Film crestin ortodox ,,Insula,, Ostrov

Un film despre un monah rus ce ne invata ce este adevarata pocainta

Un film despre pocăinţă – aşa cum a trăit-o un monah ortodox rus marcat de experienţa sa din timpul celui de-al doilea război mondial – a reuşit să câştige şase premii ale cinematografiei ruse în cadrul ceremoniei Zolotoi Orvol sau Golden Eagle din 27 ian.2007, incluzând „Cel mai bun film”, „Cel mai bun regizor” precum şi „Cel mai bun actor”.

Rolul principal este interpretat de către Pyotr Mamonov, fost star rock al erei sovietice, în prezent un devotat trăitor al ortodoxiei, într-un sat izolat din Rusia.
Filmul este regizat de Pavel Lungin, un renumit regizor rus, devenit faimos cu filmul “Taxi Blues”, un film al erei perestroika.

În cuvântul său, Mamonov condamnă propria-i popularitate ca fiind idolatrie şi face un apel către oprirea avorturilor.

Filmul “Ostrov”, structurat ca o parabolă, ne prezintă povestea Părintelui Anatolie, un călugăr rus căutând iertarea lui Dumnezeu pentru uciderea camaradului său, din ordinul unui ofiţer nazist, pentru a-şi salva propria viaţă. Acţiunea se derulează în anii ’70, într-o mănăstire izolată situată pe o insulă din nordul Rusiei, perioadă în care Biserica Rusă se afla încă în prigoana comunistă.

“Ostrov”, filmul de închidere al festivalului Filmului veneţian în anul 2006, înregistrează cea mai mare audienţă pe ecranele ruseşti, fiind de asemenea difuzat de către televiziunea naţională pe data de 07.01.2007, sărbătoarea Crăciunului în Rusia.Sondajele de audienţă îl plasează pe locul doi după cuvântul de anul nou al preşedintelui Putin.
Regizorul Lungin spune despre filmul său: “Noi am încercat să transmitem mesajul că există un Dumnezeu, că nu suntem singuri pe pământ”.

Noul film al lui Pavel Lungin, “Ostrov”, avându-l în distribuţie pe Petr Mamonov un “sfânt monah” a obţinut un succes fenomenal în Rusia, fiind nominalizat la toate categorile festivalului de film Golden Eagle, instituit de Nikita Mihalkov.
Filmul, apreciat de către intelectuali şi de către cler deopotrivă, a fost difuzat şi în SUA în cadrul săptămânii filmului rusesc.

Canalul de ştiri NTV comentează:
“filmul Ostrov a fost prezentat pentru prima dată în Voronezh şi Borisoglebsk fără locuri libere… O zi înaintea premierei, Mitropolitul de Voronezh a recomandat ca filmul să fie prezentat după programul slujbelor din cele 40 de biserici ale oraşului. Parohiile au fost surprinse – niciodată un film nu a fost prezentat în biserici…Părintele Andrei, secretarul eparhiei comentează: “mitropolitul a vizionat filmul şi îl recomandăm clerului şi enoriaşilor”...Premiera a început cu o rugăciune… Înaintea căreia toţi spectatorii s-au închinat…
Petr Mamonov, actorul principal “Pentru mine aceasta înseamnă că biserica este vie”. Clerul prezent i-a mulţumit lui Mamonov, observând că a reuşit să transpună viaţa de călugăr cât se poate de real. Mamonov menţionează că nu a învăţat rugăciunile, ci s-a rugat din adâncul inimii. “Lupta cu păcatul îmi este foarte familiară”.

sursa www.cuvantul-ortodox.ro


,,Ce vrea Dumnezeu de la noi ? Pocainta adevarata pentru curatirea faradelegilor, schimbarea vietii noastre si dobandirea Harului- poarta catre Cer.

Sunt atat de putini oameni care il cauta cu adevarat pe Dumnezeu, de ai putea sa-i numeri pe degete...
Oare are nevoie Domnul de prezenta noastra la biserica daca noi nu dorim a dobandi Harul ? Sfantul Serafim de Sarov scrie in cartea sa ,, Scopul vietii crestine ,, : fara de Har mantuire nu exista.

