PILDE CRESTIN ORTODOXE CU TALC

PILDA

,,Cel ce dracuie...,

Se spune că a venit odată la cuviosul Irodion o femeie care i-a adus nişte lapte.
Femeia i-a dăruit vasul cu laptele muls de la capra ei părintelui. Însă cuviosul a refuzat-o categoric, zicându-i:

- Nu primesc laptele, că nu este de la capra ta!

- Ba da, părinte, iertaţi-mă, de la capra mea este!

- Nu este de la capra ta!

- Ba, părinte, este de la capra mea, este proaspăt; acum l-am muls.

- Nu mai este de la capra ta. Ieri ai dat-o dia­volului. De aceea nu mai pot să primesc laptele, de vreme ce nu mai este capra ta, pentru că tu ai dăruit-o singură diavolului.

Deci vădită fiind, femeia şi-a mărturisit păcatul, cerând iertare și, luând binecuvântare, din ziua aceea n-a mai drăcuit.

" Parintele Arsenie Papacioc, vorbind despre unii ca acestia, spune:
"De ce zice omul "drace, drace"?
De ce nu zice mai bine "Doamne, Doamne"?"

________________------_____________

PILDA 

Ce cuvânt nu suportă diavolul să audă niciodată și care îl tulbură rău de tot

Azi-noapte am deschis o carte, deși mă culcasem decis ca să nu mai citesc. După miezul nopții mi-am zis: „Totuși, hai să deschid cartea asta, numai două pagini să citesc”. Și m-am pomenit că s-a făcut ora 7 dimineața. De două-trei nopți citesc dintr-o carte celebră, unde scrie cum unei femei credincioase i-a murit copilașul, iar femeia era disperată și plângea. Și a trecut pe acolo o femeie desfrânată, care a văzut-o pe mama aceea și i s-a făcut milă de ea când a văzut-o cum suferea. Și a început să se roage: „Doamne, tu știi cât îs de păcătoasă Dar, te rog, de data aceasta să mă asculți, cel puțin o dată ascultă-mă și pe mine: învie copilul acestei femei!” Iar copilul a înviat.
Iată, deci, că rugăciunile făcute pentru alții, dacă sunt spuse cu pocăință și cu dragoste, ajung la tronul lui Dumnezeu, indiferent de ce păcate am făcut.
Uneori ne rugăm, dar nu vedem rezultatul. Spune apostolul Iacov: „Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca voi să risipiți în plăceri” (Iac. 4, 3). Uneori cerem ceea ce este în dauna noastră sau a semenilor noștri, și Dumnezeu nu ne ascultă, așa cum un tată nu-și ascultă copilul care îi cere: „Tată, dă-mi să mă joc cu șarpele ăsta”.
Cât despre rugăciunea inimii, m-au întrebat și niște mari învățați din America, în urmă cu doi ani. Și le-am răspuns: „Părintele Cleopa a fost întrebat și el: Vorbiți‑ne despre Rugăciunea lui Iisus. Ce-a răspuns Cleopa? Eu nu știu ce‑i aia”. Rugăciunea neîncetată nu este o lucrare prea ușoară. Dar fiecare o poate face la măsura lui și este bine ca toți creștinii să încerce să spună rugăciunea minții. Există o rânduială, dar eu nu merg la rânduială. Le-am spus și celor din America și vă spun și vouă: întotdeauna când pomenim numele lui Iisus, fug toți dracii, pentru că demonii se cutremură când aud numele Domnului Iisus Hristos.
Poate că întreaga rugăciune – „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” – e mai dificilă. Poți să zici doar: „Iisuse, mântuiește-mă pe mine, păcătosul”. Sau cum se spune în Acatist: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă”. Satana e de acord ca să zici aproape orice cuvânt, dar „miluiește-mă” el nu suportă să audă niciodată.
Într-o mănăstire, unde era program foarte precis, la miezul nopții se trăgeau clopotele pentru Miezonoptică.
Dar, de câteva ori, înainte de miezul nopții cu o oră, începeau clopotele să sune. Și era o gâlceavă. Ieșeau călugării de la chilii să meargă la Miezonoptică, dar biserica era închisă. Și atunci îl certau pe clopotar:
– Măi, de ce-ai sunat mai repede?
– Dar eu n-am sunat!
– Nu ai tras tu clopotele!?
Și atunci, un cuvios, un frate curat și curajos, și-a zis în gând: „Lasă că văd eu ce se întâmplă!” Și s-a ascuns undeva, în clopotniță. A stat acolo pitit. Cu o oră înainte de miezul nopții, au început iarăși clopotele să sune. Și-a ieșit fratele și a spus celui care trăgea clopotele: „În numele lui Dumnezeu, al lui Iisus Hristos, îți poruncesc ție, duhule necurat, să rămâi pe loc!” Și, deodată, au încetat clopotele; era satana care încurca treburile Atunci părintele i-a zis diavolului: „Nu-ți dau voie să pleci de aici, până ce nu cânți și tu Sfinte Dumnezeule”. Și a început să cânte demonul, că satana a rămas cu vocea aceea de înger, nu a pierdut-o. Cânta satana, încât clocoteau toți munții, așa de puternic cânta: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte”, iar apoi se oprea. „Termină cântarea!”, îl îndemna călugărul. Și iar începea: „Sfinte Dumnezeul, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte”. Iar se oprea. A treia oară la fel. Pentru că nu voia nicidecum să zică „miluiește-ne pe noi”. Asta nu voia să zică satana. Nu voia să-I ceară lui Dumnezeu ca să-l miluiască. Și, atunci, a început diavolul să-l roage pe călugăr: „Dă-mi drumul, că vine ziua și mă prinde aici”. E o istorioară cu un mare înțeles.
Rugăciunea inimii, deci, este pomenirea numelui lui Iisus Hristos. Pomenind numele lui Iisus, te sfințești. De numele lui Dumnezeu fug toți dracii, ne spune Scriptura (cf. Marc. 16, 17). Dacă nu poți să o zici în forma dezvoltată, zi cel puțin: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă” sau doar „Doamne, miluiește-mă”. Poți începe să o rostești mai întâi mecanic, doar cu buzele: „Iisuse, Doamne, miluiește-mă; Iisuse, Doamne, miluiește-mă”. După un an, doi, te-ai obișnuit și această rugăciune scurtă îți vine de la sine. După aceasta n-o mai zici cu buzele, o zici numai în minte. Apoi, dacă te-ai obișnuit și cu aceasta câțiva ani, vine de la sine. Și, când mintea se încălzește, iar inima tresare de bucurie la numele lui Hristos, atunci e bine. Dar puțini ating această performanță.
Arhiepiscop Justinian Chira
Extras din „Trăiţi frumos şi-n bucurie”, Ed. Nicodim Caligraful, Sfânta Mănăstire Putna, 2014

