Arsenie Papacioc ,,INTELEPCIUNE DUHOVNICEASCA,,

Adevaratii conducatori crestini ai Romaniei au sfintit pamantul acesta, iar cei ce urmeaza vor legaliza Sodoma si Gomora, spurcand pamantul si tara.

– Nu pot sa nu va intreb, parinte, si despre o alta tema care astazi este sustinuta cu destula autoritate chiar de catre sefi de state: homosexualitatea. 

Vi se pare ca trebuie ingaduita?

– Nuuu, nu ingaduim nici caderi mult mai usoare decat aceste sodo­mii! Dumnezeu le-a pedepsit cu foc, pe loc! (Fac 19, 24-25). 

Sunt pacate foarte mari! 

Se spune chiar ca pacatele astea urgenteaza Judecata de Apoi!

– Cum adica?

– Adica pacatele astea aduc mai curand Judecata. Sa se mai salveze ce se mai poate salva… ca se impatimesc foarte multi. 

Este cuvant de la Sfintii Parinti ca pacatul asta foarte grav, al sodomiei (homosexualitatea), aduce mai grabnic Judecata de Apoi… 

Acum suntem intr-o stare destul de avansata, Occidentul oficializeaza sodomia (casatoria intre persoanele de acelasi sex)!…


Va dati seama de ce-au batut catolicii in Ţara Romaneasca. 

Caci ei aici au batut, n-au batut la greci, n-au batut nici la rusi, au batut la ro­mâni! 

De ce la acest neam, de ce la aceasta fiinta româneasca! 

Pentru ca ei sunt falsi si doresc sa distruga ceea ce de fapt i-ar putea distruge pe ei: Adevarul. Iar Biserica Ortodoxa sustine Adevarul!

– Ce sansa dati ecumenismului, parinte? Adica suntem mai apropiati de catolicism decat de protestantism.

– Sa stiti ca sunt discutii istorice. Sunt discutii gratuite. Nu cred! Doar de complezenta, stiti, sa mai discutam, ca sa le lasi impresia ca ne vom uni. Dar e o mare greseala: nu se face nimic.Pentru ca de la Dumnezeu va veni si caderea romano-catolicismului. 

M-a intrebat cineva, ce parere am despre Papa… despre Ioan Paul al II-lea. I-am spus: este singurul Papa care a demascat romano-catolicismul cel mai mult. Pentru ca, uitati-va, umbla dupa prozelitism, lucru scarbos. 

Si unde? La români, care sunt crestini! 

Este evident ca vrea sa stapaneasca lumea! Practic, eu nici nu mai zic ca e Biserica, e un guvern cu numiri clericaliste! 

Nu accept nici un fel de colaborare ecumenica, nici un fel de inceput, ce sa mai vorbim despre sfarsit…Nu accept sa pastram legatura. Suntem ortodocsi, si o cirta, o iota, daca se cedeaza, s-a cedat tot, pentru ca Hristos vrea de la noi sa ramanem intregi. 

Dracul, in schimb, vrea sa-i dai o unghie si daca i-ai dat-o, asta inseamna ca nu mai esti stapanul intregului, ci esti doar o parte din intreg, pentru ca Adevarul nu se masoara cu metrul.

Ori cedezi mult, ori cedezi putin, e totuna, inseamna ca ai cedat tot.

Asta-i…, nu ne putem juca cu Adevarul, nu accept sa se schimbe ni­mic, nici o iota, nimic! 

Papii de ce au schimbat insemnarea cu semnul Sfintei Cruci, dogmele, canoanele, considerandu-se fara de nici o gre­seala dupa teoria lor, infailibili, prin ei insisi? 

Adevaratul crestin este un ascultator desavarsit fata de cele spuse de Hristos, iar Hristos este Ortodox, pentru ca Il cinsteste drept pe Tatal Sau(Ioan 8, 49). 

Ortodox inseamna a fi drept slavitor, drept cinstitor. Aceasta e parerea mea.

Nimeni nu isi doreste moartea, insa sunt situatii in viata cand e mai bine sa mori decat sa faci compromisuri. Iertati-ma, va rog, insa aici vreau sa il parafrazez pe George Cosbuc,„cu o moarte toti suntem datori,” dar nu-i totuna ortodox sa mori sau ecumenist vandut. 

Ce ecumenism? Suntem de peste 2000 de ani in Ortodoxie si acum ne-am trezit sa facem plocoane Papei de la Roma! Adevarul e mai presus de toate!

Fratii mei, acum eu nu va vorbesc ca un mare erou, ci ma rog lui Dumnezeu sa ma intareasca in lupta mea de a ramane ortodox. 

Dar in ceea ce ma priveste, eu asa gandesc, sub nici un chip nu am de gand sa cedez. Fereasca Dumnezeu! 

Adevarul ramane acolo unde n-ai cedat. Daca unul singur marturiseste Adevarul, acolo e Biserica. Ortodoxia va supravietui prin Adevar. 

Pentru ca, dragii mei, daca ar fi vorba sa comparam cele de aici cu cele ce urmeaza dupa viata aceasta, e ingrozitor sa te gandesti ca intri dincolo ca un tradator al Adevarului! 

Ajungi in vesnicia neagra! 

Nu poti sa renunti nici macar la o „unghie,” este „unghia” mea! Putem sa ne prezentam la Judecata cu ciuntiri, cum vine asta?!