Pocainta adevarata, smerenia, trairea vietii crestine dupa poruncile Sfintei Scripturi, iubirea , iertarea si mila fata de aproapele- acestea ne conduc pe calea cea adevarata a dobandirii Harului Domnului.,,
Citirea cartilor Sfintilor Parinti in care Domnul ne indica cararile Sale spre a dobandi mantuirea- sunt necesare si absolut trebuincioase. Prin aceste carti ale Sfintilor Parinti Domnul ne vorbeste cum de fapt se obtine mantuirea. Deci, sa nu lipseasca aceste carti din raftul nostru. Citim si le punem in practica, prin schimbarea vietii noastre.

"IN CURÂND VA FI FOARTE GREU!"

   

PĂRINTELE IOANCHIE DE LA FRASINEI către PĂRINTELE CĂTĂLIN:
"IN CURÂND VA FI FOARTE GREU!"

La ultima întâlnire dintre Părintele Ioanichie si Părintele Cătălin,marele  stareț al Frasineiului a profețit următoarele:
"Părintele Cătălin, te rog să ai grijă de oameni. Ai putea fi mucenic, că unii îți vor dori sfârșitul pentru că ai curaj și spui adevărul. Poți fi mucenic, dar lumea are nevoie de tine. Trebuie să mai trăiești, ca să ajuți oameni și să faci creștini luptători.
Nu te mai frământă. Oamenii cei credincioși știu ca-i iubești... Dar alții...Le-ai dat mesajul meu despre injecție, acum câteva luni, dar nici oe mine nu m-au luat în seamă... Oricum oamenii fac ce vor. Se vor injectata de dragul unor privilegii. Si chiar o să te considere "dușman " că le vrei binele. Cine vrea să te asculte, să o facă.
Mulți vor relua viața fără slujbe. Nici măcar pe telefon nu vor mai sta la rugăciuni. Gata. Vor zice, ne-am vindecat fără Dumnezeu, ca știe "știința" ce face...
Nu mai e ca acum un an. La greu au venit. Dar acum o să fie foarte mulți care vor pleca.
Vor veni vremuri grele. Foarte grele. Si mulți se vor lepăda de Hristos. DAR RĂMÂN CEI TARI!"

Cuvant de intarire , preluat din mediul online al Sfintilor Parinti

Da, lumea prin pacat si patimi, chiar daca au mers o viata la biserica- asa de tare l-au pierdut pe Dumnezeu, incat nu mai inteleg ce se intampla cu adevarat in lume. Sau daca chiar inteleg, nu le pasa, sunt indiferenti. Si indiferenta aceasta este un mare pacat. Ca ar trebui sa spui tuturor, sa avertizezi ce se intampla, sa salveti suflete, caci de aceia Dumnezeu tia dat LUMINA .

Lipsa iubirii, prezenta mandriei au dus la satanizarea oamenilor. Prin lipsa iubirii si a pocaintei adevarate, oamenii cred ca ceea ce fac ei, fac bine. 

Desi o viata merg la biserica, viata lor asa si a ramas neschimbata, tot cu barfa, clevetire, egoism, invidie, iubire de arginti,curvie, etc. Aceste patimi dracesti au inclestat mintea si inima oamenilor, ca nu mai realizeaza ce se intampla acum in lume. Nu e de condamnat, ci scriu aceste randuri, ca cei ce aveti pe unii in familie in aceasta stare- sa inmultiti rugaciunea pentru a-i salva . Timp a ajuns sa fie din ce in ce mai putin.
Vor mai fi inca 4 vaccinuri, in total for fi 7, dupa spusele unui mare Sfant. Se va recurge la constrangeri cat de curand, caci nu mai e nimeni sa-i opreasca. Diavolul, prin rautatea oamenilor, a capatat putere mare asupra a tot. Acest duh ii tine intepeniti pe oameni, ei nu se mai roaga, nu mai fac bine, nu mai protesteaza impotriva abuzurilor / crimelor , au devenit indiferenti de tot, pur si simplu NU LE MAI PASA de nimic.  Oameni ai pierzarii, desi unii chiar se mai si  roaga , dar inima lor este impietrita de patimi si pacat.

