Pilde creștin‑ortodoxe (în spiritul Patericului), cu talcuri

Pilda despre măsurarea tăcerii

Un frate întreba pe pustnicul Sfântul Simeon:
— Părinte, cum să nu mă mâhnesc când cineva mă înjosește?
Sfântul răspunse:
— Măsoară-ți cuvintele ca pe aur. Dacă nu poți rosti ceva bun, taci. Căci tăcerea e un scut împotriva vrăjmașului.

Talc: Tăcerea duhovnicească ne păzește de răutate și ne apropie de Dumnezeu.

Pilda pădurarului și a călugărului

Un pădurar zări un călugăr plângând lângă un stejar căzut.
— De ce plângi? întrebă el.
— Acest stejar a fost doborât de vânt, răspunse călugărul. Așa și sufletul meu era prăbușit prin păcate, dar Dumnezeu m-a ridicat, ca pe un copac rănit.

Talc: Niciun suflet rătăcit nu este pierdut pentru Dumnezeu — El ne ridică chiar și din cădere.

Pilda cu piatra și cu apa

Un novice întrebă:
— Cum să biruiesc grijile?
Pustnicul îi dădu o piatră și spuse:
— Ține-o în mână și spune: „Aceasta este grija mea.” Apoi arunc-o în apă. Vezi cum se scufundă? Așa trebuie să dai grijile tale în mâna lui Dumnezeu.

Talc: Credința nu constă în a purta singur poverile, ci în a le încredința Domnului.

Pilda celui care căuta minuni

Un călugăr zise:
— Vreau să văd o minune!
Altul răspunse:
— Minunea este să te trezești dimineața și să spui: „Mulțumesc, Doamne, că mi-ai dăruit viața.” Căci fiecare zi este un dar.

Talc: Minunile se află în lucrurile simple, dacă le privim cu ochii credinței.

Pilda cu doi pumni de făină

Un neguțător întrebă pe un sfânt:
— Ce este mai greu: a câștiga sau a dărui?
Sfântul luă două pumni de făină și răspunse:
— Unul pentru câștig, altul pentru dăruire. Dar numai cel care dă simte că făina crește, nu se micșorează.

Talc: Cel ce dă din dragoste primește mai mult decât a dat.

Pilda copilului și a părintelui

Un copil întreba pe tatăl său:
— De ce ne poruncește Dumnezeu să iertăm pe cei ce ne fac rău?
Tatăl răspunse:
— Căci atunci când iertăm, sufletul nostru se eliberează, precum un copil scăpat din temniță. Iertarea este cheia.

Talc: Iertarea nu este pentru cel ce greșește, ci pentru sufletul nostru — ea ne aduce eliberare.

Pilda cu lumânarea și vântul

Un călugăr ținea o lumânare în fața ferestrei. Vântul o stinse. El o aprindea din nou, iar vântul o stinge iar.
— De ce insiști? întrebă un frate.
— Pentru că lumina este mai puternică decât vântul, răspunse el. Așa și credința: chiar dacă pare stinsă, o reaprindem.

Talc: Valurile vieții nu pot stinge lumina credinței — trebuie doar să ne străduim să o păzim.

Pilda călugărului și a broaștei

Un călugăr zări o broască care încerca să urce pe o stâncă. Cădea, se ridica, cădea iar. El zise:
— Așa este lupta duhovnicească: cădem, ne ridicăm, cădem din nou. Dar cine nu se oprește biruiește.

Talc: Nu căderea ne definește, ci hotărârea de a ne ridica.

Pilda cu apa și pământul

Un novice spuse:
— Sufletul meu este ca un pământ uscat.
Pustnicul răspunse:
— Adăpă-l cu rugăciunea, precum pământul cu apă, și vei vedea roadele.

Talc: Rugăciunea este apa care aduce roade duhovnicești.

Pilda porții înguste

Un călător întrebă:
— Care este drumul spre cer?
Un sfânt îi arătă o poartă îngustă și zise:
— Acesta este drumul. Nu poți trece cu poftele, urâțeniile și greșelile tale. Trebuie să te strângi și să lași tot ce nu vine de la Dumnezeu.

Talc: Drumul spre Dumnezeu este îngust, dar eliberează sufletul de poverile lumii.

extras din cartea ,,Pilde crestin-ortodoxe ,,   

pentru a comanda cartea in format electronic, scrieti pe adresa de e-mail mradu.livia@yahoo