 Eu sunt ortodox numai cu o mana, nu si cu cealalta?Doar nu o sa murim de mai multe ori, ci doar o singura data! O lupta n-are nici un sens, daca nu este spre o victorie sigura. 

De aceea trebuie gandita foarte bine strategia luptei. Cand pornesti un razboi, trebuie sa fii sigur de biruinta, iar Adevarul este cel care biruie intotdeauna”.


Parintele Arsenie Papacioc, “O clipa inima mi se facuse cer”, Editura Elena, Constanta, 2012

Părintele Cleopa Ilie - Sfaturi Duhovnicești - 3 ore

SFATURI DUHOVNICESTI

- Părinte, ajungem uneori într-o astfel de stare, încât nici nu ne putem ruga, nici nu putem dormi, nici nu putem mânca, nici nu putem vorbi, nu avem nici o dispozitie.

- Auzi ce zice dumnezeiescul părinte Isaac Sirul, că eu nu voi înceta să aduc pilde, nu de la mine, că eu sunt izvorul a toată răutatea si viclenia si smerenia. 

Ce vorbim, vorbim de la Sfintii Părinti ca să ne folosim. Când vei vedea că esti într-o astfel de stare, te sfătuiesc, omule, să te culci. Si chiar de nu dormi, stai culcat să se linistească simtirea.

- Dacă nu avem Sfânta Liturghie în fiecare zi la mănăstire, cum ne putem mântui?
- Nu numai Liturghia te mântuieste. 

Nu auzi ce spune Sfântul Grigorie Sinaitul? "Cine are rugăciunea mintii, are si Liturghia, are si toată pravila Bisericii tot timpul". 

D-apăi acei care au trăit în pustie, cum a fost Sfântul Marcu de la pesteră, la care s-a dus Sfântul Serapion, de 95 de ani nu văzuse om, acela stătea la slujbă? Era în timpul prigoanelor. Si ai văzut, când se ruga era stâlp de foc de la pământ până la cer. "Dar cei care au trăit în pustie ani de zile, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, si se împărtăseau la trei-patru ani, oare pentru nevrednicie se împărtăseau asa rar?"

Auzi ce spune Sfântul Efrem: "Biserici aveau pe limbile lor si altare în inimile lor". Totdeauna erau în comuniune cu Dumnezeu în rugăciune. Pentru că rugăciunea care se face în biserică este rugăciune obstească. Dar nu cumva să rămânem numai la aceasta si să nu avem o rugăciune proprie, că ne înselăm. Că spune Sfântul Teofan Zăvorâtul: "Vai de cei ce au înghetat la rânduiala tipicului bisericesc si n-au rugăciunea lor proprie!"
- Dar nu este păcat ca atunci când este Liturghia, eu să-mi zic rugăciunea inimii sau altă rugăciune si să nu fiu atent la slujbă?
- Nu-i adevărat! Pentru că are mare legătură liturghia inimii cu cealaltă de la sfântul altar. Aceasta este o rugăciune obstească si are mare putere, mai ales Sfânta Liturghie, si o ajută pe cea din inimă. Că dacă vine o prigoană si te-ai dus într-o pustie, sau într-un sat, sau într-un bordei, mai ai Liturghie?

În măsura în care se roagă, auzi ce zice Sfântul Nicodim Aghioritul, mintea este preot, inima este altar; jertfa care se aduce pe acest altar este alegerea si buna vointă, că de bună voie aleg să mă rog lui Dumnezeu, iar mirosul de bună mireasmă, tămâia, care se ridică de pe altarul inimii este rugăciunea, să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. De pe altarul inimii. Omul este un fel de biserică în biserică.

În zadar te duci în altarul ăsta, dacă nu ai rugăciunea cea din inimă. Putin îti foloseste. De aceea, mergerea la biserică îti ajută foarte mult ca să întăresti rugăciunea din inimă, dar nu o schimbă pe aceea. 

Tocmai rugăciunile si momentele Sfintei Liturghii, dacă tu ai lucrare lăuntrică, îti întăresc această lucrare. Mai mult îti învăpăiază inima de dragostea lui Dumnezeu, când auzi momentele Sfintei Liturghii, când iese cu Sfintele Daruri, căci credinta vine prin auz.

Ai văzut că a întrebat cineva pe Sfântul Nichifor: "Dacă merg în biserică, să ascult strana si Liturghia si celelalte, sau să zic rugăciunea inimii?" Dacă n-ai sporit în rugăciunea mintii, ascultă cu mare atentie Liturghia si strana, că te ajută să te concentrezi cu mintea în inimă. Foarte mult te ajută.

Iar dacă ai ajuns la rugăciunea de sine miscătoare a mintii, este ca ceasul, ai pornit inima, eu dorm si inima mea veghează. Permanent inima se roagă. Atunci si fără să vrei vei rămâne cu rugăciunea asta lăuntrică si în timpul Liturghiei si în timpul celorlalte rugăciuni, că ajungi la o rugăciune de sine miscătoare. Permanent se roagă inima. Neîncetat, cum zice apostolul.

Eu am scris câteva predici despre treptele rugăciunii. Am vrut să scriu si una despre rugăciunea contemplativă, care-i mai înaltă decât rugăciunea inimii, dar nu are nici un rost la oamenii de azi, că nu o înteleg; este pentru cei desăvârsiti, aceea este în extaz, rugăciunea cea de foc, în răpire.

 Am pus acestea pe care le poate întelege oricine. Noi le-am citit, si numai cu atât am rămas. Le-am înteles, dar nu le-am lucrat niciodată în viată. Asa este.