---------------------------------------

Doneaza pentru Hristos- pentru a mentine acest blog in viata ! Banca Transilvania -IBAN RO51BTRL04501201C32154XX

Film crestin ortodox ,,Insula,, Ostrov

Un film despre un monah rus ce ne invata ce este adevarata pocainta

Un film despre pocăinţă – aşa cum a trăit-o un monah ortodox rus marcat de experienţa sa din timpul celui de-al doilea război mondial – a reuşit să câştige şase premii ale cinematografiei ruse în cadrul ceremoniei Zolotoi Orvol sau Golden Eagle din 27 ian.2007, incluzând „Cel mai bun film”, „Cel mai bun regizor” precum şi „Cel mai bun actor”.

Rolul principal este interpretat de către Pyotr Mamonov, fost star rock al erei sovietice, în prezent un devotat trăitor al ortodoxiei, într-un sat izolat din Rusia.
Filmul este regizat de Pavel Lungin, un renumit regizor rus, devenit faimos cu filmul “Taxi Blues”, un film al erei perestroika.

În cuvântul său, Mamonov condamnă propria-i popularitate ca fiind idolatrie şi face un apel către oprirea avorturilor.

Filmul “Ostrov”, structurat ca o parabolă, ne prezintă povestea Părintelui Anatolie, un călugăr rus căutând iertarea lui Dumnezeu pentru uciderea camaradului său, din ordinul unui ofiţer nazist, pentru a-şi salva propria viaţă. Acţiunea se derulează în anii ’70, într-o mănăstire izolată situată pe o insulă din nordul Rusiei, perioadă în care Biserica Rusă se afla încă în prigoana comunistă.

