Inraurirea demonica a sufletului unei natiuni

 Daca vrei sa vezi starea sufleteasca decazuta a unui popor, vezi ce  Conducator are. Asa ne vorbeste Sfanta Scriptura.

Guvernarea unui popor si insasi conducatorul lui sunt oglinda starii sufletesti a poporului roman.

Sufletul acestui popor este amortit, parca paralizat. Se intampla lucruri abominabile in societate, insa nimeni nu reactioneaza. Sufletul este amortit, paralizat de pacat si rautate. A disparut credinta autentica, banatatea si dragostea dintre oameni. Fiecare traieste doar pentru el. Nimanui nu-i mai pasa de cel cazut, bolnav, strain si flamand. Tocmai aceasta nepasare are o inraurire demonica. Se roaga multi, postesc, insa rautatea inimii intrece uneori culmile muntilor Carpati. Insa ce este rugaciunea si postul fara schimbarea vietii omului spre bunatate, dragoste de aproapele ? E ca samanta buna in pamant fara de apa. 

Individualismul si indiferenta fata de durerea celuilalt a ajuns la cote mari. Mor oameni in spitale cu zile, legati si sedati. Cui ii pasa? Mor oameni dupa ce li se administreaza vaccinuri, sau ajung legume la pat pe viata ? Cui ii pasa ? Se distruge economia romaneasca pas cu pas, prin carantinare- insa cui ii pasa ca raman sute de mii de oameni fara o bucata de paine ? Invatamantul este la pamant, caci se doreste ca poporul acesta sa ajunga unul analfabetizat, care e usor manipulat- insa cui ii pasa ? 

Satana azi lucreaza perfid prin oamenii sai- in curand se va interzice calatoriile neavand pasaport de vaccinare. Vor satanele sa ne vaccinam obligatoriu, indiferent cati morti si handicapati sunt ( sau vor fi cat de cauand) , caci este un vaccin experimental. Insa cui ii pasa ? Mergem la biserica, ne spovedim, ne rugam, insa de moartea si durerea aproapelui nu ne pasa, nu-i asa ? 

In curand ni se va interzice sa-i mai numim pe parintii nostri mama si tata. Asa lucreaza Satana-la vedere. Uniunea Europeana de curand s-a declarat ca zona LIBERA a Sodomei si Gomorei ( deci, automat, in aceasta categorie se afla si sufletul acestui popor, ca facand parte din Comunitate.)  De ce aceasta stare de nepasare fata de ce se intampla in lume ? Simplu- NEPASAREA, INDIFERENTA, INDIVIDUALISMUL  si IGNORANTA. Cumplite si infioratoare pacate.

Atunci când sufletul unei națiuni se îmbolnăvește, prin legi potrivnice voii lui Dumnezeu, poporul pierde Harul lui Dumnezeu și primește înrâurirea demonică pe care a cerut-o sau a lucrat-o neînțelept. 

Harul lui Dumnezeu este ca un scut de apărare peste poporul român, limitând puterea răului care se manifestă neobosit pentru pierderea sufletelor omenești.
Legiferarea păcatelor împotriva Duhului Sfânt și împotriva firii face ca Harul lui Dumnezeu să se retragă de la întregul popor, lăsându-l pradă propriilor alegeri, făcute printr-o libertate prost înțeleasă și greșit aplicată. Efectul ridicării "Scutului de apărare" aduce după sine urgia lui Dumnezeu. 

Nu pentru că Dumnezeu ne pedepsește, ci pentru că Dumnezeu ne lipsește! Absența Dumnezeului Celui Viu, în viața poporului, lasă loc răului să se manifeste potrivit dorințelor și patimilor nefirești ale oamenilor.

Ceea ce se întâmplă acum în poporul român este cauzat de îmbolnăvirea sufletului națiunii.

 Nu vom putea să ne revenim la firescul vieții decât printr-o pocăință sinceră și prin atitudine mărturisitoare.

 Iar când mă refer la mărturisire nu mă gândesc doar la forma vorbită a acesteia, ci mai ales la atitudinea corectă și sinceră, pe toate coordonatele vieții si in toate formele ei.