- Cum cunoastem noi care este calea cea bună a mântuirii?

- Sfatul bun te va păzi si cugetul drept te va apăra. Si iarăsi zice Scriptura: Cei ce n-au sfătuitori, cad ca frunzele. De aceea este bine, mamă, să ne mai sfătuim.
- Cum putem trăi noi în viata de obste fără tulburare?
- Zice Sfântul Ioan Gură de Aur: "Tăria celui din obste este ascultarea; tăria împăratului stă întru multă ostire; iar tăria celui din liniste este multa rugăciune. Si căderea celui din obste este neascultarea - când nu face ascultare; si căderea celui din liniste, împutinarea rugăciunii".

La pustie aveam timp să mă rog 14 ore si mai mult.
- Cum trebuie să ne purtăm, noi crestinii ortodocsi fată de oamenii eretici?
- Nu cumva socotind noi că iubim pe aproapele, să ne lăsăm călcati de cei străini de dreapta credintă în Hristos, care voiesc a ne depărta pe noi de la Ortodoxie si a ne impune credinta lor cea strâmbă si eretică. Iar dacă voiesc a ne ataca credinta noastră cea sfântă sau Sfânta Traditie a Bisericii Ortodoxe, atunci trebuie să o apărăm cu toată puterea până la moarte, după cum zice Sfântul Nicodim Aghioritul în Războiul nevăzut.

Se cade, asadar, oricărui preot ortodox si oricărui crestin al Bisericii noastre dreptmăritoare, să fie un bun ostas al lui Hristos cu toată evlavia si cu mânie bărbătească si tare să apere, prin cuvânt si prin scris, adevărul dreptei noastre credinte. Nu se cuvine a fi blând acolo unde nu trebuie a te purta cu blândete. Acelasi lucru ne învată si Sfântul Pimen cel Mare, zicând: "Se cade nouă a răbda toate, măcar de ne-ar scoate cineva si ochii sau ne-ar tăia mâna noastră cea dreaptă, iar dacă cineva voieste a ne depărta si a ne despărti pe noi de Dumnezeu, atunci să ne mâniem" (Pateric, Cuvântul 118). Si iarăsi zice: "Întâia oară fugi, a doua oară fugi, a treia oară fă-te sabie cu cel ce vrea să te despartă pe tine de dreapta credintă".

- Dar cum trebuie să ne comportăm cu acesti oameni?
- Auzi ce spune apostolul? Biserica este Trupul lui Hristos. Cap al Bisericii este Hristos. Toate sectele mistice si rationaliste, nu numai din România, care s-au despărtit de Biserică, s-au despărtit de Hristos. Nu mai au legătură cu Hristos. Gata. Asa este. Si pe sectari, nu în casă, nici în ogradă să nu-i primesti, ca nu cumva să ne împărtăsim de lucrurile cele rele ale lor si de ereziile lor.

- Si dacă vin cu tot felul de cărti, ce să facem cu ele?
- Pe foc, pe foc, pe foc! Ei au diavoli numiti arhiconi, zice Sfântul Ioan Gură de Aur. Îi învată toată Scriptura pe de rost, dar pe dos, pe dos, pe dos. Le tâlcuieste toată Scriptura pe dos. Din Scriptură îti vorbeste, dar pe dos, nu cum spune Biserica si dogmele Bisericii. Să nu vorbiti cu ei.

- De ce Biserica Ortodoxă nu se prea implică în misionarism, ca să facă cunoscută dogma ortodoxă în alte părti, cum fac catolicii si celelalte confesiuni?

- Biserica Ortodoxă trăieste! Cea mai mare învătătură este trăirea. Eu am la spovedanie popor de la tară. Tin traditia sfântă cum au învătat-o de la părintii lor. Datorită poporului se tine mai tare Ortodoxia la noi.
- În câte feluri se împart oamenii pe pământ, din punct de vedere al credintei în Dumnezeu?
- Oamenii de pe pământ se împart în trei grupe: crestinii, care cred în Hristos; necrestini sau păgânii, care nu cred în Evanghelia lui Hristos, ci în anumiti oameni zeificati, precum Brahma, Buda, Confucius, Mahomed etc., si a treia grupă, ateii, care nu cred în nici o divinitate.

Necrestinii se împart si ei în trei grupe: monoteisti - evrei si mahomedani; dualisti - care cred în două principii, al binelui si al răului; si politeisti, care cred în mai multi idoli sau zei mincinosi.
Crestinii se împart la rândul lor în trei mari confesiuni si Biserici: ortodocsi, catolici si protestanti. Din protestanti s-au format mai multe ramuri, ca protestanti de Confesiune Augustană (luterani), reformati, anglicani, metodisti, prezbiterieni si grupări neoprotestante.
- Care din aceste categorii de crestini au harul mântuirii?
- Biserica noastră Ortodoxă învată că harul este dat tuturor oamenilor (Tit 2, 11), deoarece Dumnezeu voieste ca toti oamenii să se mântuiască si la cunostinta adevărului să vină (I Timotei 2, 4). Dar harul nu sileste pe nimeni. Oamenii au libertatea să-l primească si să conlucreze cu el sau să-l respingă. Cei dintâi se mântuiesc, cei din urmă, nu (Învătătură de Credintă Ortodoxă). Biserica Ortodoxă, fiind Biserică apostolică, are harul mântuirii.

- Care dintre crestini se vor mântui?