“Ostrov”, filmul de închidere al festivalului Filmului veneţian în anul 2006, înregistrează cea mai mare audienţă pe ecranele ruseşti, fiind de asemenea difuzat de către televiziunea naţională pe data de 07.01.2007, sărbătoarea Crăciunului în Rusia.Sondajele de audienţă îl plasează pe locul doi după cuvântul de anul nou al preşedintelui Putin.
Regizorul Lungin spune despre filmul său: “Noi am încercat să transmitem mesajul că există un Dumnezeu, că nu suntem singuri pe pământ”.

Noul film al lui Pavel Lungin, “Ostrov”, avându-l în distribuţie pe Petr Mamonov un “sfânt monah” a obţinut un succes fenomenal în Rusia, fiind nominalizat la toate categorile festivalului de film Golden Eagle, instituit de Nikita Mihalkov.
Filmul, apreciat de către intelectuali şi de către cler deopotrivă, a fost difuzat şi în SUA în cadrul săptămânii filmului rusesc.

Canalul de ştiri NTV comentează:
“filmul Ostrov a fost prezentat pentru prima dată în Voronezh şi Borisoglebsk fără locuri libere… O zi înaintea premierei, Mitropolitul de Voronezh a recomandat ca filmul să fie prezentat după programul slujbelor din cele 40 de biserici ale oraşului. Parohiile au fost surprinse – niciodată un film nu a fost prezentat în biserici…Părintele Andrei, secretarul eparhiei comentează: “mitropolitul a vizionat filmul şi îl recomandăm clerului şi enoriaşilor”...Premiera a început cu o rugăciune… Înaintea căreia toţi spectatorii s-au închinat…
Petr Mamonov, actorul principal “Pentru mine aceasta înseamnă că biserica este vie”. Clerul prezent i-a mulţumit lui Mamonov, observând că a reuşit să transpună viaţa de călugăr cât se poate de real. Mamonov menţionează că nu a învăţat rugăciunile, ci s-a rugat din adâncul inimii. “Lupta cu păcatul îmi este foarte familiară”.

sursa www.cuvantul-ortodox.ro


,,Ce vrea Dumnezeu de la noi ? Pocainta adevarata pentru curatirea faradelegilor, schimbarea vietii noastre si dobandirea Harului- poarta catre Cer.

Sunt atat de putini oameni care il cauta cu adevarat pe Dumnezeu, de ai putea sa-i numeri pe degete...
Oare are nevoie Domnul de prezenta noastra la biserica daca noi nu dorim a dobandi Harul ? Sfantul Serafim de Sarov scrie in cartea sa ,, Scopul vietii crestine ,, : fara de Har mantuire nu exista.

Pocainta adevarata, smerenia, trairea vietii crestine dupa poruncile Sfintei Scripturi, iubirea , iertarea si mila fata de aproapele- acestea ne conduc pe calea cea adevarata a dobandirii Harului Domnului.,,
Citirea cartilor Sfintilor Parinti in care Domnul ne indica cararile Sale spre a dobandi mantuirea- sunt necesare si absolut trebuincioase. Prin aceste carti ale Sfintilor Parinti Domnul ne vorbeste cum de fapt se obtine mantuirea. Deci, sa nu lipseasca aceste carti din raftul nostru. Citim si le punem in practica, prin schimbarea vietii noastre.

"IN CURÂND VA FI FOARTE GREU!"

   

PĂRINTELE IOANCHIE DE LA FRASINEI către PĂRINTELE CĂTĂLIN:
"IN CURÂND VA FI FOARTE GREU!"