Răspunsul la toate aceste provocări este HRISTOS! Doar prin El vom putea ieși la limanul cel bun și neînviforat!
Să nu ne temem decât de păcat! CU NOI ESTE DUMNEZEU!
Preot  Claudiu Buză

Pilde si povestioare cu talc

Lenesul 

Intr-un sat de munte, era un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de muncitor era omul, pe atat de lenes era fiul sau. Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse:

– Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete.
– Mai baiete, i-a raspuns omul, daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept ?
N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat.
Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, taranul i-a spus:
– Uite, mai baiete -vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si pe urma vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele.
N-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand:
– Gata tatuca, am vanturat tot graul. Acum imi dai banii ?
– Nu! – a raspuns omul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Treci in pod si fa ce ti-am spus!
A plecat iar baiatul, dar nu putea intelege de unde stia tata ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate … Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina.
– Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum imi dai banii ?
– Mai baiete, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine ? Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheata. Ai inteles ?
Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o pereche de ghete noi noute, exact asa cum isi dorea el.
De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai’nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea, intr-adevar, ca merita ghetele, dar, mai mult decat atat, simtea cat de bine este sa fii alaturi de parinti si sa ii ajuti.

 

De multe ori m-am intrebat, cum sa-i recunosc pe … „oameni”…?

Am invatat in viata sa recunosc pomii dupa frunza, dupa fruct … Am invatat sa recunosc multe plante… Am invatat sa fac distinctie intre ce este bine si ce este rau…

Din „ochi” pot aproxima o persoana daca e slaba, normala, supraponderala sau obeza…

Recunosc daca persoana din fata mea e flegmatica, melancolica, sangvina sau colerica…

Dumnezeu mi-a lasat in Biblie repere dupa cum sa recunosc un om. In proverbe sunt multe contraste: bun-rau, harnic-lenes, intelept-nebun, drept-nedrept,….

Mai bine…, am sa va povestesc o povestire pe care o stiu de multi ani, pe care am auzit-o si eu de la cineva „cu cap”….

––––––––––

In epoca agrara, oamenii calatoreau foarte putin si erau legati de satul lor, mai toti faceau agricultura si cresteau animale.

In multe sate lucrurile erau linistite, relatiile erau trainice… Nimeni nu-si incuia usa la casa cand pleca la camp, era suficient sa puna matura spijinita de usa ca sa nu intre nimeni in curte, in casa… Toate lucrurile functionau pe baza de „incredere” si „cuvant”….!!! (…. asa erau lucrurile si in satul in care m-am nascut eu, in vremea copilariei mele…)

––––––-

Intr-un sat mic si izolat de munte, intr-o vreme de vara cand nu se fac lucrari in agricultura, un om in varsta a dorit sa vada si el cum arata un oras si cum e viata oamenilor acolo… Nimeni din sat nu vazuse un oras, doar auzisera ca exista de la trecatori care au fost prin satul lor.

Consatenii l-au petrecut pana la iesirea din sat… Dupa mai multe zile de calatorie de mers pe jos, a ajuns dis de dimineata in oras. La inserare a pornit-o inapoi acasa…

Oamenii l-au asteptat foarte curiosi…

– Ei bade, povesteste-ne si noua… ce-ai vazut, ce-ai auzit… – spuse cineva…

– Dragii mei, orasul e tare interesant… Oamenii locuiesc in case peste case la care ei le zic apartamente… Desi stau foarte aproape, nu se cunosc unii pe altii ci doar se saluta – si asta n-o fac toti. Toti au incuietori la usa, multi au chiar cate doua… Unii stau la case mari si frumoase cu garduri si porti inalte. Toate portile au zavoare si lacate…. Strazile sunt late, pietruite, au copaci pe margine… – povesti batranul nostru… E mult zgomot ziua pe strazi…

-Ce-ai mancat la oras? – intreba un tanar…

– Au niste locuri la care ei le zic restaurante, acolo am mancat mancare putina pe bani multi… – ofta batranul…

– Cum isi vorbesc unul altuia? – intreaba alcineva…

– Toti folosesc…”domnul”, „doamna” sau „domnisoara”… – explica batranul

-Oamenii…, oamenii de la oras cum sunt? – intreba un batran recunsocut de ceilalti ca fiind un om intelept…

Vazand …:cine” pune intrebarea, batranul a inteles … ce fel de „intrebare” e.. Se vedea ca isi cauta cuvintele potrivite pentru raspuns… Tacu o clipa, se uita in ochii consatenilor sai, apoi spuse cu tristete in glas…

-Sunt multiiii, multiiii…. Mult popor e la oras… Aglomeratie mare de lume … dar … foarte putini sunt OAMENI… – incheie batranul…

Tacere…….

