Parintele Justin Parvu - despre al III-lea razboi mondial si lipsa de ma...

“Si acum, in timpurile din urma, o sa fie foarte multi mucenici”

Vezi, de aceea scriu Sfintii Parinti ca o sa fie multi mucenici acum, fiindca dusmanii Adevarului cu o alta subtilitate, cu un alt mestesug vor vrea sa te distruga, nu asa cum a fost cu idolii.In primele secole ti se spunea: “Daca nu te inchini la idoli si nu aduci jertfa, de-acuma trebuie sa te tai. S-a terminat”. Si, cu toate acestea, s-au facut sute si mii si milioane de mucenici. Dar Sfintii Parinti spun ca si acum, in timpurile din urma, o sa fie foarte multi mucenici – adica n-o sa lase Dumnezeu ca toata crestinatatea sa se inchine la Baalii actuali. N-o sa lase Dumnezeu. Dar trebuie rabdare, trebuie rabdare.

Ca sa avem rabdare trebuie rugaciune, ca numai Bunul Dumnezeu sa ne intareasca. Noi suntem slabi, omu-i foarte neputincios si incepi sa zici: “O, stie Dumnezeu ca nu pot avea rabdare!”. Dar daca ne uitam dupa adevar, toti Sfintii Apostoli, cei mai mari Sfinti Apostoli au suferit cele mai infricosate morti. I-au omorat ca pe cei mai mari raufacatori ai omenirii.Dumnezeu putea sa-i scape, dar uite ca i-a lasat sa fie omorati, ca sa-i incununeze cu bunatatile Lui pe care noi, oamenii, nu le putem cuprinde.

– Dar azi e greu de facut jertfa…

– De ce e greu de facut jertfa?

– Asta-i intrebarea: de ce-i greu? Crestinii se tem astazi de jertfa, de osteneala…

– Da, asta e. Ne-am amestecat si incepem sa nu mai tinem cu respect si cu sinceritate Adevarul. Incepem sa spunem: “Eee, stie Dumnezeu, nu-i nimica daca nu respectam cutare”…

Ortodoxia se bazeaza pe cele sapte Sfinte Soboare Ecumenice, sa avem speranta ca Bunul Dumnezeu o sa ne faca parte sa ne putem mantui. Ca nu avem nicio alta dorinta decat numai si numai sa putem capata raiul, sa putem capata Imparatia lui Dumnezeu. Trebuie sa tii adevarul – si Dumnezeu te va ajuta. Sigur ca o sa fie timpuri grele, imparatia lui Antihrist, ce mai vorba! De aceea trebuie sa ne luptam. Sunt unele scrieri bisericesti care spun ca atatia mucenici o sa se faca in timpurile de pe urma, de o sa-i intreaca pe cei dintai. Vezi? Acuma numai Dumnezeu stie cum va fi asta, ca noi vedem ca a slabit crestinatatea fata de cum citim ca a fost in trecut.Crestinatatea si Ortodoxia au slabit, dar are Dumnezeu grija si are ascunsii Lui. (14 iulie 2003)

“Cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui”

Sa ne osarduim sa nu ne indepartam de ceea ce ne sfatuieste vesnic Biserica, ca Biserica are temelie titanica – cele sapte Sfinte Soboare Ecumenice, care au scos afara tot ce a fost rau si a ramas Adevarul. Prin zeci de minuni dumnezeiesti s-au incredintat Sfintele Soboare ca vesnic asta-i adevarul. Acuma, noi sa le respectam cat putem, ca o sa fie timpuri grele! Sa respectam ce ne porunceste si ne sfatuieste Biserica si cu Dumnezeu inainte!

Trebuie sa suferim. Daca suferim, “cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui” (Matei 10:22), scrie Sfanta Scriptura. Ca vedeti, ca sa spunem adevarul, cei mai mari sfinti ai Ortodoxiei au suferit cele mai mari schingiuiri. Dar asa-I voia lui Dumnezeu – ca, prin greutatile prin care treci in viata asta sa ne rasplateasca Dumnezeu in Imparatia Cerurilor.

Cei mai mari Apostoli ai Mantuitorului, Petru si Pavel, si toti ceilalti care au raspandit Ortodoxia in toata lumea, care L-au propovaduit pe Iisus Hristos, au suferit mai mult decat ceilalti. Dar toate acestea se petrec cu slobozirea lui Dumnezeu, sunt lucruri pe care mintea omului nu poate sa le judece; de aceea spune Sfanta Scriptura: “cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui”.

Sfintii astia au fost rapiti pana la al treilea cer, asa de sfinti erau – si, uite, a ingaduit Dumnezeu sa aiba niste morti ca ale celor mai rai oameni de pe pamant. Ingaduinta lui Dumnezeu. De aceea trebuie sa facem rabdare, orice ne-ar da Dumnezeu, ca adevarul acesta este – Ortodoxia, Biserica, credinta, Iisus Hristos.

Si, cu Dumnezeu inainte!”