La ultima întâlnire dintre Părintele Ioanichie si Părintele Cătălin,marele  stareț al Frasineiului a profețit următoarele:
"Părintele Cătălin, te rog să ai grijă de oameni. Ai putea fi mucenic, că unii îți vor dori sfârșitul pentru că ai curaj și spui adevărul. Poți fi mucenic, dar lumea are nevoie de tine. Trebuie să mai trăiești, ca să ajuți oameni și să faci creștini luptători.
Nu te mai frământă. Oamenii cei credincioși știu ca-i iubești... Dar alții...Le-ai dat mesajul meu despre injecție, acum câteva luni, dar nici oe mine nu m-au luat în seamă... Oricum oamenii fac ce vor. Se vor injectata de dragul unor privilegii. Si chiar o să te considere "dușman " că le vrei binele. Cine vrea să te asculte, să o facă.
Mulți vor relua viața fără slujbe. Nici măcar pe telefon nu vor mai sta la rugăciuni. Gata. Vor zice, ne-am vindecat fără Dumnezeu, ca știe "știința" ce face...
Nu mai e ca acum un an. La greu au venit. Dar acum o să fie foarte mulți care vor pleca.
Vor veni vremuri grele. Foarte grele. Si mulți se vor lepăda de Hristos. DAR RĂMÂN CEI TARI!"

Cuvant de intarire , preluat din mediul online al Sfintilor Parinti

Da, lumea prin pacat si patimi, chiar daca au mers o viata la biserica- asa de tare l-au pierdut pe Dumnezeu, incat nu mai inteleg ce se intampla cu adevarat in lume. Sau daca chiar inteleg, nu le pasa, sunt indiferenti. Si indiferenta aceasta este un mare pacat. Ca ar trebui sa spui tuturor, sa avertizezi ce se intampla, sa salveti suflete, caci de aceia Dumnezeu tia dat LUMINA .

Lipsa iubirii, prezenta mandriei au dus la satanizarea oamenilor. Prin lipsa iubirii si a pocaintei adevarate, oamenii cred ca ceea ce fac ei, fac bine. 

Desi o viata merg la biserica, viata lor asa si a ramas neschimbata, tot cu barfa, clevetire, egoism, invidie, iubire de arginti,curvie, etc. Aceste patimi dracesti au inclestat mintea si inima oamenilor, ca nu mai realizeaza ce se intampla acum in lume. Nu e de condamnat, ci scriu aceste randuri, ca cei ce aveti pe unii in familie in aceasta stare- sa inmultiti rugaciunea pentru a-i salva . Timp a ajuns sa fie din ce in ce mai putin.
Vor mai fi inca 4 vaccinuri, in total for fi 7, dupa spusele unui mare Sfant. Se va recurge la constrangeri cat de curand, caci nu mai e nimeni sa-i opreasca. Diavolul, prin rautatea oamenilor, a capatat putere mare asupra a tot. Acest duh ii tine intepeniti pe oameni, ei nu se mai roaga, nu mai fac bine, nu mai protesteaza impotriva abuzurilor / crimelor , au devenit indiferenti de tot, pur si simplu NU LE MAI PASA de nimic.  Oameni ai pierzarii, desi unii chiar se mai si  roaga , dar inima lor este impietrita de patimi si pacat.

Ne indreptam cu pasi mari spre o Noua Ordine Mondiala, a carui cap va fi Antihrist. In cei 2 sau  3 ani de impunere fortata a vaccinarii, economiile statelor super imprumutate for fi egale cu 0, iar scavii ( statele ) vor pierde total suveranitatea si independenta. A mai ramas in picioare doar Rusia, Belorusia si China. China insa este a lor deja in proportie de 60 la suta. E doar o chestiune de timp, sa ia China in maina lor. 

Putin de acesta este hulit si vazut ca mare dusman, caci el a alungat aceste lepre sataniste oculte din Rusia, iar Antihristul urla cu glas mare si furibund ca nu poate sa se inscauneze. Da, din cauza Rusiei.  Probabil, aceasta tara va ramane protejata intr-un anume mod de Domnul. Bine fac cei pleaca in aceasta tara cu adevarat crestin- ortodoxa.  De ce zic asa ? E scris doar  in Sfanta Evanghelie ( dupa inima oamenilor  Dumnezeu pune stapan in cetate.)