Ne indreptam cu pasi mari spre o Noua Ordine Mondiala, a carui cap va fi Antihrist. In cei 2 sau  3 ani de impunere fortata a vaccinarii, economiile statelor super imprumutate for fi egale cu 0, iar scavii ( statele ) vor pierde total suveranitatea si independenta. A mai ramas in picioare doar Rusia, Belorusia si China. China insa este a lor deja in proportie de 60 la suta. E doar o chestiune de timp, sa ia China in maina lor. 

Putin de acesta este hulit si vazut ca mare dusman, caci el a alungat aceste lepre sataniste oculte din Rusia, iar Antihristul urla cu glas mare si furibund ca nu poate sa se inscauneze. Da, din cauza Rusiei.  Probabil, aceasta tara va ramane protejata intr-un anume mod de Domnul. Bine fac cei pleaca in aceasta tara cu adevarat crestin- ortodoxa.  De ce zic asa ? E scris doar  in Sfanta Evanghelie ( dupa inima oamenilor  Dumnezeu pune stapan in cetate.)

Indiferent ce va fi, Sfintii ne sfatuiesc sa ne retragem in locuri cat mai izolate de lume, la o  casuta mica in munti , cat mai modesta, cu ceva pamant. Sa sadim copaci, arbusti, sa punem o sera. Caci nu vom mai putea procura nimic cat de curand. Nu va faceti iluzii, certificatul de vaccinat la anul nu va mai permite accesul nicaieri la supermarcheturile lor.  Ba mai mult, a aparut buletinul cu CIP , cu care vom plati. In CIP se va indica daca suntem sau nu vaccinati. Aceasta stire a fost trecuta sub tacere. Inca nu e obligatoriu acest buletin, insa in 6 luni/ maxim 1 an  va fi. Procurati de acum , cat mai puteti cele necesare unei independente totale fata de sistem- de la medicamente, seminte de plantat, pana la surse de lumina pe baza de energie solara. Cautati o casuta cat mai aproape de o manastire, biserica. Dar fiti foarte atenti, cand se va trece la carmuirea mondiala a lui Antihrist- nu mai mergeti. Pentru o bucata de vreme, adica cativa ani veti putea cumva supravetui asa. 

Invatati sa supravietuiti si in conditii de pribegie in munti- cand va veni vremea. Studiati plante, ciuperci comestibile. Vor fi intradevar ani grei. Dar vor parea ca cateva luni- asa va face Domnul sa para acei cativa ani de prigoana a crestinilor. Nu va fie frica, ci bucurati-va cei ce traiti intru Hristos si doar pentru El. E vremea muceniciei. Unde exista dragoste de Hristos, nu exista spaima si ingrijorare pentru ce va fi. Dar mare atentie, caci aceasta indiferenta sau confort spiritual poate fi dat si duhul rau. Cum stim ? Exista un termometru de masurat, si anume, daca aveti ganduri / simtaminte rele multe, pai aflati ca sunteti tare departe de Dumnezeu.  Manie, invidie,  iubire de arginti peste limita necesara, mandrie, curvie, dusmanie, betie ? - va las pe voi sa ganditi.

 

Nu putem sa zicem ca nu stim vremurile, caci Sfintii, prin puterea Duhului Sfant ne-au avertizat de aceste timpuri. Pentru ca asa Domnul a voit sa stim noi prin Ei !  Este mare pacat sa zicem ca nu stim ca traim anii acestea.

Cautati si cititi invataturile si Profetiile Sfintilor Parinti despre vremurile din urma. Nu ascultati  prostiile unor minti ratacite. 

Domnul sa va lumineze.

Aparati-va copiii de vaccinuri- experimente, nu fiti calaii acestora. Veti raspunde cu CAPUL in fata lui Hristos ! 

