faţă de noi, vedem în ele porniri împotriva noastră, făcute cu rea intenţie, o lezare a onoarei şi de aceea nutrim faţă de ei ură adâncă, ucigaşă, gând de mânie şi răzbunare. „După roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7, 20). Sunt zile când duhul rău mă tulbură şi pe mine.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

http://www.ortodoxiatinerilor.ro






Toţi umblăm după fericire.

Toţi o dorim, toţi o căutăm.

Intru direct în intimitatea inimilor voastre şi vă spun: căutaţi fericirea în sufletele voastre!

Nu o căutaţi în afara voastră.

Să nu aşteptaţi fericirea să vină din altă parte decât din lăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde sălăşluieşte Hristos.

Dacă veţi aştepta fericirea din afara voastră, veţi trăi decepţii peste decepţii şi niciodată nu o veţi atinge.

Vă spun atât: căutaţi iubirea şi trăiţi-o cu multă smerenie!

Cine împlineşte cuvântul lui Hristos realizează maximum, Totul!”


Extras din Calea spre fericire. Scrisori trimise din inchisoare celor dragi de Valeriu Gafencu
sursa http://www.librariaortodoxia.ro

- Părinte, când prinde blestemul?

- Blestemul prinde atunci când există la mijloc nedreptatea. 

Dacă, de pildă, o oarecare femeie îşi bate joc de alta ce este mâhnită sau îi face vreun rău, iar cea mâhnită o blesteamă, s-a terminat, se pierde neamul ei. 

Adică atunci când fac rău cuiva, iar acela mă blesteamă, se prind blestemele lui. 

Îngăduie Dumnezeu şi se prind, precum, de pildă, ca unul să omoare pe altcineva.

Când însă nu există nedreptate, atunci blestemul se întoarce la cel ce l-a rostit.

Pentru a pune capat acestor blesteme, alearga degraba la un duhovnic si te spovedeste curat, fa pocainta,milostenie multa, traieste curat si Domnul degraba te va ajuta.

Pasii tai si gura ta sa nu lucreze rele si viclesug, caci la Domnul toate sunt cunoscute. Fii curat in inima ta si in gandul tau, iar viata ta sa devina sfanta in toate cate le faci. 

Numai asa vei obandi pacea si linistea. 

Fugi de orice inseamna pacat, chiar si de omul ce barfeste si vicleneste. 

Tu sa binecuvantezi tot omul care te va blestema, asa vei pune carbuni aprinsi pe capul duhului cel rau- si va pleca de la casa ta. Sfinteste casa si celelalte lucruru pe langa casa, ca sa ai ocrotirea Domnului. Apoi sa dai cu tamaie si apa sfintita cat mai des prin casa. Candela sa fie mereu aprinsa in fata icoanelor. Duminica sa fii la Sfanta Liturghie, si neaparat sa te rogi si pentru cei de acasa. 

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti,
Vol. I Cu durere și dragoste pentru omul contemporan,
Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 101

FRICA DE MOARTE 

FRICA DE MOARTE SAU GLASUL CONSTIINTEI


Am văzut crestini vârstnici care se tem de moarte mai mult decât cei tineri.

Cum se poate acest lucru?

Cum trebuie să cugetăm și să așteptăm ceasul morții după Sfânta Evanghelie?

Frica de moarte nu-i din pricina morții, ci din pricina vieții.

Vrei, așadar, să nu te temi de moarte? 

Trăiește creștinește! Traieste asa cum a poruncit Hristos ! Rugaciunea sa-ti fie neintrerupta. Spovedanie si plans zilnic pentru pacatul savarsit. Milostenia te va apropia de Domnul.

Zicea Parintele Cleopa ,, sa-ti asude milostenia in mana dreapta,,

Iubeste si iarta aproapele. Fa bine zilnic si ferestete de pacat. Sa ai moarte in fata ochilor tai in fiecare zi.


Celui ce se teme de Domnul, bine-i va fi întru cele de pe urmă.

Cine a trăit bine nu poate muri rău. Cine este pregătit de moarte nu se teme de nici o moarte, chiar daca va veni pe neașteptate. „El moare pentru că nu moare”.


Câtă vreme trăim, să-L iubim pe Dumnezeu atât cât putem.

Viața să ne servească numai spre a spori în dragostea lui Dumnezeu.

Mărimea iubirii ce o află la noi moartea va fi măsura dragostei de care vom fi cuprinși pe întreaga veșnicie față de Dumnezeu.

Moartea se intampina cu bucurie, in nadejdea vesnicei fericiri a Imparatiei Domnului , ca rezultat al ascultarii poruncilor lui Dumnezeu sau mai bine zis a trairii vietii sfinte.

Cât de multă bucurie ar cuprinde sufletele, dacă ar ști cât de mult ne iubește Dumnezeu și ne așteaptă să-I deschidem (Apocalipsa 3,20). 