(din: “Familia ortodoxa”, nr. 5 (64)/ mai 2014)

Pr Arsenie Boca ,, Despre Viitorul Romaniei ,,

– Parinte, ce se intelege prin veacul al VIII-lea? – Ca am intrat in a opta mie de ani, dupa numaratoarea Bisericii. [Nota explicativa a editorilor: Potrivit cronologiei traditionale bizantine,dupa care se ghideaza toate scrierile vechi bisericesti, anul Nasterii lui Hristos este anul 5508 “de la facerea lumii“. Prin urmare, in 2010, suntem in anul 7518 “de la facerea lumii”. Sfantul Nil Atonitul, Sfantul Cosma Etolianul, Sfantul Moise Arapul si Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica sunt doar cativa dintre Parintii Bisericii carora le-a descoperit Dumnezeu in vedenie ca la a doua jumatate a veacului al optulea, cand se va inmulti faradelegea, se va apropia sfarsitul lumii.Despre acest veac pomeneste adesea parintele Dionisie in dialogurile sale].


Vezi? E sfârşitul. Am intrat în al VIII-lea veac. Să ştii că urgiile cele mai mari încep de-acum înainte. Aşa scriu Sfinţii Prooroci, aşa scriu Sfinţii Apostoli. Aşteptăm pe Antihrist. Dar apostolii lui Antihrist ştiu cum să se poarte ca să îngenuncheze adevărul, să îngenuncheze Ortodoxia. Cât timp va fi Ortodoxia la înălţime ei ştiu că nu poate împărăţia lui Antihrist să guvernele, să conducă, şi se osârduiesc cu fel de fel de meşteşugiri ca foarte cu înlesnire să vină Satana ca să conducă omenirea.

Eh!… Cât putem şi cât am auzit şi cât ne luminează Dumnezeu, să ne ţinem de adevăr. Adevărul nu-l poţi găsi nicăieri decât numai în Biserică, numai în Ortodoxie, că acolo avem sute şi mii de învăţături pe care dacă le respectăm ne ajută Dumnezeu să putem căpăta Impărăţia Cerurilor. Că aici, oricat am trăi, se isprăveşte viaţa, oricât am trăi, se sfârşesc anii. Trebuie să ne ducem dincolo, unde nu mai este sfârşit, decât veşnic fericire şi bucurie. (2003)

(Extrase din: Staretul Dionisie. Lumea in vremurile de pe urma. Vol. II,Editura Prodromos, 2010)

Abia dupa moarte trecem intr-o viata vesnica !l Ierodiacon Visarion Iugu...

Sufletul celui adormit simte rugăciunile făcute pentru el

Au mare nevoie de aceasta, şi mai ales de-a lungul celor patruzeci de zile, când sufletul răposatului porneşte pe calea sălaşurilor veşnice. 

Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti vorbesc despre faptul ca pacatul se transmite pana in al treilea- saptelea neam. De aceea unii au suferinte si boli si necazuri mari.  Pentru a pune capat sau a atenua intr-un fel consecintele pacatelor, e bine ca tot crestinul sa pomeneasca la cat mai multe Sfinte Manastiri sufletele adormitilor din  tot neamul si a vrajmasilor, caci exista blesteme si rau din partea lor.
 Macar doi -trei ani sa fie pomeniti la Manastiri la slujbe de pomenire a raposatilor si la Sfanta Liturghie ( cei adormiti ), caci acolo se fac slujbe zilnic. 
Apoi treceti la Sfanta Liturghie ( la vii ) si numele vostru si ai celor din familie si rude , caci nu se stie dupa moartea D-stra daca va va pomeni cineva.

Toţi cei care dorim să ne arătăm dragostea faţă de cei morţi şi să le dăm un ajutor real, putem să o facem cel mai bine prin rugăciuni pentru ei, şi mai ales prin pomenirea lor la Liturghie, când părticelele care sunt scoase pentru vii şi pentru morţi sunt amestecate în Sfântul Potir cu cuvintele:,,Spală, Doamne păcatele celor ce s-au pomenit aici cu Sfânt Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi”. Nu putem face nimic mai bun şi mai de seamă pentru morţi decât să ne rugăm pentru ei, făcându-le pomenirea la Liturghie. Au mare nevoie de aceasta, şi mai ales de-a lungul celor patruzeci de zile, când sufletul răposatului porneşte pe calea sălaşurilor veşnice. Trupul nu simte atunci nimic: nu vede pe cei apropiaţi care sunt adunaţi laolaltă, nu miroase mireasma florilor, nu aude cuvântările de îngropăciune. Dar sufletul simte rugăciunlie făcute pentru el şi este recunoscător celor care le fac şi este duhovniceşte alături de aceia.

(Ieromonah Serafim Rose, Sufletul după moarte, Iaşi, 2006, p. 230)

http://www.doxologia.ro

Învățăturile Părintelui Arsenie Papacioc: „Nu contează ce zic oamenii despre tine, ci ce zice Dumnezeu. Pentru că focul Iadului are calorii mai multe... Dar n-are lumină, că acolo e întune­ric...”