--------------------------------------

Doneaza pentru Hristos- pentru a mentine acest blog in viata ! Banca Transilvania -IBAN RO51BTRL04501201C32154XX

TREPTELE URCUSULUI DUHOVNICESC

   

Prima treaptă a suișului minții spre Dumnezeu este întoarcerea de la păcat spre virtute. Omul păcătos nu-și amintește de Dumnezeu și de mântuirea sufletului său nu se îngrijește, ci trăiește cum îi vine, satisfăcându-și patimile și înclinările fără nici o măsură în afară de grija de a nu strica prea mult relațiile cu ceilalți. Este limpede unde poate să-l ducă pe om o atare cale. Păcătosul, în nepăsarea sa, nu vede acest lucru, dar Domnul veghează asupra lui — și se întâmplă ca fie îngerul păzitor în inimă, fie cuvântul lui Dumnezeu prin auz să descopere ochilor lui prăpastia spre care năzuiește. Când păcătosul va simți primejdia stării sale și va dori să se izbăvească de pierzarea ce i se pregătește, va pune în inima sa hotărârea nestrămutată de a părăsi lucrurile și obiceiurile rele de mai înainte și de a începe să trăiască după poruncile lui Dumnezeu. Tocmai această schimbare în bine a vieții, altfel spus întoarcere de la păcat la virtute, este prima treaptă a suișului către Dumnezeu. Pe cel ce a pășit pe această treaptă îl veți vedea îndeletnicindu-se cu încordarea puterilor sale doar spre a săvârși cele bune. Nu-l veți vedea nici la chefuri, nici la teatru, nici la baluri — în nici un loc unde sunt dezmierdate patimile și se slujește nu lui Dumnezeu, ci altcuiva. El este întotdeauna la treabă: fie la serviciu, fie în ostenelile casnice, fie în lucrările bunei credințe și facerii de bine, merge la biserică îndată ce are putința și păzește toate rânduielile Bisericii, ajută în fel și chip celor nevoiași, își face treburile conștiincios, când trebuie să rabde rabdă și pentru sine, și pentru alții, cu toți este împăcat, ba și pe alții îi împacă, se deosebește prin statornicie și seriozitate, nu flecărește aiurea, nu se ceartă, doarme puțin, mănâncă puțin și așa mai departe. Aceasta e prima treaptă.


Cea de-a doua treaptă este întoarcerea de la facerea de bine exterioară la trezirea și păzirea simțămintelor și dispozițiilor sufletești bune. Aceste simțăminte nu sunt întotdeauna așa cum trebuie, chiar și când din afară par cum trebuie, și de aceea duc de râpă cea mai mare parte a faptelor noastre bune. De pildă, a merge la biserică este un lucru plăcut lui Dumnezeu, dar aici se poate strecura slava deșartă, făcându-l neplăcut lui Dumnezeu. Putem sta cu plăcere în biserică, dar asta pentru a trage cu ochiul la una sau la alta ori pentru a ne gâdila auzul, cum spune Apostolul. Același lucru se poate întâmpla cu orice faptă bună. Putem da milostenie și putem posti ca să fim văzuți; ne putem osteni mult pentru ceilalți, dar asta din interes sau pentru a plăcea oamenilor; ne putem însingura sau putem răbda, dar din dispreț față de oameni: „nu vreau să știu de nimeni!” Putem fi foarte harnici, dar din invidie; putem fi silitori la serviciu, dar din imbolduri necurate. Așa încât dacă vom trage linie și vom verifica suma faptelor noastre bune și vom judeca cu asprime simțămintele cu care au fost făcute, s-ar putea să iasă la iveală că ele sunt de nimic, fiindcă sunt nimicite de răutatea simțămintelor ascunse îndărătul lor. Și e păcat de ele… Așa că trebuie să luăm seama ca nici un fel de simțăminte și dispoziții sufletești rele să nu spurce faptele noastre bune. La început, când omul de-abia s-a întors de la păcat către virtute, se poate spune că încă n-are când să se ocupe de cele lăuntrice ale sale: toată grija lui se îndreaptă spre dezobișnuirea de faptele cele rele și de obișnuirea cu cele bune. De pildă, nu mergea la biserică, ci își petrecea în plăceri răstimpul menit pentru aceasta: trebuie să se dezobișnuiască de acest nărav rău și să se învețe cu biserica; milostenie nu dădea, ci cheltuia banii pe cine știe ce prostii: trebuie să se dezobișnuiască de asta și să se învețe cu milostivirea; nu ținea posturile și mânca mult, rafinat și de dulce: trebuie să se dezobișnuiască de asta și să se învețe altfel. Și așa în toate privințele. Astfel, repet, când cel ce s-a întors de la păcat de-abia se dezobișnuiește de faptele și de năravurile păcătoase și se obișnuiește cu facerea de bine n-are când să-și urmărească simțămintele. Atunci, lupta lui cu sine însuși dă mare preț oricărei fapte a lui, chiar dacă s-ar strecura acolo și vreun simțământ rău.