Origen spune: „Dumnezeu mai mult se îngrijește de mântuirea noastră decât diavolul de pierzarea noastră, pentru că Dumnezeu cu mult mai tare ne iubește decât ne urăște diavolul”.


Extras din Ne vorbeşte Părintele Arsenie (Papacioc), vol. II, Editura Episcopiei Romanului, 1997

 Profetii si marturii pentru vremea de acum“

[...]  Oamenii se vor inrai si vor strica obiceiurile pamantului, inmultindu-se intre ei ca dobitoacele fara nicio nerusinare, lepadand Sfanta Taina crestina a nuntii. 
Vor defaima obiceiurile crestinesti dedandu-se la tot felul de obiceiuri straine, iar paganii se vor amesteca cu sange crestinesc. 

Mare urgie va fi atunci.

Domnii pamantului vor fi oameni vanduti satanei, care nu vor mai purta grija poporului drept-credincios. 

Mosiile stramosesti vor fi calcate cu japca si luate de straini dupa bunul lor plac, lucru nemaiintalnit in curgerea timpului in Moldova.

Biserica stramoseasca va fi rusinata de noile obiceiuri paganesti si papistasesti, aduse cu sila de vladicii lor cu apucaturi satanicesti.

 Oamenii afierositi lui Hristos cu slujba vesnica vor lepada sfantul chip si fagaduinta inaintea lui Hristos, dedandu-se la viata lumeasca de dinainte.

La vremea cea din urma, pamanturile nu-si vor mai da roada lor, padurile vor fi taiate, iazurile vor fi secate, oamenii vor vinde mosiile fara de rusine, uitand ca stramosii lor le-au pastrat cu sabia.

Legile crestinesti ale tarii vor fi lepadate, iar hrisoavele voievodale vor fi luate in ras, iar conducatorii netrebnici vor face legamant cu fiara apocaliptica. 

 Barbatii vor schimba obiceiul dumnezeiesc al demnitatii lor si se vor acoperi in straie femeiesti, iar femeile vor umbla precum barbatii.

 Adunarile din sarbatori si toate obiceiurile pamantului vor fi schimbate in obiceiuri si apucaturi salbatice, paganesti, aducand in Moldova in locul jocului de sarbatoare jocuri de la salbatici.

 Vlastarele moldovenesti, urmasii domnilor si boierilor de demult, se vor deda la obiceiuri si apucaturi ieftine.

La vremea de apoi, pe pamanturile Moldovei va domni saracia, jalea, moartea, spaima, frica si omul nu va mai fi stapan in batatura lui.

 Vor pune domnii pamantului biruri si legi cum n-au mai fost de la intemeierea Moldovei.

 Vor pune biruri si pe aerul lasat de Dumnezeu.

La vremea cea din urma, oamenii se vor strange unii langa altii in tot felul de nascociri, lepadand truda satului, munca va fi o rusine, rusinea va ramane un obicei, iar cei drepti vor fi considerati nebuni. 

Se vor insela unii pe altii crezand ca asta e legea lui Dumnezeu.

Si, in cele din urma, ultima randuiala a pamantului: se vor dezgropa oasele parintilor si stramosilor nostri, vor fi daramate bisericile, vor fi lepadate randuielile crestinesti si vor iesi un soi de oameni care, tot in numele lui Dumnezeu, vor face biserici fara cruce, vor nesocoti Sfanta Jertfa si, in cele din urma, o vor amesteca in slujire cu paganii.

Asa arata Apocalipsa Sfintei Carti a Scripturii, ca la vremea din urma, cand veti vedea uraciunea pustiirii in locul cel sfant, razboaiele pe alocurea, urgiile si uciderile intre oameni, lepadarea pruncilor din pantecele femeiesti si oameni cautand linistea de la un capat al altuia al pamantului, cand graiurile se vor amesteca ca alta data in Babilon, si sfarsitul va fi aproape.

Moldova cea frumoasa si bogata, plina de daruri dumnezeiesti, plina de locasuri sfinte, plina de oameni harnici si credinciosi, va cadea in mainile paganilor si a necredinciosilor, iar caderea ei va fi mai grea decat caderea Constantinopolului din vremea maritului nostru domn Stefan cel Mare si Sfant.

Binecuvantat a fost pamantul Moldovei si nerusinata a fost ocara oamenilor, care, prin faptele si apucaturile lor stricate, vor intoarce pe voievozi in morminte si vor face pe stramosi sa lacrimeze sub glie, stand cu fruntea plecata in fata Marelui Stapan Hristos pentru rusinea lasata de urmasii lor“.

(Document din Moldova dat de Mitropolitul Varlaam Mitropolitului Macarie cu prilejul calatoriei prin Moldova, adus de la pustnicii de la schitul lui Zosima din tinuturile Neamtului – cu titlu l „Proorocii despre vremurile din urma si caderea crestineasca a Moldovei”)

Sursa: “Profetii si marturii pentru vremea de acum“
Ed. Biserica Ortodoxa, Alexandria 2004
ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Profetii_si_marturii_crestine.pdf