Noi oamenii, suntem limitati in gandire, adica inteligenta umana este de 0,000000001 comparativ cu Inteligenta si Atotputernicia Dumnezeiasca. De aceea Creatorul vede, intelege si carmuieste cu totul altfel lucrurile fata de cum le intelegem si le vedem noi.
Astfel, precum zic Sfintii Parinti, in lume sunt doua categorii de oameni, cei care pot fi salvati sau au o sansa de salvare - adica prin suferinte, lipsuri, umilinte , boli si necazuri, acestia se smeresc in cele din urma si capata mila si indurare, iar unii sunt atat de impietriti la inima, incat indiferent de ce ar face Domnul in marea Sa mila, omul nu se va mai intoarce la El, ci l-ar huli si mai rau sau si-ar pune capat zilelor.
Deci, vorbim despre a doua categorie, cei carora le merge bine si n-au necazuri in viata sau necazurile sunt mici, pentru a-i mai domoli din salbaticia lor .
Cum ii recunoastem ?
Ii recunoastem dupa mandria lor excesiva ( iubirea de sine fara de margini, trufie, parere de sine excesiv de buna, inghamfare, aroganta), lipsa milei fata de altii, adica lipsa totala a empatiei ( nu le pasa de necazul si durerea omului pe care tot ei o provoaca ), iar daca o si fac, este doar pentru propria imagine, spre fala lor, nu suporta critica sub nici o forma, nici cea mai mica observatie, interpreteaza cuvintele si faptele dupa bunul plac ( unul malefic, de obicei).
Ii recunoastem mai ales prin lipsa omeniei si a bunului simt fata de persoana iubita / famile ( desfrau, betie, lacomie, insalaciune, minciuni, umilinte, batjocura, batai crunte, mitocanie, nesimtire, etc).
Iubesc si chiar se delecteaza prin faptul ca provoaca durere si suferinta. Sunt extrem de manipulatori, perfizi, nemilosi, zgarciti, profitori.
Acestia nu-si recunosc niciodata faptele rele, ba chiar te invinovatesc pe tine de tot raul pe care ei il fac.
Sunt fara scrupule, fara nici un Dumnezeu, ba mai mult - ei se cred perfecti, ei se cred insasi Dumnezeu pe pamant.
Si da, ii puteti vedea la Sfintele Manastiri la slujbe, ba chiar se spovedesc uneori ( numai daca ati vedea cum un ”drac” se spovedeste , acuzanduu-i pe toti de toate, caci el este ”saracutul” nevinovat, el este o jertfa !) . Fac absolut orice pentru a-si umili public, fata de prieteni persoana iubita, sotia.
Umiliste si batjocoreste tot omul de care se poate folosi, inclusiv familia si persoana iubita/ sotia/ (bineinteles, dupa ce a cucerit-o prin falsa iubire si atentie). Pentru ceilalti insa , care au functii si situatii financiare bune, de care ar avea el nevoie candva, este doar lapte si miere.
Si da, face si fapte de caritate, ajutor, ca sa zica lumea ce om bun este! Face totul doar pentru imaginea lui, pentru grandoarea lui. Pai nu este el perfect , nu este el insusi Iisus pe pamant ?
Si are o putere, una draceasca, mare de tot, de a-i ”vraji” pe toti, prin vorbe iscusite, mestesugite si aratari de mare valoare, ca oamenii chiar ajung sa il divinizeze!
Si da, sunt de o rautate inimaginabila, urasc si invidiaza omul fericit si bun si ar face orice sa-ti stearga acel zambet de pe fata! De ce asa? Pentru ca ei, in sufletul lor traiesc o amaraciune fara de margini, sunt tare nefericiti. Au o manie si o furie, de te inspaimanti.
Le provoaca o fericire draceasca faptul cand te vad ca te inervezi si iti strici pacea sufleteasca, cand te vad ca suferi si plangi, cand te vad umilit, injosit, distrus, bolnav, cazut in deznadejde, pe care tot ei o provoaca. Da, ei se hranesc, cum zic marii psihologi din intreaga lume, cu aceasta stare de durere. Te dreseaza, te dezumanizeaza , te distrug sufleteste cu buna stiinta.