Dar după aceea, când s-a obișnuit deja cu facerea de bine și se statornicește în rânduiala vieții îmbunătățite și cucernice, este dator neapărat să intre înlăuntrul inimii sale și să-și urmărească simțămintele cu strictețe. Înainte, când năravurile păcătoase erau încă puternice, vrăjmașul îl trăgea departe de faptele cele bune; acum, când s-a dezobișnuit de acele năravuri și s-a statornicit în bine, vrăjmașul va începe să nimicească bunătatea faptelor lui prin simțăminte greșite. Tocmai de aceea trebuie ca omul să se întoarcă înlăuntru și să-și urmărească simțămintele. Aceasta se cheamă luare-aminte a minții, trezvie, deosebire a gândurilor și curățire a inimii, Aici, totul este să alungăm simțămintele cele rele și să Ie atragem, să le stârnim și să le întărim pe cele bune. Începând de dimineață, zice Sfântul Diadoh, stai la intrarea inimii și taie capetele gândurilor rele care ies de acolo, pentru că orice lucru am avea de făcut, îndată iese din inimă un gând rău ca să îl spurce.
Datoria noastră este să alungăm gândul cel rău, născând în locul lui un gând bun, și să săvârșim lucrul bun cu gândul cel bun. Cu cât veți priveghea mai cu luare-aminte asupra propriei inimi și cu cât veți tăia mai nemilos gândurile și simțămintele cele rele ce ies din ea, cu atât mai repede veți slăbi, veți istovi și veți nimici aceste gânduri pătimașe. Ele se vor arăta din ce în ce mai puțin, iar în cele din urmă se vor potoli de tot și vor înceta să mai pricinuiască tulburare, iar în locul lor vor prinde rădăcină simțăminte bune și sfinte. În inimă se vor încetățeni atunci pacea și odihna netulburată, ca și cum un pahar cu apă tulbure ar fi pus în așa fel ca să nu se clatine: atunci necurăția începe să se sedimenteze, și cu cât se sedimentează mai mult, cu atât mai curată se face apa, iar până la urmă se curăță de tot. Așadar, această curățire și curăție a inimii prin lupta cu gândurile și cu patimile este cea de-a doua treaptă a suișului minții spre Dumnezeu.

Cea de-a treia treaptă este întoarcerea de la sine spre Dumnezeu. Primele două trepte sunt numai pregătirea pentru aceasta, dar a treia fără acestea nu poate fi atinsă, după cum nici ele fără cea de-a treia n-au nici un rost. Începutul acestei trepte este întărirea în gândul că Dumnezeu este de față. Oriunde ai fi, orice ai face, să îți dai seama că ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu s-a întărit deasupra inimii tale și o pătrunde. Această așezare sufletească vine în noi de la sine după împăcarea gândurilor și curățirea inimii, ce au Ioc pe a doua treaptă. Fericiri cei curați cu inima, zice Domnul, că aceia vor vedea pe Dumnezeu (Mt. 5, 8). Dar nu numai în vedere, nu numai în starea „rece” înaintea lui Dumnezeu, constă esența acestei stări. Aceasta e numai „anticamera”; treapta a treia, ca atare, înseamnă să năzuim cu inima către Dumnezeu, uitând de tot ce este în noi și în jurul nostru, să fim răpiți la El. Sfinții Părinți numesc aceasta „uimire”, adică ieșire din perioada obișnuită a vieții și cufundare în Dumnezeu, pe grecește ekstasis.