"In invatatura crestina, imi spunea parintele, la Techirghiol, moartea nu este pierdere. Ai nostri, martirii, sunt eroi, macar ca i-au spintecat si le-au taiat capetele. Dar nu au murit, ci, din contra, s-au adaugat la vesnicie. Pentru ca viata pe pamant nu e altceva decat pregatirea pentru cealalta viata. Cum zice Mantuitorul: «Si a trecut de la moarte la viata!». Auziti? Viata e Dincolo, si noi asta facem, trecem dinspre moarte spre viata..."


În viaţa mea, am fost la multe capătâie de muribunzi. Ţipete grozave, vedeau dracii, vedeau păcatele exact cum le-au făcut! Nu se puteau salva, că moartea nu vine să-i faci o cafea! Vine să te ia. Te duce unde-s faptele, nu discută. Şi toţi aceştia doreau să mai traiască o zi.

 Ziceţi că-i puţin… dar să vedeţi, când se opreşte răsuflarea, ce importantă e o clipă. Justiţia divină e încadrată de marea iubire divină, şi ne iartă cu o suspinare. Asta m-a făcut să spun că o clipă poate să fie un timp şi o suspinare poate să fie o rugăciune. Şi un mare trăitor a zis că aceasta clipă e mai mult decat coşul cu lacrimi.

Unui oarecare ins i s-au descoperit suferinţele din iad. Până la glezne era unul în foc şi ţipa groaznic. Şi l-a întrebat ăsta – de ce ţipi aşa? Pentru că veşnic sunt în focul ăsta! Şi a mers de a dat de altul care era în foc până la gât; dar ăsta se bucura din când în când. Şi a spus: cu mult mai mult sunt în foc decât alţii, dar mă bucur când se mai face câte unul din neamul meu preot, şi peste 40 de ani mă scoate de aici. Vedeţi, psihologic, 40 de ani erau un timp şi nu o veşnicie. Era fericit pentru că avea o nădejde.

Fratilor, la judecată vom fi întrebaţi: de ce n-ai iubit? Pentru că am duşmănit, pentru că am vorbit de rău, pentru că am ucis! Luptaţi, de ce nu vreţi să cereţi harul lui Dumnezeu? Cand vin ispite de tot felul, strigaţi la Hristos: Doamne Iisuse, Doamne Iisuse! Nu staţi în virtutea inerţiei, trăiţi fiecare moment. E greu, dar Dumnezeu va înţelege, vrea să vă ajute. Ne urmăreşte pentru că ne iubeşte. Hai să ne iubim!”
Dumnezeu vrea o inimă sinceră, şi nu mii de rugăciuni. Vrea inima noastră. Nimic nu-i mai scump de la Dumnezeu decat timpul. Ni l-a dat ca să ne salvăm. Ne-a suferit, ne-a îngăduit, doar-doar ne-om ridica. Asta e mila lui Dumnezeu – ne ţine o viaţă întreagă! Dacă am găsi cu putinţă să întrebăm pe cei de sus – ce v-a costat de aţi ajuns la atâta fericire, răspunsul ar fi: timp, puţin timp, petrecut bine. Dumnezeu ne-a creat liberi ca să luptăm, că harul Lui nu vine la un milog, vine la un erou.

[....] m-am intrebat de ce parintele Arsenie Papacioc a ales malul marii ca loc in care sa cunoasca nemarginirea dragostei de Dumenzeu si acel "aeternum vale" al fapturii subtiri si evanescente... Poate, ma gandesc, acolo, la Techirghiol, l-a manat destinul sau crestin: sa-si mantuie viata calatoare sub acoperamantul unei biserici de lemn – si ea, tot calatoare; acea bisericuta stramutata din muntii regali ai Caraimanului – care vegheaza si castelul de la Sinaia – pana la Techirghiol, de teama ca "s-ar arde-ntr-o noapte". Ori, poate, prea multele intrebari ale celor multi, la care se simtea chemat sa raspunda, nu l-au lasat sa stea prea mult intr-un loc. Si parca nici n-ar fi de mirare, cand insusi Apostolul Andrei si-a deschis calea increstinarii noastre pe la Dunare si pe la Mare, cand Athosul crestin ortodox e-nconjurat din trei parti de mare, cand domnul poeziei noastre, Eminescul, privea marea ca pe o poarta a mortii si a vietii celei vesnice...

Dumnezeu este "Calea, Adevarul si Viata". Parintele Arsenie Papacioc a binevoit sa-mi impartaseasca o amintire din copilarie: "Eu sunt crescut la tara, si aveam oi, si am vazut o oaie dand din picior si apoi culcandu-se. Si am vazut ca face asta inca o oaie, si inca una... Si am intrebat-o pe mama ce fac oile acelea? «Se-nchina, mama, se-nchina!», mi-a raspuns. Si-atuncea, eram mariflor, mi-am luat seama si mi-am zis: «Oaia nu stie ca e oaie, ea traieste si e de folos. Si uite ca ea stie ca in toate exista un duh sfant. Dar eu, ca fiinta care stiu ca sunt om?!...». Si m-am pus si eu pe inchinat inainte de culcare. Aceasta este educatia, prin exemplul miscarilor vietii. Natura are un Duh si nu-l putem ignora."

http://antenasatelor.ro