Pentru ei oamenii sunt doar niste unelte ”naive” de a-si atinge scopurile meschine in viata, uneori calcand pe cadavre, la propriu. . Doar cu puterea lui Dumnezeu putem face fata acestor rautati demonice ale acestor ”neoameni”. Spovedanie curata, post si multa, multa rugaciune, zi si noapte, ca sa avem putere sa trecem cu bine, altfel, ne pot distruge si psihic/emotional, fizic/ financiar, etc. De altfel, nu uitam sa fim pomeniti la cat mai multe manastiri, pe un termen cat mai indelungat posibil.
Ei nu se pot schimba niciodata, deoarece se cred insusi Hristos pe pamant, adica sunt perfectiunea intruchipata. Ori pentru schimbare, indreptare, vindecare e nevoie de a-ti vedea starea launtrica de pacatosenie, starea cazuta in care te afli.
Nu incercati sa va rugati pentru ei, deoarece aveti de a face cu ceva ,, extrem de puternic, cu duhul demonic Jazebel,, dupa cum spun unii teologi de talie internationala, si va puteti vatama rau. Sunt extrem de razbunatori, nu iuta niciodata raul sau ofensa adusa, deci, mare atentie la orice discutie cu acestia. Pot recurge chiar si la crime, razbunandu-se, chiar si peste multi ani.
In literatura de specialitate ii gasim sub numele de ”narcisisti-psihopati” sau ”psihopati” ( aproape toti psihopatii sunt si narcisisti, deoarece nu au empatie). Unii cred ca acestia sunt doar criminali odiosi, insa nu e chiar asa. Sunt printre noi, si pot fi chiar si printre colegii de munca sau vecinii nostri, oameni imbracati frumos, cu situatie financiara buna, cu studii superioare, vedete, oameni cu functii in stat, ce par amabili, cu bun simt si de o delicatete deosebita. Simuleaza cu brio sentimentul de dragoste, iubire, compasiune , mila- jucand teatru de mare actorie. Nu uitam, ca ei nu pot iubi, mai mult de atat, ei nu au sentimente decat de ura , invidie, rautate, dusmanie fata de toata creatia Domnului, neavand capacitatea de a iubi sincer si de a avea mila/ compasiune fata de cineva . Repet, chiar daca o si fac, isi pun doar o masca falsa provizorie, in functie de situatiea data.
Nu regreta si nu le pare rau niciodata ca au provocat raul. Pentru ca nu pot, deoarece nu au autoreflexie. Doar ei se considera a fi perfectiunea intruchipata. Iar daca o si fac, e doar o alta ,, masca,,, una din cele zece mii. Foarte rar , daca si promit ceva, isi tin promisiunea. Nu le pasa de tine, la propriu, poti zace bolnav rau in spital , ca ei se vor distra pe litural bine mersi. Pentru ca nici nu le pasa. Le pasa doar de ei. Da, sunt neoameni.
Statistic, in literatura de specialitate psihologica, fiecare al 10-lea este un asemenea ”neom”.
Tragic si dureros este faptul ca numarul lor este in continua crestere, deoarece la temelia acestei boli sta mandria peste margini, pacatele multe si grele, patimile. Si numarul lor se va dubla, tripla cu fiecare an, deoarece traim vremurile de pe urma, vremea nebuniei totale.
Si totusi trebuie sa avem mare grija in a defini un ”neom”. Caci poate fi omul cazut in curvie si alte pacate grele, dar care insa poate avea pocainta adevarata, adica poate sa-si vada , sa-si simta starea cazuta, si sa-i para rau de acest lucru candva si mai ales acest om are mila, compasiune si iubire adevarata fata de cei dragi pe parcursul vietii sale, chiar rau fiind uneori.