- Numai crestinii care slujesc lui Dumnezeu întru adevăr, aceia se vor mântui, după cum spune Duhul Sfânt: Aproape este Domnul de toti cei ce-L cheamă pe El întru adevăr (Psalm 144, 18). Despre oamenii care nu au primit credinta în Dumnezeu nu putem zice că se mântuiesc, deoarece apostolul ne învată: Este un Domn, o credintă si un botez (Efeseni 4, 5; I Corinteni 12, 12). Si iarăsi: Pace peste cei ce vor umbla cu dreptarul aceasta (dreapta credintă) (Galateni 6, 16) si în alt loc: Cine nu se luptă după lege, nu se încununează (II Timotei 2, 5).
- Toti oamenii au harul Sfântului Duh?

- Păgânii, necredinciosii si apostatii (lepădatii de dreapta credintă) nu au harul Preasfântului Duh. În Vechiul si Noul Testament, harul Sfântului Duh a fost făgăduit tuturor celor ce vor crede în Iisus Hristos (Isaia 44, 3; 59, 21; Iezechiel 36, 27; Fapte 2, 17-18). În vremea de apoi multi înselători si hristosi mincinosi se vor arăta cu viclenie că au harul Sfântului Duh si vor face semne mari si minuni false cu puterea satanei, spre a însela pe multi si a-i îndepărta de la dreapta credintă, precum a zis Domnul (Matei 24, 24).

Vrăjitorii, proorocii mincinosi, ereticii, înselă-torii si făcătorii de minuni false sunt urâciune înaintea Domnului si Dumnezeu nu ascultă de ei (Levitic 20, 27; Deuteronom 18, 10-12).

Crestinii care cad în păcate grele întristează Duhul Sfânt (Efeseni 4, 30). Totusi nu pierd harul mântuirii. Dacă se vor întoarce din toată inima la spovedanie si la lucrarea faptelor bune, iarăsi dobândesc harul Preasfântului Duh, fiindcă primul păcat împotriva Sfântului Duh săvârsit de ei este, după cum zice în Învătătura de Credintă Ortodoxă, "răutatea neîncrederii adevărului arătat si dovedit, al dreptei credinte în Hristos".

- Părinte Cleopa, dati-ne un cuvânt de încheiere.

- Cuvânt de încheiere trebuie mai întâi să mă prihănesc pe sinemi că vorbesc ce nu fac. Si de aceea vă rog să vă rugati pentru mine, păcătosul, ca să-mi aduc aminte de cuvintele Sfântului Ioan Scărarul: "Cade-se celui ce învată si nu face, ca, rusinându-se de cuvintele sale, să înceapă si el a lucra într-o bună zi".

Asa si eu, poate vorbind la altul, mă gândesc si eu vreodată să fac. Pentru că de vorbit este usor. Nimic nu-i mai usor ca vorba. Amin.


Parintele Cleopa
Viata Parintelui Cleopa - de Arh. Ioanichie Balan
Ne vorbeste Parintele Cleopa - vol. 1-10 Editura Episcopiei Romanului 1995-2000

Învață sa fii mai bun ! Pilda care te va pune pe ganduri ! Parintele Cal...

" Dacă a mai rămas în noi un dram de omenie, să o înmulțim, dacă a mai rămas un dram de demnitate, să-l păstrăm, dacă a mai rămas un dram de bărbăție, să-l folosim și dacă a mai rămas un dram de înțelepciune, să nu-l pierdem."

   Conștiința din tine îți spune cine ești, nu semenii!
Nu trebuie să crezi tot ce vezi, căci la prima vedere vezi un om, dar nu știi până unde merge degradarea umană. Doar când omul crede cu adevarat în Dumnezeu nu va face niciodată rău!
Dacă nu ești om.. din orice structură, fă-te om!
Indiferent de funcția pe care o ai, în fața lui Hristos vom sta toți, iar atunci când vei sta în fața Lui, să te gândești dacă în suflet mai ai un dram de demnitate umană.
Dacă mai ești om! Iar dacă nu mai ești om, fă-te om!
Trebuie să descoperim în noi izvorul omeniei, care înseamnă în primul rând demnitate, bărbăție, înțelepciune și cumpătare sau măsură.
Dacă între noi mai există oameni!

Am văzut ieri un lucru rușinos!
Se spune că noi, moldovenii vorbim mult și suntem oameni slabi, se spune că suntem bețivi și facem mulți copii, o fi și asta adevarat, nu contrazic.. dar unde-i Fruncea Ardealului și unde-i "demnitatea ardelenească"?
Cum într-un oraș cum este Clujul, să permiți, pentru 20 de semnături a unor descreierați, să se facă o paradă gay în mijlocul Ardealului?!
Acolo unde au fost atâția martiri, au fost atâtea vărsări de sânge, a fost atâta hortism, atâta prigoană.. 

ȘI VOI STAȚI ÎN BLOCURI ȘI VĂ UITAȚI LA TELEVIZOR să vedeți câți oameni au ieșit la miting..
În loc ca Piața Avram Iancu să aibă 20-30 de mii de oameni care să spună guvernului "Țara asta este o țară de oameni normali!"
Este cea mai mare rușine, suntem niște mămăligari iar demnitatea noastră este zero!
Oamenii în izmene cu baioneta în mână au putut spune "Pe aici nu se trece!" la Mărășești..și oameni capabili cu legea în mână, ticsiți de carte și de diplome, care sunt egale cu zero, nu sunt în stare să spună noi nu suntem animale și că suntem oameni?!
Repet, cine vrea altceva sa meargă la Grădina Zoologică.
TREBUIE SĂ DEMONSTRĂM CĂ ÎN NOI A MAI RĂMAS CUVÂNTUL OM.