Nimeni n-a mai pus vreo intrebare…

––––––––––––

1 Corinteni 16:13-14

13. Vegheati, fiti tari in credinta, fiti oameni, intariti-va!

14. Tot ce faceti sa fie facut cu dragoste!

O femeie nu vroia să aibă copii. La spovedanie nu îi spunea duhovnicului că lua pilule contraceptive. După câțiva ani, însă, preotul a întrebat-o:

-Ce e cu voi de nu aveți copii? Aveți probleme cu sănătatea?

-Nu, părinte.

Soțul femeii era de față:

-Nu, părinte, suntem sănătoși. Dar dacă nu pot să o conving… Duhovnicul meu m-a oprit de la împărtășanie pentru asta, dar dacă sfinția voastră îi îngăduiți..

-Eu? Eu nu îngădui așa ceva. Preoții nu pot fi îngăduitori cu păcatul. Nu știam nimic.

Of, de asta e bine ca amândoi soții să aibă același duhovnic, să fie călăuziți pe același drum, nu unul într-o parte și unul în alta.

Femeii îi spuse:

-Îți dau dezlegare să mergi la duhovnicul soțului tău. Și cât de curând vreau să aud că ai rămas însărcinată. Terminați cu prostiile!

Femeia s-a dus la duhovnicul soțului și a început să ducă o viață creștină. A făcut prima spovedanie completă din viața ei. Și apoi a renunțat să mai ia pilule contraceptive. Au trecut câteva luni și a rămas însărcinată.

Nu după mult timp, însă, în viața lor au început să apară tot felul de necazuri și ispite. Întâlnindu-se pe stradă cu fostul ei duhovnic, l-a întrebat:

-Părinte, cum se face că înainte toate ne mergeau bine, iar acum avem din ce în ce mai multe probleme?

-Înainte, când vă fereați să faceți copii, adică fugeați de una din cele mai importante cruci ale familiei, dracii vă lăsau în pace. Pentru că dragostea egoistă în care trăiați era de ajuns ca să vă pierdeți mântuirea. Acum, însă, când ați înțeles că trebuie să faceți copii, când așteptați un copil, începeți să mergeți pe drumul cel bun. Înainte, toate faptele voastre bune erau puse în umbră de lașitatea voastră, de frica voastră de a avea copii care să vă stânjenească, copii care să vă mănânce timpul. Acum dracii se luptă cu voi, pentru că știu că mergeți pe calea mântuirii. Ar trebui să vă bucurați că aveți necazuri. E semn bun.

E semnul că Dumnezeu vă învață să urcați pe scara raiului.

Patericul Mirenilor-Danion Vasile-Editura Egumenița Galați 2004

-----------------------------------------------------

Doneaza pentru Hristos- pentru a mentine acest blog in viata ! Banca Transilvania -IBAN RO51BTRL04501201C32154XX

Lipsa pocaintei aduce suferinta, boala si chiar decese.

Lipsa pocaintei aduce suferinta, boala si chiar decese.


Rugaciunea fara da pocainta este ca samanta buna pusa in pamant bun, insa neudata cu apa.


Rugaciunea fara pocainta nu aduce roade.
Unii vor intreba, dar cum sa dobandesc aceasta comoara divina ? 

 Recurgem la raspunsul Sfintilor si al Cuviosilor. Si anume- milostenia. Da, milostenia, ajutorarea celor saraci, lipsiti si bolnavi atrage Harul lui Dumnezeu asupra inimii noastre, si implicit, lacrimi de pocainta.


Insasi rugaciunea fara de milostenie e ca planta care creste, insa in lipsa luminii.


Fara de lumina, planta nu va face rod.
Se vine la biserica, insa cati crestini se roaga cu adevarat la Sfanta Liturghie ?