De ce Domnul totusi ii lasa sa existe pe lumea aceasta ? Deoarece ei sunt ”medicamente de mare pret” pentru cei ce vor sa se mantuiasaca. Anume ei lucreaza prin Pronia Domnului la mantuirea celor ce voiesc sa-si curete sufletul de pacate, patimi si sa se smereasca. Caci daca nu ar fi pe lumea aceasta acesti oameni rai, cum ne-am mantui ?
Trebuie sa avem insa mila de ei, caci in interiorul sufletului lor este cu adevarat ”iadul” si aceasta stare poate fi o vesnicie. Deoarece constiinta lor este intr-un somn profund si este extrem, extrem de greu sa se trezeasca din aceasta stare, deoarece ei resping cu vehementa faptul ca ar fi oarecum vinovati cu ceva. Da, e extrem de dureros, de aceea trebuie sa-i iertam, pentru a noastra scumpa mantuire. Iertam pentru linistea noastra sufleteasca, dar ne indepartam de acestia, deoarece ne pot vatama foarte rau sufleteste si psihic iar daunele sunt dezastruoase, chiar aducand boli grave, cum ar fi cancerul sau in cel mai rau caz- sinuciderea.
surse
sursa : Prof.Universitar, profil Psihologie -Sam Vaknin 1. -https://www.youtube.com/watch?v=d6coOyagz9A
4-Doctor in psihologie, de talie internationala Ramani - https://www.youtube.com/watch?v=yx2WQ-GTjfo
5- Doctor in psihologie, psiholog Danis Bashir - https://www.youtube.com/watch?v=HYprZQ5wiFs
-----------------------------------------------------
De ce le merge bine celor răi?… De ce încercările şi necazurile îi izbesc, de regulă, tocmai pe cei care Îl caută pe Domnul şi mântuirea?… De ce sunt parcă mai feriţi de încercări cei care trăiesc în nepăsare de cele sufleteşti şi se tăvălesc în toate patimile şi păcatele?…Iată o întrebare care ispiteşte. Dar nu e greu de dezlegat. Vom folosi o asemănare.
Când cineva e bolnav, doctorul nu cruţă medicamentele, oricât de amare ar fi. Şi, pe lângă aceasta, se dau bolnavului şi fel de fel de oprelişti de mâncăruri şi băuturi (aşa-numita „dietă“). Şi bolnavul nu se supără, căci e vorba de viaţa şi sănătatea lui.
În chipul acesta sunt cei credincioşi, pe care Doctorul cel Ceresc îi apără de boala păcatului, de boala pieirii sufleteşti, prin „medicamente“ şi „oprelişti“; prin fel de fel de necazuri şi încercări. Dar sunt şi altfel de bolnavi, care nu mai pot fi salvaţi. Pe aceştia medicul nu-i mai supără cu medicamentele şi opreliştile. Ci face ceea ce se vede în chipul de mai sus. Se apleacă spre cei ai casei şi le şopteşte: „Bolnavul e pierdut!… Nu-l mai chinuiţi cu medicamente şi diete… Daţi-i să mănânce şi să bea tot ce pofteşte, căci şi aşa e pierdut!“.
În chipul acesta, sunt cei necredincioşi, cărora „le merge bine“. Dar «binele» lor e şoapta medicului: „Lăsa-ţi-l să mănânce tot ce-i pofteşte inima, căci şi aşa e pierdut!… Lăsaţi-l să guste din toate plăcerile lumii, căci şi aşa mântuirea lui e pierdută!“
Să ne ferească Bunul Dumnezeu de un astfel de «bine»!
Cea mai mare nenorocire pentru un om pământean este când se tăvăleşte în păcate şi „îi merge bine“; când Dumnezeirea nu Se mai ocupă de el; când Doctorul cel Ceresc îl lasă „să bea şi să mănânce“ tot ce-i pofteşte inima.
Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Sibiu 2007, p. 376-377
Extras din Pr. Iosif Trifa, 600 istorioare religioase, Sibiu 2007, p. 376-377