„Omul nu trăiește numai cu pâine…”
Pe lângă mâncare mai avem nevoie și de rugăciune și de Euharistie. Să căutăm și "pâinea cea spre ființă veșnică" Pâinea care S-a coborât din cer și din care, cine mănâncă nu mai moare!

„Nu numai cu pâine va trăi omul“ spune Mântuitorul când este ispitit de diavol în muntele Carantanei și mulți până în ziua de azi repetă acest cuvânt ca semn de întărire pentru fiecare încercare de a posti. 

Bine este nouă însă dacă luăm aminte și la a doua parte a cuvântului „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu“. Nu se suprimă doar bucatele ci se pune în loc cuvântul lui Dumnezeu.

"Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?"(Matei 6:28-30)

Predică la duminica "Vindecării slugii sutașului" - Mănăstirea Vlădiceni, Iași 2017

  ,,De mai bine de două mii de ani Sfânta Biserică, prin glasul Sfintelor Scripturi, îşi îndeamnă părinteşte fiii: ”Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.” (Matei 6, 19).

 În plină perioadă de postire se cuvine, cu mintea curăţită de gânduri trufaşe ca şi de cugetări meschine, dar şi cu inima golită de poftele nimicitoare de suflet, să medităm la adevărata bogăţie veşnică şi nepieritoare. Spune Evanghelia: „Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.” (Matei 6, 20); şi iarăşi: „cine nu adună cu Mine risipeşte.” (Matei 12, 30) Se pune întrebarea: oare Dumnezeu stă împotriva dorinţei fireşti din inima oricărui om de a duce pe acest pământ o viaţă decentă? Oare Dumnezeu nu doreşte ca omul să ducă o viaţă sănătoasă, educată, ordonată şi la un standard ridicat? Scrie undeva în Sfintele Scripturi că Dumnezeu interzice omului să îşi ia maşină? Să îşi zidească o casă frumoasă? Să strângă bani sau să îşi procure lucruri frumoase? Ar fi, evident, o afirmaţie absurdă să spui că Dumnezeu stă în calea progresului sau a bunăstării cuiva. Cine i-a dat Regelui David puterea? Cine i-a dat Regelui Solomon înţelepciunea, frumuseţea şi bogăţia? 

Cine a binecuvântat casa Patriarhului Avraam cu turme şi cu bogăţii nenumărate? Cine a binecuvântat casa şi averea lui Iov cu bunuri de tot felul, încât până şi slugile erau încinse cu brâie de aur? Nu Dumnezeu a făcut toate acestea? Oare nu a Lui sunt slava, bogăţia şi puterea - pe care le revarsă peste aleşii Săi? Iată că bogăţia, munca şi bunăstarea - dar mai ales credinţa şi munca cu Dumnezeu nu sunt tot una cu căpătuiala, hoţia, furturile, nedreptăţile, sclavia sau oprirea plăţii slujitorilor... - acestea toate sunt urâciune înaintea Lui Dumnezeu, sunt păcate condamnate de Duhul Sfânt: „Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele” (Psalmi 50, 11) „de cele rele fereşte pe robul Tău!” (Psalmi 18, 14)
Lucruri bune nu sunt însă doar lucrurile văzute, materiale, arătate lumii; există şi anumite forme înalte ale bogăţiei şi ierarhiei valorice, atât pe scară socială cât şi în scara spirituală. De pildă: sănătatea, puterea, inteligenţa, hărnicia, bunătatea, omenia – unele ca acestea alcătuiesc buchetul de daruri pe care un om le poate primi de la Dumnezeu chiar de la naşterea sa. 

Sunt daruri care nu mai ţin de onoruri sau puteri pământeşti trecătoare, ci ţin de darul Duhului Sfânt investit în paternitatea şi în maternitatea din sânul familiei, căci din părinţi vrednici care alcătuiesc familii vrednice duhovniceşte se nasc valorile - sfinţii şi oamenii dăruiţi de Dumnezeu. Iată ce spuneau Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana: „dacă vom zămisli o odraslă, o vom dărui Bisericii!”; ... iată ce dar fără pereche dăruit de Dumnezeu lumii - şi pe care lumea l-a dăruit Lui Dumnezeu! „Tu femeie vei zdrobi capul şarpelui” (Facerea 3, 15): iată darul neasemănat care ridică statutul feminităţii la Tronul Lui Dumnezeu: „a poftit împăratul frumuseţea Ta!” (Psalmi 44, 13). Cu alte cuvinte, bogăţia spirituală se câştigă prin alte calităţi, şi anume aici e vorba de a dobândi har şi lumină de la Dumnezeu. Un rol fundamental în această privinţă îl îndeplineşte lepădarea de sine şi smerenia („coroana de pietre scumpe a dumnezeirii”, cum o numea Sfântul Isaac Sirul). „Duhul suflă unde voieşte”(cf. Ioan 3, 8) şi de aceea un asemenea dar şi o asemenea bogăţie veşnică nu poate veni decât din inima curată a omului. Fără o luminare lăuntrică a sufletului, fără un Tabor al minţii, Hristos nu va odihni niciodată întru noi. Iată ce zic Sfintele Scripturi: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.” (Luca 1, 28) Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.” (Luca 1, 35). Dar oare toate aceste daruri duhovniceşti de unde vin? Nu vin oare din inima preacurată a Fecioarei Maria, Cea care a lepădat viaţa pământească trăind doar după legile divine la templul lui Solomon până ce Arhanghelul trimis din cer I-a vestit că va naşte Prunc, va fi Mireasă, va fi Maică, va rămâne pururea Fecioară ! Să credem oare că în acea stare înaltă de trăire a Maicii Domnului în clipa Bunei Vestiri sufletul Ei a fost străbătut de simţăminte pământeşti sau de cugete fireşti - de genul „vai, cine sunt eu!” sau „iată ce am ajuns!”? O, nu, nicidecum - vedem un adevărat monument de frumuseţe sufletească şi de inteligenţă duhovnicească plină de înţelepciune de la Duhul Sfânt: nu care cumva să fie vreo înşelare ca a Evei oarecând, eu nu ştiu de dulceaţa nunţii, „cum voi naşte prunc de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” (Luca 1, 34) Deasupra tuturor acestora în ierarhia valorilor şi a virtuţilor duhovniceşti stă smerenia: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Şi aşa s-a dăruit lumii cea mai de preţ piatră scumpă din lume, „piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii...” (Matei 21, 42)