 Pentru familie, pentru cei adormiti, pentru vecinii si cunoscutii care zac in patul de spital, pentru copiii saraci, etc ?


Fara de schimbarea comportamentului nostru, a constiintei noastre in mai bine, mersul la biserica nu va aduce mantuire nimanui.


Inima rea si invidioasa Domnul n-o iubeste. Sufletul care uraste semenul, care nu ajuta aproapele cazut in necaz- nu este iubit de Domnul. Nu se apropie Harul de o asemenea inima. Asa ne vorbesc Sfintii Parinti.
Rautatea , egoizmul, indiferenta, orgoliul, avaritia- sunt entitati ale intunericului, prin care lucreaza satana in inima si gandul nostru. 

Un asemenea om este departe de Dumnezeu.
Sa apelam la pocainta, iubire si milostenie fata de aproapele- si altfel Domnul va fi cu noi. 

Ne va ajuta si ne va auzi rugaciunea. Sa ne rugam zilnic la Maica Domnului pentru semenii nostri, sa iertam raul din inimile noastre, sa binecuvantam cat mai des pe toti cei ce ne fac bine si rau, sa avem dragoste fata de oricine si Domnul ne va schimba viata de zi cu zi in bine.

 Sa ne rugam pentru tara, pentru neam, pentru crestini si pace in lume- zilnic. Si daca ne schimbam si noi in bine, Domnul poate face MINUNI, caci e Dumnezu- si le poate pe toate.
Sa lasam pacatul, sa lasam ura, sa fim mai ingaduitori si milostivi, si mila Domnului va cobori peste noi si neamul nostru.

Asa sa ne ajute Dumnezeu.
Doamne ajuta.


--------------------------Doneaza pentru Hristos- pentru a mentine acest blog in viata ! Banca Transilvania -IBAN RO51BTRL04501201C32154XX

De multe ori spunem că Dumnezeu va da putere în ceasurile grele...

– Părinte, de multe ori spunem că Dumnezeu va da putere în ceasurile grele.

– Dumnezeu va da putere unui om smerit, care are inimă curată, care are intenţie bună. Dacă Dumnezeu va vedea cu adevărat intenţie bună, smerenie, va da multă putere. Adică va depinde de intenţia omului ca să primească putere de la Dumnezeu.

– Părinte, ati spus că omul trebuie să aibă smerenie şi intenţie bună. Se poate să aibă mândrie şi intenţie bună?

– Atunci când spunem smerenie, înţelegem să aibă smerenie cel puţin în acest subiect al muceniciei. Se poate să aibă mândrie, dar atunci să se smerească şi să spună: “Dumnezeule, sunt mândru; acum însă dă-mi putină putere să mărturisesc pentru dragostea Ta şi să-mi ispăşesc păcatele mele”.

Aşadar, dacă are dispoziţie smerită şi merge la mucenicie cu pocăinţă, atunci Dumnezeu dă mult har. Adică să nu meargă cu dispoziţie mândră, cu gândul că va deveni mucenic şi că i se vor scrie după aceea sinaxarul şi slujba, şi-i vor face icoană cu aureolă.

Mi-a spus cineva: “Părinte, fă rugăciune să ajung până la al cincilea cer“. “Bine“, îi spun, “Sfântul Apostol Pavel a ajuns până la al treilea cer[11] şi tu ceri să ajungi la al cincilea?“. “Dar de ce”, îmi spune, “nu scrie să cerem «darurile cele mai bune»“?[12]. Auzi vorbă? Deci dacă merge cineva la mucenicie cu gândul că va avea slavă în rai, mai bine să nu se gândească să mucenicească. Un creştin adevărat şi corect, dacă ar şti că şi în rai unde va merge va avea iarăşi parte de chinuri şi de mucenicii, tot va dori să meargă acolo. Nu trebuie să ne gândim că dacă suferim ceva aici pe pământ vom fi mai bine acolo în cer. Să nu procedăm aşa, negustoreşte. Noi îl vrem pe Hristos. Să existe mucenicie, să mărturisim în fiecare zi, să ne bată în fiecare zi şi de două şi de trei ori pe zi. Nu trebuie să ne preocupe aceasta. Singurul lucru ce trebuie să ne preocupe este să fim cu Hristos”.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 255-25