Indiferent ce va fi, Sfintii ne sfatuiesc sa ne retragem in locuri cat mai izolate de lume, la o  casuta mica in munti , cat mai modesta, cu ceva pamant. Sa sadim copaci, arbusti, sa punem o sera. Caci nu vom mai putea procura nimic cat de curand. Nu va faceti iluzii, certificatul de vaccinat la anul nu va mai permite accesul nicaieri la supermarcheturile lor.  Ba mai mult, a aparut buletinul cu CIP , cu care vom plati. In CIP se va indica daca suntem sau nu vaccinati. Aceasta stire a fost trecuta sub tacere. Inca nu e obligatoriu acest buletin, insa in 6 luni/ maxim 1 an  va fi. Procurati de acum , cat mai puteti cele necesare unei independente totale fata de sistem- de la medicamente, seminte de plantat, pana la surse de lumina pe baza de energie solara. Cautati o casuta cat mai aproape de o manastire, biserica. Dar fiti foarte atenti, cand se va trece la carmuirea mondiala a lui Antihrist- nu mai mergeti. Pentru o bucata de vreme, adica cativa ani veti putea cumva supravetui asa. 

Invatati sa supravietuiti si in conditii de pribegie in munti- cand va veni vremea. Studiati plante, ciuperci comestibile. Vor fi intradevar ani grei. Dar vor parea ca cateva luni- asa va face Domnul sa para acei cativa ani de prigoana a crestinilor. Nu va fie frica, ci bucurati-va cei ce traiti intru Hristos si doar pentru El. E vremea muceniciei. Unde exista dragoste de Hristos, nu exista spaima si ingrijorare pentru ce va fi. Dar mare atentie, caci aceasta indiferenta sau confort spiritual poate fi dat si duhul rau. Cum stim ? Exista un termometru de masurat, si anume, daca aveti ganduri / simtaminte rele multe, pai aflati ca sunteti tare departe de Dumnezeu.  Manie, invidie,  iubire de arginti peste limita necesara, mandrie, curvie, dusmanie, betie ? - va las pe voi sa ganditi.

 

Nu putem sa zicem ca nu stim vremurile, caci Sfintii, prin puterea Duhului Sfant ne-au avertizat de aceste timpuri. Pentru ca asa Domnul a voit sa stim noi prin Ei !  Este mare pacat sa zicem ca nu stim ca traim anii acestea.

Cautati si cititi invataturile si Profetiile Sfintilor Parinti despre vremurile din urma. Nu ascultati  prostiile unor minti ratacite. 

Domnul sa va lumineze.

Aparati-va copiii de vaccinuri- experimente, nu fiti calaii acestora. Veti raspunde cu CAPUL in fata lui Hristos ! 

--------------------------------------

Doneaza pentru Hristos- pentru a mentine acest blog in viata ! Banca Transilvania -IBAN RO51BTRL04501201C32154XX

TREPTELE URCUSULUI DUHOVNICESC

   

Prima treaptă a suișului minții spre Dumnezeu este întoarcerea de la păcat spre virtute. Omul păcătos nu-și amintește de Dumnezeu și de mântuirea sufletului său nu se îngrijește, ci trăiește cum îi vine, satisfăcându-și patimile și înclinările fără nici o măsură în afară de grija de a nu strica prea mult relațiile cu ceilalți. Este limpede unde poate să-l ducă pe om o atare cale. Păcătosul, în nepăsarea sa, nu vede acest lucru, dar Domnul veghează asupra lui — și se întâmplă ca fie îngerul păzitor în inimă, fie cuvântul lui Dumnezeu prin auz să descopere ochilor lui prăpastia spre care năzuiește. Când păcătosul va simți primejdia stării sale și va dori să se izbăvească de pierzarea ce i se pregătește, va pune în inima sa hotărârea nestrămutată de a părăsi lucrurile și obiceiurile rele de mai înainte și de a începe să trăiască după poruncile lui Dumnezeu. Tocmai această schimbare în bine a vieții, altfel spus întoarcere de la păcat la virtute, este prima treaptă a suișului către Dumnezeu. Pe cel ce a pășit pe această treaptă îl veți vedea îndeletnicindu-se cu încordarea puterilor sale doar spre a săvârși cele bune. Nu-l veți vedea nici la chefuri, nici la teatru, nici la baluri — în nici un loc unde sunt dezmierdate patimile și se slujește nu lui Dumnezeu, ci altcuiva. El este întotdeauna la treabă: fie la serviciu, fie în ostenelile casnice, fie în lucrările bunei credințe și facerii de bine, merge la biserică îndată ce are putința și păzește toate rânduielile Bisericii, ajută în fel și chip celor nevoiași, își face treburile conștiincios, când trebuie să rabde rabdă și pentru sine, și pentru alții, cu toți este împăcat, ba și pe alții îi împacă, se deosebește prin statornicie și seriozitate, nu flecărește aiurea, nu se ceartă, doarme puțin, mănâncă puțin și așa mai departe. Aceasta e prima treaptă.