Părintele Calistrat - Mănăstirea Vlădiceni - Iași
sursa http://ieromonahcalistrat.blogspot.ro

Despre har;Despre voia lui Dumnezeu şi libertate; Despre pocăinţă; Despr...

Sfantul Siluan Athonitul - Despre voia lui Dumnezeu si libertate

Este bine sa te predai voii lui Dumnezeu. Atunci in suflet este numai Domnul si nu alte ganduri; si el se roaga lui Dumnezeu cu minte curata si simte iubirea lui Dumnezeu, chiar daca s-ar chinui cu trupul.

Cand sufletul s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu, Domnul insusi incepe sa-l calauzeasca si sufletul este invatat in chip nemijlocit de Dumnezeu, in vreme ce inainte era povatuit de invatatori si de Scripturi. Dar rareori se intampla ca invatatorul sufletului sa fie Domnul insusi prin harul Duhului Sfant, si putini sunt cei ce cunosc aceasta; numai cei ce vietuiesc dupa voia lui Dumnezeu.

Omul mandru nu vrea sa vietuiasca dupa voia lui Dumnezeu: ii place sa se conduca el insusi si nu intelege ca omul nu are destula minte ca sa se conduca pe sine insusi, fara Dumnezeu. Si eu, cand traiam in lume si nu cunosteam inca pe Domnul si Duhul Sau Cel Sfant, nu stiam cat de mult ne iubeste Domnul si ma incredeam in mintea mea proprie. Dar cand, prin Duhul Sfant, am cunoscut pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, atunci sufletul meu s-a predat lui Dumnezeu si de atunci primesc toate intristarile care vin asupra mea si zic: "Domnul se uita la mine, de ce sa ma tem?" Dar inainte nu puteam trai asa.

Pentru cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu viata e mult mai usoara, pentru ca si atunci cand e in boala, in saracie si in prigoana, el gandeste asa: "Asa i-a placut lui Dumnezeu, iar eu trebuie sa indur aceasta pentru pacatele mele".

Iata ca de multi ani bolesc de dureri de cap, greu de indurat dar folositoare, pentru ca prin boala sufletul se smereste. Sufletul meu vrea fierbinte sa se roage si sa faca priveghere, dar boala ma impiedica, fiindca trupul bolnav are nevoie de liniste si odihna; si L-am rugat mult pe Domnul sa ma vindece, dar El nu m-a ascultat. inseamna ca lucrul nu-mi este de folos.


Dar iata ce s-a intamplat cu mine alta data, cand Domnul m-a ascultat degraba si m-a izbavit. intr-o zi de praznic s-a dat la trapeza peste; si mancand, am inghitit un os de peste care a ramas prins in piept. Am chemat pe Sfantul Mare Mucenic Pantelimon cerandu-i sa ma vindece, pentru ca nici doctorul nu putea scoate osul din piept. Si cand am spus: "Vindeca-ma", am primit in suflet raspunsul: "Iesi din trapeza, respira adanc si osul va iesi cu sange". Am facut asa: am iesit, am respirat adanc, am tusit si un os mare de peste a tasnit afara cu sange. Si am inteles ca daca Domnul nu ma vindeca de durerile mele de cap, inseamna ca e de folos pentru sufletul meu sa bolesc astfel.

Lucrul cel mai pretios pe lume e sa cunoastem pe Dumnezeu si sa intelegem, macar in parte, voia Lui.

Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu trebuie sa se predea intru toate voii lui Dumnezeu si sa traiasca inaintea Lui in frica si in iubire: in iubire, pentru ca Domnul este Iubire; in frica, pentru ca trebuie sa ne temem sa nu intristam pe Dumnezeu prin vreun gand rau.

O, Doamne, fa ca prin puterea harului Sfantului Duh sa vietuim dupa sfanta Ta voie. Cand harul e cu noi, mintea noastra e puternica; dar cand pierdem harul, atunci vedem neputinta noastra; vedem ca fara Dumnezeu nu putem nici macar gandi ceva bun.

Milostive Dumnezeule, Tu stii neputinta noastra. Ma rog Tie: da-mi duh smerit pentru ca, dupa milostivirea Ta, Tu dai sufletului smerit puterea de a vietui dupa voia Ta si-i descoperi toate tainele Tale, dandu-i sa cunoasca cat de nesfarsit ne iubesti.