Despre un bătrân duhovnicesc se spunea că era conștient de sine doar până la prima „slavă”, preț de trei psalmi, după care cufunda în vederea de Dumnezeu și astfel se ruga lui Dumnezeu fără cuvinte, stând nemișcat. Iar alt bătrân duhovnicesc se scula seara la rugăciune, întorcându-se cu fața spre răsărit, își ridica mâinile, era răpit la Dumnezeu, și rămânea așa până când soarele, răsărind, îl cobora de la înălțimea cea fericită prin loviturile razelor sale. Dar asta este deja starea cea mai înaltă; manifestarea obișnuită a treptei acesteia, la începu turile sale, este arderea inimii, altfel spus aprinderea simțirilor în timpul citirii, rugăciunii, facerii de bine, acasă și în biserică, la lucru și pe drum. Rodul acesteia este rugăciunea. Simțirea cade asupra inimii, omul intră cu cugetul înlăuntru și deja nu mai poate avea în gând altceva, fără numai pe Dumnezeu. Dacă el se roagă în starea aceasta, nu cunoaște saț în metanii și în rugăciunile cu suspinuri către Dumnezeu. Arderea inimii îl face atât de fericit că, potrivit încredințării Sfântului Macarie Egipteanul, ar vrea să rămână pentru totdeauna în starea aceasta, de ar fi cu putință. Cine a început să ajungă în starea aceasta a pășit pe a treia treaptă, adică a început să suie de la sine spre Dumnezeu, Aceasta este marginea suișurilor, însă ea nu are sfârșit, fiindcă Dumnezeu este nesfârșit.

Sfântul Teofan Zăvorâtul; Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor

Omul, cand este parasit de har, se face mai rau ca diavolul

Diavolul are putere asupra omului atunci cand exista pacat !

“Multa demonizare exista astazi in lume. Diavolul secera, deoarece oamenii contemporani i-au dat multe drepturi prin multe si grele pacate si patimi si primesc infricosatoare inrauriri diavolesti.

Spunea cineva foarte bine: “Oarecand diavolul se ocupa de oameni; acum nu se mai ocupa! I-a pus pe drumul lui si le spune: “Calatorie buna!” – si oamenii calatoresc“. Este cumplit! 

Se roaga, postesc, insa raul din inima lor este IMENS !!! 

 

Sa cauta lumea la ,,raul,, din suflet, sa se cerceteze ce zace acolo - si sa se curate. Sa lase ura, invidia, barfa, egoismul, dusmania, rautatea, curvia, fumatul, bautura, dezmatul, iubirea de sine (si mai ales  mandria), iubirea de arginti, sa ierte si sa ajute pe cei in nevoie si suferinta.  

Vedeti, diavolii in laturea Gadarenilor ( Luca 8,26-55) au cerut voie de la Hristos ca sa intre in porci; si asta pentru ca porcii n-au dat prilej diavolului si el nu avea dreptul sa intre in ei. Hristos a ingaduit sa intre, ca sa fie pedepsiti israelitii, deoarece li se interzisese sa manance carne de porc (…)

Hristos a luat de la diavol dreptul de a face rau. Numai daca omul ii da dreptul, poate sa faca rau. Cand cineva nu are legatura cu Tainele Bisericii, da loc ispitei si primeste o inraurire diavoleasca.

– Parinte, cum ii mai poate da cineva loc si in alt fel ?

– Logica (*Batranul intelege aici gandul rationalist, care se opune cu trufie celui duhovnicesc), vorbirea impotriva, invidia, voia proprie, neascultarea, obraznicia sunt insusirile diavolului. Potrivit cu masura in care omul are acestea, primeste si influenta din afara…

 Insa atunci cand sufletul se va curati salasluieste in om Sfantul Duh si se umple de har. In timp ce atunci cand se va intina cu pacate de moarte, salasluieste in el duhul cel necurat.

In epoca noastra, din pacate, oamenii nu vor sa-si taie patimile lor, voia lor, nu primesc sfaturi. Pe langa asta vorbesc cu obraznicie si alunga harul lui Dumnezeu. Si dupa aceasta oriunde ar sta omul, nu poate spori deoarece primeste inrauriri diavolesti. Este in afara de sine, pentru ca din afara comanda diavolul. Nu este inauntru in chip vadit – fereasca Dumnezeu – dar si dinafara chiar ii poate comanda.

Omul, cand este parasit de har, se face mai rau ca diavolul. 

Pentru ca unele lucruri diavolul nu le face, ci numai pune pe oameni sa le faca. De pilda nu face crime, ci pune pe om sa le faca. Asa se demonizeaza oamenii dupa aceea”.

Sursa: Sfantul Paisie Aghioritul “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan,,