Cea de-a doua treaptă este întoarcerea de la facerea de bine exterioară la trezirea și păzirea simțămintelor și dispozițiilor sufletești bune. Aceste simțăminte nu sunt întotdeauna așa cum trebuie, chiar și când din afară par cum trebuie, și de aceea duc de râpă cea mai mare parte a faptelor noastre bune. De pildă, a merge la biserică este un lucru plăcut lui Dumnezeu, dar aici se poate strecura slava deșartă, făcându-l neplăcut lui Dumnezeu. Putem sta cu plăcere în biserică, dar asta pentru a trage cu ochiul la una sau la alta ori pentru a ne gâdila auzul, cum spune Apostolul. Același lucru se poate întâmpla cu orice faptă bună. Putem da milostenie și putem posti ca să fim văzuți; ne putem osteni mult pentru ceilalți, dar asta din interes sau pentru a plăcea oamenilor; ne putem însingura sau putem răbda, dar din dispreț față de oameni: „nu vreau să știu de nimeni!” Putem fi foarte harnici, dar din invidie; putem fi silitori la serviciu, dar din imbolduri necurate. Așa încât dacă vom trage linie și vom verifica suma faptelor noastre bune și vom judeca cu asprime simțămintele cu care au fost făcute, s-ar putea să iasă la iveală că ele sunt de nimic, fiindcă sunt nimicite de răutatea simțămintelor ascunse îndărătul lor. Și e păcat de ele… Așa că trebuie să luăm seama ca nici un fel de simțăminte și dispoziții sufletești rele să nu spurce faptele noastre bune. La început, când omul de-abia s-a întors de la păcat către virtute, se poate spune că încă n-are când să se ocupe de cele lăuntrice ale sale: toată grija lui se îndreaptă spre dezobișnuirea de faptele cele rele și de obișnuirea cu cele bune. De pildă, nu mergea la biserică, ci își petrecea în plăceri răstimpul menit pentru aceasta: trebuie să se dezobișnuiască de acest nărav rău și să se învețe cu biserica; milostenie nu dădea, ci cheltuia banii pe cine știe ce prostii: trebuie să se dezobișnuiască de asta și să se învețe cu milostivirea; nu ținea posturile și mânca mult, rafinat și de dulce: trebuie să se dezobișnuiască de asta și să se învețe altfel. Și așa în toate privințele. Astfel, repet, când cel ce s-a întors de la păcat de-abia se dezobișnuiește de faptele și de năravurile păcătoase și se obișnuiește cu facerea de bine n-are când să-și urmărească simțămintele. Atunci, lupta lui cu sine însuși dă mare preț oricărei fapte a lui, chiar dacă s-ar strecura acolo și vreun simțământ rău.