Cum stii daca vietuiesti dupa voia lui Dumnezeu? Iata un semn: daca te intristezi pentru un lucru oarecare, inseamna ca nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu, chiar daca tie ti se pare ca vietuiesti dupa voia Lui.

Cine vietuieste dupa voia lui Dumnezeu, acela nu se ingrijeste de nimic. Si daca are nevoie de vreun lucru, se preda pe sine insusi si lucrul de care are nevoie lui Dumnezeu. Si chiar daca nu-l dobandeste, ramane la fel de linistit, ca si cum l-ar avea. Sufletul care s-a predat voii lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtuna, nici de talhari, de nimic. Si orice i s-ar intampla, el spune: "Asa i-a placut lui Dumnezeu". Daca e bolnav, gandeste: "inseamna ca am nevoie de boala, altfel Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o". Si asa se pastreaza pacea in suflet si in trup.

Cine-si face griji pentru sine insusi, acela nu se poate preda pe sine voii lui Dumnezeu astfel ca sufletul lui sa aiba pace in Dumnezeu. Dar sufletul smerit se preda voii lui Dumnezeu si vietuieste inaintea Lui cu frica si iubire: cu frica, ca sa nu intristeze cu nimic pe Dumnezeu; cu iubire, caci sufletul stie cat de mult ne


iubeste Domnul. Lucrul cel mai bun este sa te predai voii lui Dumnezeu si sa induri intristarile cu nadejde. Iar Domnul, vazand intristarea noastra, nu ne va da niciodata peste puterile noastre.

Dar daca intristarile noastre ne par mari, aceasta inseamna ca nu ne-am predat inca voii lui Dumnezeu. Sufletul s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu intru toate si se odihneste in El, pentru ca stie din experienta si din Sfanta Scriptura ca mult ne iubeste Domnul si vegheaza asupra sufletelor noastre, ca toate sa se faca vii prin harul Sau in pace si iubire.

Cine s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu, acela nu se intristeaza de nimic, chiar daca ar fi bolnav, sarac si prigonit. Sufletul stie ca Domnul poarta grija de noi cu milostivire. De lucrurile Domnului da marturie Duhul Sfant, pe Care sufletul il cunoaste. Dar cei mandri si neascultatori nu vor sa se predea voii lui Dumnezeu, fiindca le place sa-si faca voia lor, lucru atat de vatamator pentru suflet.

Marele Pimen zicea: "Voia noastra este zid de arama intre noi si Dumnezeu si nu ne lasa sa ne apropiem de El sau sa vedem mila Lui".

Intotdeauna trebuie sa cerem de la Domnul pacea sufletului ca sa implinim mai usor poruncile Domnului; fiindca Domnul iubeste pe cei ce se straduiesc sa implineasca voia Lui si astfel ei afla mare odihna in Dumnezeu.

Cel ce implineste voia lui Dumnezeu e multumit de toate, chiar daca e sarac, bolnav sau se chinuie, pentru ca il veseleste harul Domnului. Dar cel nemultumit de soarta lui, care murmura pentru boala lui sau pentru cel care l-a suparat, acela e bine sa stie ca in el se afla un duh de mandrie care a luat de la el multumirea fata de Dumnezeu.

Chiar daca e asa, nu te mahni, ci straduieste-te cu tarie sa-ti pui nadejdea in Dumnezeu si cere de la El duh smerit; si atunci cand vine la tine smeritul Duh al lui Dumnezeu, il vei iubi si-ti vei gasi odihna, chiar de vei avea intristari. Sufletul care are smerenie isi aduce aminte intotdeauna de Dumnezeu si gandeste asa: "Dumnezeu m-a facut, a patimit pentru Mine, imi iarta pacatele si ma mangaie, ma hraneste si poarta de grija de mine. De ce sa-mi fac atunci griji sau de ce sa ma tem, chiar daca m-ar ameninta moartea?"

Domnul povatuieste orice suflet care se preda pe sine voii lui Dumnezeu, fiindca El a zis: "Cheama-Ma in ziua necazului si te voi izbavi, si tu Ma vei preamari" (Ps 49,16). Orice suflet tulburat de ceva trebuie sa intrebe pe Domnul, si Domnul il va povatui. Si aceasta mai cu seama in ceas de nenorocire si tulburare; de obicei, insa, trebuie discutat cu duhovnicul, fiindca acest lucru inseamna smerenie.


Bun lucru e a ne invata sa vietuim dupa voia lui Dumnezeu. Atunci sufletul ramane neincetat in Dumnezeu si are mare odihna; si din aceasta bucurie omul se roaga ca tot sufletul sa cunoasca pe Domnul; sa cunoasca cat de mult ne iubeste si cu cata bogatie ne da Duhul Sfant Care veseleste sufletul in Dumnezeu.

Si atunci sufletul e in intregime drag, pentru ca e in intregime al lui Dumnezeu. Domnul Cel Milostiv il povatuieste pe om ca trebuie sa indure intristarile cu multumire. in toata viata mea n-am murmurat o singura data pentru intristari, ci le-am primit pe toate din mainile lui Dumnezeu ca pe un leac mantuitor si am multumit intotdeauna lui Dumnezeu, si de aceea Dumnezeu mi-a dat sa indur cu usurinta toate intristarile.

Toti oamenii pe pamant indura inevitabil intristari si, desi intristarile pe care ni le trimite Domnul nu sunt mari, pentru oameni ele par de neindurat si ii intristeaza, si aceasta pentru ca nu vor sa-si smereasca sufletul, nici sa se predea voii lui Dumnezeu. Dar pe cei ce s-au predat voii lui Dumnezeu, Domnul insusi ii calauzeste cu harul Sau, si ei indura totul cu barbatie pentru Dumnezeu, pe Care-L iubesc si impreuna cu Care vor fi preamariti in veci.

Pe pamant nimeni nu poate scapa de intristari, dar cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu, le indura cu usurinta. El vede intristarile, dar nadajduieste in Domnul, si intristarile trec.

Cand Maica Domnului statea la picioarele crucii, intristarea ei era necuprins de mare, pentru ca ea il iubea pe Fiul ei mai mult decat isi poate inchipui cineva. Si noi stim ca cine iubeste mult, acela si sufera mult. Dupa firea omeneasca, Maica Domnului n-ar fi putut indura intristarea, dar ea s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu si Duhul Sfant a intarit-o si i-a dat puterea de a indura aceasta intristare.

Si mai apoi, dupa inaltarea Domnului, Ea s-a facut pentru tot poporul lui Dumnezeu mare mangaiere in intristari. Domnul a dat pe pamant pe Duhul Sfant si cel in care Acesta viaza simte in el raiul. Vei zice poate: "De ce nu este si in mine un asemenea har?" Pentru ca nu te-ai predat voii lui Dumnezeu, ci traiesti dupa voia ta.

Priveste pe cel ce-si iubeste voia sa proprie; n-are niciodata pace in suflet si e mereu nemultumit: "Asta nu e asa, asta nu e bine". Dar cel ce s-a predat pe sine insusi in chip desavarsit voii lui Dumnezeu, acela are rugaciunea curata in sufletul lui, iubeste pe Domnul, si toate ale lui sunt dragi si placute.

Asa s-a predat lui Dumnezeu Preasfanta Fecioara: "Iata roaba Ta. Fie mie dupa cuvantul tau!" (Lc 1, 38). Daca am spune si noi asa: "Iata robii Tai, Doamne. Fie noua dupa cuvantul Tau", cele spuse de Domnul si scrise de Duhul Sfant in Evanghelie ar ramane in sufletele noastre si atunci lumea intreaga s-ar umple de iubirea lui Dumnezeu si cat de minunata ar fi viata pe intregul pamant. Dar, desi cuvintele Domnului se aud


de atatea veacuri in intreaga lume, oamenii nu le inteleg si nu vor sa le primeasca. Dar cine traieste dupa voia lui Dumnezeu, acela va fi preamarit in cer si pe pamant.

Cine s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu nu se preocupa numai de Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu il ajuta sa ramana intotdeauna in rugaciune. Chiar daca lucreaza sau vorbeste, sufletul lui e preocupat de Dumnezeu, pentru ca s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu si pentru aceasta Domnul il are in purtarea Sa de grija.

O traditie spune ca, in drum spre Egipt, Sfanta Familie a intalnit un talhar, dar acesta nu le-a facut nici un rau, ci, vazand Pruncul, a spus ca daca Dumnezeu S-ar intrupa, n-ar fi mai frumos decat pruncul acesta; si i-a lasat sa mearga in pace.

Lucru uimitor: un talhar, care de obicei ca o fiara nu cruta pe nimeni, nu a necajit, nici nu a suparat Sfanta Familie. La vederea Pruncului si a blandei Sale Maici, sufletul talharului s-a inmuiat si a fost atins de harul lui Dumnezeu. Asa s-a intamplat si cu fiarele salbatice care la vederea sfintilor mucenici sau a barbatilor cuviosi se faceau blande si nu le faceau rau. Chiar si demonii se tem de sufletul bland si smerit, care-i biruie prin ascultare si rugaciune.

Alt lucru uimitor: talharului i s-a facut mila de Domnul-Prunc, dar arhiereii si batranii L-au predat Iui Pilat sa-L rastigneasca. Si aceasta pentru ca ei nu se rugau si nu cereau de la Domnul sa-i povatuiasca ce si cum sa lucreze.

Astfel, adeseori ocarmuitorii si oamenii mari vor binele, dar nu stiu unde este; nu stiu ca este in Dumnezeu si ca li se da de la Dumnezeu. Intotdeauna trebuie sa ne rugam ca Domnul sa ne po-vatuiasca ce anume trebuie sa facem, si Domnul nu ne va lasa sa ratacim.

Adam n-a avut intelepciunea sa intrebe pe Domnul despre rodul pe care i l-a dat Eva, si pentru aceasta a pierdut raiul. David n-a intrebat pe Domnul: "Este bine oare sa iau pe femeia lui Urie?" si a cazut in pacatul uciderii si al preacurviei. Asa si toti sfintii care au pacatuit, au pacatuit pentru ca n-au chemat pe Domnul sa-i ajute si sa-i povatuiasca. Cuviosul Serafim din Sarov zicea: "Cand vorbeam dupa mintea mea, se intampla sa gresesc".

Dar sunt si greseli fara pacat care vin din nedesavarsirea noastra; le vedem chiar si la Maica Domnului. in Evanghelie se spune ca atunci cand a parasit Ierusalimul impreuna cu Iosif, ea credea ca Fiul ei mergea cu rudele sau cunoscutii; Si abia la capatul a trei zile de cautari L-au gasit in templu vorbind cu carturarii (Lc 2,44).

continuare http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-siluan-athonitul/sfantul-siluan-athonitul-despre-voia-dumnezeu-libertate-68654.html