Dar după aceea, când s-a obișnuit deja cu facerea de bine și se statornicește în rânduiala vieții îmbunătățite și cucernice, este dator neapărat să intre înlăuntrul inimii sale și să-și urmărească simțămintele cu strictețe. Înainte, când năravurile păcătoase erau încă puternice, vrăjmașul îl trăgea departe de faptele cele bune; acum, când s-a dezobișnuit de acele năravuri și s-a statornicit în bine, vrăjmașul va începe să nimicească bunătatea faptelor lui prin simțăminte greșite. Tocmai de aceea trebuie ca omul să se întoarcă înlăuntru și să-și urmărească simțămintele. Aceasta se cheamă luare-aminte a minții, trezvie, deosebire a gândurilor și curățire a inimii, Aici, totul este să alungăm simțămintele cele rele și să Ie atragem, să le stârnim și să le întărim pe cele bune. Începând de dimineață, zice Sfântul Diadoh, stai la intrarea inimii și taie capetele gândurilor rele care ies de acolo, pentru că orice lucru am avea de făcut, îndată iese din inimă un gând rău ca să îl spurce.
Datoria noastră este să alungăm gândul cel rău, născând în locul lui un gând bun, și să săvârșim lucrul bun cu gândul cel bun. Cu cât veți priveghea mai cu luare-aminte asupra propriei inimi și cu cât veți tăia mai nemilos gândurile și simțămintele cele rele ce ies din ea, cu atât mai repede veți slăbi, veți istovi și veți nimici aceste gânduri pătimașe. Ele se vor arăta din ce în ce mai puțin, iar în cele din urmă se vor potoli de tot și vor înceta să mai pricinuiască tulburare, iar în locul lor vor prinde rădăcină simțăminte bune și sfinte. În inimă se vor încetățeni atunci pacea și odihna netulburată, ca și cum un pahar cu apă tulbure ar fi pus în așa fel ca să nu se clatine: atunci necurăția începe să se sedimenteze, și cu cât se sedimentează mai mult, cu atât mai curată se face apa, iar până la urmă se curăță de tot. Așadar, această curățire și curăție a inimii prin lupta cu gândurile și cu patimile este cea de-a doua treaptă a suișului minții spre Dumnezeu.

Cea de-a treia treaptă este întoarcerea de la sine spre Dumnezeu. Primele două trepte sunt numai pregătirea pentru aceasta, dar a treia fără acestea nu poate fi atinsă, după cum nici ele fără cea de-a treia n-au nici un rost. Începutul acestei trepte este întărirea în gândul că Dumnezeu este de față. Oriunde ai fi, orice ai face, să îți dai seama că ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu s-a întărit deasupra inimii tale și o pătrunde. Această așezare sufletească vine în noi de la sine după împăcarea gândurilor și curățirea inimii, ce au Ioc pe a doua treaptă. Fericiri cei curați cu inima, zice Domnul, că aceia vor vedea pe Dumnezeu (Mt. 5, 8). Dar nu numai în vedere, nu numai în starea „rece” înaintea lui Dumnezeu, constă esența acestei stări. Aceasta e numai „anticamera”; treapta a treia, ca atare, înseamnă să năzuim cu inima către Dumnezeu, uitând de tot ce este în noi și în jurul nostru, să fim răpiți la El. Sfinții Părinți numesc aceasta „uimire”, adică ieșire din perioada obișnuită a vieții și cufundare în Dumnezeu, pe grecește ekstasis.

Despre un bătrân duhovnicesc se spunea că era conștient de sine doar până la prima „slavă”, preț de trei psalmi, după care cufunda în vederea de Dumnezeu și astfel se ruga lui Dumnezeu fără cuvinte, stând nemișcat. Iar alt bătrân duhovnicesc se scula seara la rugăciune, întorcându-se cu fața spre răsărit, își ridica mâinile, era răpit la Dumnezeu, și rămânea așa până când soarele, răsărind, îl cobora de la înălțimea cea fericită prin loviturile razelor sale. Dar asta este deja starea cea mai înaltă; manifestarea obișnuită a treptei acesteia, la începu turile sale, este arderea inimii, altfel spus aprinderea simțirilor în timpul citirii, rugăciunii, facerii de bine, acasă și în biserică, la lucru și pe drum. Rodul acesteia este rugăciunea. Simțirea cade asupra inimii, omul intră cu cugetul înlăuntru și deja nu mai poate avea în gând altceva, fără numai pe Dumnezeu. Dacă el se roagă în starea aceasta, nu cunoaște saț în metanii și în rugăciunile cu suspinuri către Dumnezeu. Arderea inimii îl face atât de fericit că, potrivit încredințării Sfântului Macarie Egipteanul, ar vrea să rămână pentru totdeauna în starea aceasta, de ar fi cu putință. Cine a început să ajungă în starea aceasta a pășit pe a treia treaptă, adică a început să suie de la sine spre Dumnezeu, Aceasta este marginea suișurilor, însă ea nu are sfârșit, fiindcă Dumnezeu este nesfârșit.

Sfântul Teofan Zăvorâtul; Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor