Totalul afișărilor de pagină

duminică, 7 februarie 2016

Despre Taina Sfintei Spovedanii.
 Avand in fata aceasta lista de pacate, ne putem face un amanuntit examen de constiinta. Astfel putem descoperi mai ales pacatele ascunse, pe care le-am facut si nu stiam ca sunt pacate sau nu ne-am dat seama ca pacatuim. Cel mai simplu si mai sigur este sa luati ceva de scris si o hartie si, pe masura ce cititi pacatele, notati pe hartie pe cele pe care le-ati facut. Notati-le nu exact cum sunt in lista, ci cum s-au intamplat in viata dumneavoastra. Sa nu credeti ca le veti tine minte pe toate. Veti avea neplacuta surpriza sa constatati ca la Spovedanie, sub epitrahilul preotului duhovnic, nu va veti mai aminti mare lucru. Daca veti avea hartia cu dumneavoastra la Spovedanie, veti fi sigur ca astfel nu ramane nimic nemarturisit din cauza uitarii. Totusi nu trebuie prezentate preotului pacatele pe larg cum sunt scrise aici, ci cat mai pe scurt. La acestea foloseste lista de pacate. Atentie! La Spovedanie se marturisesc pacatele care s-au mai intamplat de cand v-ati marturisit ultima data si cele care au ramas nemarturisite (fie le-ati uitat, fie nu ati stiut ca sunt pacate si intre timp ati aflat). Pacatele deja marturisite nu se mai repeta. De asemenea nu se povestesc imprejurarile in care s-au petrecut pacatele. Nu au decat foarte rar importanta si aceste povesti nu vor face decat sa consume din timpul de marturisire al altor crestini si sa impovareze pe preotul duhovnic. Eventualele explicatii va vor fi cerute de duhovnic. De asemenea, daca nu sunteti hotarat (hotarata) sa spuneti tot din diferite motive, mai bine nu va marturisiti, pentru ca nicidecum nu vi se vor ierta cele marturisite, ci se zice chiar ca se vor dubla. De ce ne este rusine de preot sa marturisim pacatele? Oare nu este si el om ca si noi? De ce oare n-am avut aceasta rusine atunci cand am facut pacatul? Cele mai importante in privinta Spovedaniei sunt conditiile iertarii pacatelor marturisite: - parerea de rau pentru aceste pacate; - hotararea de a nu le mai repeta; - marturisirea sa fie sincera si completa; - preotul duhovnic sa dea dezlegarea pacatelor; - implinirea canonului (epitimiei) primit de la duhovnic. Preotul duhovnic la care ne marturisim se alege. Asa cum cautam pentru bolile noastre cel mai iscusit doctor, tot asa trebuie si pentru pacatele noastre sa cautam cel mai iscusit duhovnic. Nu trebuie sa schimbam duhovnicul decat pentru motive intemeiate (ne-am mutat noi sau s-a mutat preotul, a murit preotul, este stapanit de pacate mari etc.). Cu cat el ne cunoaste mai bine, cu atat ne poate sfatui mai bine. Trebuie sa spunem lui Dumnezeu, sub epitrahilul preotului: · cand ne-am spovedit ultima data; · daca atunci am spus toate pacatele; · daca am primit vreun canon; · daca am primit dezlegare la Sfanta Impartasanie. Indreptar pentru spovedanie ( Lista de pacate) 1. Am deznadajduit in ajutorul si mila lui Dumnezeu. 2. Am zis ca nu ma mai iarta Dumnezeu, ca sunt prea pacatos(pacatoasa) si tot in iad voi merge. 3. Am zis: daca vrea Dumnezeu ma mantuieste, daca nu, nu. 4. Am zis ca nu-mi ajuta Dumnezeu, ca m-a uitat Dumnezeu. 5. Am crezut sau am zis ca nu exista Dumnezeu, rai, iad. Am indoiala ca exista Dumnezeu, rai, iad etc., pentru ca nu le-am vazut. 6. Am socotit Sf. Scriptura mincinoasa. Nu cred in anumite minuni, intamplari povestite in Sf. Scriptura. 7. Nu suport sa se vorbeasca despre Dumnezeu. 8. Am avut prea mare incredere in mila lui Dumnezeu zicand: oricat as pacatui, ma iarta Dumnezeu, ca El e bun. 9. Am avut gand de sinucidere. 10. Am fumat. M-am drogat (fumatul si drogurile sunt sinucidere). Am vandut tigari si/sau droguri. 11. Am injurat. Si de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserica, icoana, candela, Dumnezeu, Hristos, tamaie, morti etc.) 12. N-am platit lucratorii. Nu le-am dat cat trebuia, cat m-am impacat cu ei. Nu i-am platit la timp. Am cumparat ceva si n-am platit. 13. Am asuprit pe slugi, pe saraci, pe orfani, pe vaduve, pe neputinciosi. I-am batjocorit. 14. Mi-am dorit moartea la necaz. 15. Am ucis oameni, cu voie sau fara voie. Poate din si din cauza mea, a murit cineva. 16. Am cartit la Dumnezeu la necazuri ca prea mi-e greu, ca de ce am pierdut tocmai eu, ca de ce sunt prigonit eu si pacatosii traiesc bine, ca nu-i bine, sau ca e prea e frig, cald, prea ploua etc., in loc sa am rabdare. 17. Am zis zau, sa mor eu, sa n-am parte de, sa chiorasc, etc. 18. Am fost nemultumit(a) cu starea mea (mai bine era asa decat asa). 19. Am jurat stramb. Am jurat ca voi face ceva rau. 20. Am blestemat. Si pe mine insumi (insami) m-am blestemat. 21. Am fost fatarnic(a), prefacut(a), lingusitor(oare), viclean(a). 22. Am vorbit cu mai multe intelesuri. 23. Am purtat vorba de colo-colo. 24. Am pagubit sufleteste si trupeste pe aproapele meu. 25. Am impiedicat pe aproapele meu sa dobandeasca ceva bun, din invidie si rautate. 26. Am clevetit, discutat, barfit, tinut contul altuia. Am clevetit pe parinti, pe preoti. 27. Am stricat numele bun al cuiva, barfindu-l si discutandu-l. 28. N-am inlaturat raul pe care l-am vazut venind peste aproapele meu pe cat mi-a stat in putinta. 29. Am imprumutat cu camata (dobanda) la persoane fizice. 30. Fiind scumpaci, am vandut cu pret prea mare. 31. Am fost la vrajitoare, ghicitoare, spiritism. Am facut farmece cuiva. 32. Stiu sa descant de rau. Stiu sa fac farmece. 33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morti, ca sa le fie rau. Am „ intors lumanarile ” pentru raul dusmanilor. 34. Am purtat ata rosie sa nu ma deochi, am uns toate cu usturoi la Sf. Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am purtat diferite obiecte de la vrajitoare date „ ca sa nu se mai prinda farmecele de mine ” , am facut focuri si am sarit peste ele si alte obiceiuri dracesti. Mi-am cautat norocul in zodii, cu papagalul. 35. Am crezut ca sufletul, dupa ce iese din om, trece in diferite animale (reincarnare). 36. Am batjocorit, lovit, batut pe cineva. Pe parinti, pe preoti. 37. Am judecat pe altii ce fac, ce zic, de ce sunt asa si nu altfel etc. 38. Am presupus, banuit pe altii. 39. Am fost iscoditor (iscoditoare). 40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia. 41. Am pacalit, inselat pe cineva. Am vandut marfa rea ca marfa buna. 42. Am nedreptatit pe cineva. 43. Am imprumutat ceva si n-am dat inapoi. 44. Am ascuns in casa mea lucruri straine. 45. Am gasit lucruri straine si, stiind ale cui sunt, nu le-am dat inapoi. 46. Am furat ceva. De la stat (averea publica), sau de la om? De la biserica? De la straini sau de la parinti, de la rude? Pacatul acesta nu se iarta pana nu inapoiem lucrurile. Daca nu mai putem ‚ sa facem milostenie. 47. Am mutat hotarul ca sa iau din terenul vecinului. 48. Am ascuns furtisagul altuia. Am in casa vreun lucru de furat. 49. Am vandut sau am cumparat lucruri despre care banuiam sau stiam ca sunt de furat. 50. Am adunat bani cu acte false si cu viclesug. 51. N-am intors paguba facuta aproapelui, chiar si fara voie. 52. Din rautate, am stricat avere straina (semanaturi, pomi, masina etc.). 53. Am inselat statul, depunand declaratii de venit false. 54. Am mostenit cu buna stiinta avere agonisita prin pacate. N-am facut milostenie multa din ea. 55. Am dat sau am luat spaga (mita). 56. Am castigat bani prin metode necinstite. 57. M-am lacomit la avere, zgarcindu-ma la milostenie. 58. Sunt necumpatat(a) in cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care nu sunt strict necesare. 59. N-am ajutat biserica si pe saraci dupa putere. 60. Daca mi-au venit in gand pacate, m-am indulcit gandindu-ma la ele, in loc sa le alung imediat. 61. Am cautat momentul potrivit pentru a face un pacat (exemplu: hotul care cauta sa fure, curvarul care cauta femeie, etc.). 62. Am parat pe cineva cu scopul de a-i face rau. 63. Am mintit impotriva cuiva cu scopul de a-i face rau (marturie mincinoasa impotriva aproapelui). 64. Am maniat sau am scarbit pe cineva cu vorbe sau fapte urate. L-am facut sa ma urasca. 65. Port ura pe cineva. Tin minte raul. As vrea sa ma razbun. M-am bucurat de raul altuia. 66. Doresc raul cuiva. Doresc altora boala, necazuri, moarte, etc. 67. In timpul rugaciunii m-am gandit la altceva. 68. Am vorbit in timpul slujbei. M-am foit, m-am miscat de colo-colo prin biserica. 69. Nu mi-a fost gandul la slujba. M-am uitat ce fac altii, cu ce sunt imbracati. 70. Am mancat, am baut ceva pe ascuns. 71. M-am lacomit la mancare. Am mancat cu nesat. 72. M-am ametit la cap cu bauturi alcoolice. M-am imbatat. Am si varsat dupa aceea. 73. Am vrut sa fiu deasupra tuturor cu ceva anume daca nu cu totul. 74. Am facut din saracia sau din bogatia mea un motiv de lauda. 75. M-am mandrit, m-am falit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am ingamfat, m-am infumurat. M-am mandrit cu copiii mei. 76. M-am laudat. Am o parere buna despre mine. Ma cred a fi cineva in comparatie cu altii. Nu mai e nimeni ca mine. 77. Imi place sa ma laude altii. Cand fac o fapta buna, astept laude de la altii si nu plata de la Dumnezeu. 78. Am incredere mare in mine, in loc sa am in Dumnezeu. 79. M-am crezut mai bun(a), mai credincios(oasa) ca altii, socotindu-i pe ei mai rai, prosti, necredinciosi, etc. 80. Am ras de pacatele si defectele altora. Si de faptele lor bune am ras. 81. Am laudat pacatele altora. 82. M-am lenevit a face rugaciune in fiecare dimineata, seara, la fiecare masa. 83. Am mancat de dulce in vreo zi de miercuri sau vineri. 84. N-am tinut cele 4 posturi de peste an. 85. Am tinut post negru sambata si duminica. 86. Am zis: mai pacat este sa poftesti mancarea de dulce, decat sa o mananci. 87. Am postit cand Biserica dezlega, exemplu miercuri si vineri cand era harti sau sambata si duminica cand se manca peste, socotind ca nu sunt bune aceste randuieli. 88. N-am pastrat curatie cu sotul (sotia): miercuri, vineri, sambata, duminica, luni; in cele 4 posturi de peste an; in timpul sarcinii si al ciclului lunar; 40 de zile dupa nastere. 89. N-am pastrat curatie cu sotul (sotia) cu acordul lui (ei), ci fara, incat putea sa cada in pacatul preacurviei. 90. Am luat pastile anticonceptionale, am folosit spermicide, ca sa nu fac copii. 91. Am facut pacatul onaniei ca sa nu fac copii, adica: am folosit prezervativ sau am varsat samanta afara ca barbat, iar ca femeie am folosit diafragma. 92. Am facut avort. Ca barbat, am dat voie sotiei sa faca avort. 93. Am folosit sterilet ca sa nu fac copii (steriletul provoaca avort). 94. M-am impreunat cu sotul (sotia) de mai multe ori in 24 de ore. 95. M-am impreunat cu sotul (sotia) in diferite pozitii,ca animalele. 96. M-am impreunat cu sotul (sotia) in vazul sau auzul copiilor mei, crezand ca sunt mici si nu stiu. 97. Am curvit. Am preacurvit. 98. Am ganduri de desfranare cu persoane de sex opus sau de acelasi sex. Cand imi vin aceste ganduri, nu le departez, ci ma indulcesc cu ele, desi n-as vrea sa fac pacatul. 99. Am preacurvit cu ruda, fin, nas, var, frate, fiu, fiica, nepot. 100. Am gandit sa preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot, preoteasa, calugar, calugarita. 101. Am pipait alt trup pentru a simti si provoca placeri de desfrau. 102. Am trait necununat(a), adica in concubinaj. 103. M-am casatorit cu alta femeie, nefiind divortat de prima. 104. M-am culcat cu femeia mea dupa ce am divortat de ea. 105. M-am casatorit cu rudenie de sange, de cuscrie (nu se poate decat de la gradul al 8-lea in sus, altfel e pacatul amestecarii de sange). 106. Ca nas (nasa), m-am casatorit cu fina (finul) sau am dat voie copiilor mei sa se casatoreasca cu copiii finilor mei. 107. Mi s-au facut mai mult de trei cununii in biserica( cununia a 4-a este pacat). 108. Am facut pacatul malahiei singur(a) (adica atunci cand o persoana isi provoaca placere singura, masturbare). Acest pacat se numeste curvia cu diavolul. 109. Am facut pacatul malahiei cu alta persoana, unul la altul. Eu cu altul, altul cu mine, cu femeie, barbat cu barbat, femeie cu femeie, cu copii. 110. Am facut pacatul sodomiei (barbat cu barbat, femeie cu femeie). 111. Am facut pacatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral). 112. Am preacurvit cu animale, pasari (zoofilie), cu copii (pedofilie) 113. Am privit filme, poze cu prostii. Am in casa poze, statui cu prostii. 114. Am vorbit prostii. 115. Am privit cu placere cum se impreunau animalele. 116. Am fost invidios (invidioasa). Mi-a parut rau de binele altuia. Imi pare rau ca altul are si eu nu. Invidia este aceeasi cu zavistia si pizma. 117. M-am lacomit la munca. Am muncit peste puteri, incat poate chiar m-am si imbolnavit. 118. Am mintit. Am obiceiul sa mint mereu. 119. Imi place sa „ infloresc ” lucrurile si povestile. 120. Am dracuit. Am dat naibii. Si pe mine insumi m-am dat dracului. Am zis: „ sa fiu al naibii ” , „ sa ma ia ” . 121. Am muncit in duminici si sarbatori. 122. Am lipsit de la biserica in duminici si sarbatori. In timpul slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am ocupat cu lucruri desarte, am fost la targ etc. 123. Daca am fost la biserica, n-am dat pomelnic si n-am aprins lumanari. 124. Am stat in fata la toti in biserica. I-am dat la o parte pe altii, zicandu-le ca stau pe locul meu. 125. Am adus daruri, jertfe si donatii la biserica din ce era mai rau. 126. Am ucis animal, pasare. Le-am chinuit, batjocorit, le-am impovarat peste puteri, le-am lasat sa moara desi puteam sa le salvez. 127. Am mancat eu sau am pus altora in mancare spurcaciune (animal netaiat, carne de om, jertfe satanicesti, necuratie etc.) 128. Am sfatuit si invatat pe altii sa faca pacate. 129. Am fost la petreceri destrabalate. In posturi, miercurea, vinerea, in duminici si sarbatori. 130. Cred in superstitii: caldare goala, sa nu ma intorc ca-mi merge rau, daca intalnesc preot imi merge rau etc. 131. N-am multumit lui Dumnezeu pentru binefaceri. 132. Am facut glume, bancuri cu si despre cele sfinte. 133. M-am machiat, rujat, vopsit la par, am dat unghiile cu oja etc. Am purtat cercei, margele, inele, coliere, bratari, pantofi cu toc. Mi-am facut parul. 134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fusta scurta, n-am purtat capul acoperit, am mers sau am vorbit, ca sa atrag barbatii. 135. Am scuipat sau am vomitat in ziua in care m-am impartasit. 136. M-am maniat si nu mi-a trecut indata, ci am tinut manie. 137. Am ambitie, incapatanare, obraznicie, nerusinare, iubire de sine. 138. Am fagaduit ceva si n-am implinit. N-am tinut invoiala, promisiunea. 139. N-am tamaiat si stropit casa cu agheasma cel putin o data pe luna. 140. N-am iertat pe cei ce mi-au cerut iertare. 141. Nu mi-am cerut iertare pentru a departa orice vrajba, chiar daca n-am fost vinovat(a). 142. N-am aprins candela la rugaciune, in duminici si sarbatori. 143. N-am facut semnul crucii cum trebuie, drept. 144. N-am facut cruce cand am trecut pe langa biserica. 145. Am mers la mai multi preoti si am zis la unul unele pacate, la altul altele. 146. Din pricina rusinii sau a altor motive, am ascuns cu buna stiinta la Spovedanie unele pacate. M-am si impartasit dupa aceea. 147. M-am impartasit la un preot, fiind legat de altul. 148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserica, atunci cand am avut ciclu. 149. Am venit tarziu la biserica. Am plecat inainte de sfarsitul slujbei fa ra motive intemeiate. Am facut din acestea o regula. 150. N-am crescut copiii si finii in frica de Dumnezeu. Nu i-am invatat poruncile lui Dumnezeu. I-am invatat la rau, contribuind la uciderea lor sufleteasca. 151. Nu mi-am pedepsit copiii cand i-am vazut ca persista in greseli. 152. Nu am ascultat de parinti atunci cand m-au invatat de bine. 153. Nu mi-am iubit la fel toti copiii. Am fost partinitor (partinitoare) cu unul sau mai multi din copiii mei. 154. Am amanat Spovedania. Am zis sa pacatuiesc, ca mai e timp sa fac pocainta si sa ma spovedesc. 155. N-am facut canonul pe care l-am primit dupa Spovedanie. 156. M-am impartasit dupa ce am avut necuratie in vis. 157. Ca femeie, m-am impartasit cand aveam ciclu. 158. Ca femeie, n-am facut molitfele la o zi, 8 zile si 40 de zile dupa nastere. Am intrat in biserica inainte de a trece 40 zile. Am citit molitfa inainte de a trece cele 40 de zile. 159. Am pierdut sarcina fara voia mea. Daca mi s-a intamplat asa, n-am venit la preot sa-mi citeasca rugaciunea speciala. 160. Am inabusit copilul langa mine, botezat sau nebotezat. 161. Din neglijenta mea, mi-au murit copiii. 162. Am lasat sa-mi moara copilul nebotezat. 163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, in orfelinate. 164. Am mustrat prea aspru. Am cicalit. Am stat cu gura si am fost prea bagacios (bagacioasa) pe altcineva. 165. Am lasat nefacuta sfestanie in casa mai mult de un an de zile. 166. Am facut jocuri si rasete la priveghiurile de morti. 167. Nu mi-am facut datoria fata de rudele moarte. Nu le-am facut tot ce trebuia. 168. N-am ingrijit mormintele. M-am zgarcit sa platesc sarindare, slujbe pentru sufletele celor adormiti. 169. Am jelit mortii. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau in mana. Am dat lucruri peste groapa lor. Am spart ceva cand a fost scos mortul din casa. 170. Am in casa, am citit carti sectare. Am fost la adunari de sectanti, i-am primit in casa. 171. Am ucis oameni, cu voie sau fara voie. Poate din si din cauza mea, a murit cineva. 172. M-am casatorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc. 173. Am dat anafora pe jos. 174. Cred in vise. Ceea ce fac a doua zi este in functie de cele ce visez. 175. Am cantat si am ascultat cantece lumesti si sectare. 176. Am jucat si am mers la discoteci si alte petreceri anormale. 177. Am facut nunti si petreceri cu mancare de dulce si cu muzica in post. 178. Am smintit si l-am facut sa pacatuiasca pe aproapele meu cand a auzit ce zic si a vazut ce fac (astfel sunt raspunzator in fata lui Dumnezeu pentru pacatul aproapelui meu). 179. M-am mascat. 180. N-am platit contributia la Sfanta Biserica. 181. Am ascultat discutiile altora, desi nu-mi folosea si ii deranjam. 182. Am intrat in Sfantul Altar. 183. Am mostenire si n-am ingrijit pe cei care mi-au dat-o. 184. Nu mi-am cautat sanatatea dupa datorie. 185. Am luat anafora si agheasma, desi mancasem sau bausem apa dupa miezul noptii. 186. Am ravna nesocotita, habotnicie( post mult incat poate m-am si imbolnavit, milostenie fara socoteala incat sufera cei din casa etc.). 187. Nu m-am rugat totdeauna cu fata catre rasarit. 188. Am dat importanta mai mare celor trupesti decat celor sufletesti. 189. In loc de a ma impaca cu aproapele, l-am tras la judecata. 190. Nu mi-am iubit sotul (sotia) ca pe mine insumi. Din pricina mea a facut pacate. 191. Am facut diferite pariuri diavolesti, prin care multi si-au pierdut sanatatea si viata. 192. N-am sfatuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am invatat pe cel nepriceput. 193. Am dat de pomana mancare de dulce in zile de post.

sâmbătă, 6 februarie 2016







Cel ce are poruncile Mele si le pazeste,acela este care Ma iubeste;iar cel ce Ma iubeste pe mine,va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si eu,si Ma voi arata lui.Pe voi lumea nu poate sa va urasca,dar pe Mine Ma uraste,pentru ca Eu marturisesc despre ea ca lucrurile ei sunt rele..Cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele,in neamul acesta desfranat si pacatos,si Fiul Omului Se va rusina de el,cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri.Cel ce este credincios in foarte putin,si in mult e credincios;si cel ce este nedrept in foarte putin,si in mult e nedrept..

(Domnul nostru Iisus Hristos)



Sfaturile care-i privesc pe tineri din Vechiul Testament nu sunt foarte multe, dar concizia și profunzimea lor nu pot fi puse la îndoială absolut deloc. Adesea, regăsim într-o singură frază din Sfânta Scriptură mai multă înțelepciune decât în multe tratate dedicate educării și cunoașterii tinerilor. Am putea spune că, astfel, ni se deschid în fața ochilor direcțiile principale pe care trebuie să le urmăm atunci când suntem tineri pentru a ne desăvârși maturizarea, dar și acțiunile pe care trebuie să le întreprindă cei avizați, fie că vorbim de părinți, profesori sau cunoscuți pentru a-i ajuta pe cei tineri să progreseze sufletește.

Pentru fiecare persoană, fie aceasta tânără său bătrână, singura cale de progres sufletesc și de maturizare afectivă și intelectuală constă în păzirea poruncilor lui Dumnezeu sintetizate, precum știm, în porunca iubirii. Mărturia aceasta apare foarte clar în Psalmi, unde ni se spune: „Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale” (Psalmi 118, 9) sau „Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat” (Psalmi 118, 141). Însă pentru ca poruncile Domnului să fie împlinite, trebuie să le cunoaștem în amănunt, iar acest lucru este subliniat cu atenție de începutul Pildelor regelui Solomon, unde ni se spun următoarele: „Pildele lui Solomon, fiul lui David, folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire, pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare” (Pilde 1, 1-4). De nimic nu au nevoie tinerii mai mult decât de cunoștință, de această acumulare continuă, nu doar de informații și diverse date, ci de acele principii și elemente substanțiale care le vor călăuzi mai târziu gândirea, apoi faptele, iar, în cele din urmă, obiceiurile ce țin de caracter. Dacă aceste principii călăuzitoare născute din experiența vieții și din lecturile și informațiile acumulate nu sunt conforme cu legea lui Dumnezeu, ele îi vor conduce pe tineri pe căi greșite, oricât de bune ar fi intențiile lor.
Lipsa de principii generează apariția patimilor

Așa se ajunge la cuvântul spus de prorocul Isaia: „În popor se vor strâmtora unul pe altul şi fiecare va împila pe aproapele său; cel tânăr se va purta obraznic cu cel bătrân şi cel de neam rău cu cel de neam bun” (Isaia 3, 5). Acest fapt poate fi constatat nu doar în societatea noastră, ci și în societățile țărilor occidentale, unde numărul tinerilor care consumă droguri și alcool și care duc o viață promiscuă este într-o creștere alarmantă. Este clar că simpla educație oferită la școală nu poate fi suficientă pentru a-i determina să ducă o viață curată din punct de vedere spiritual. Puterea exemplului, viața sfântă, călăuzirea oferită de Sfânta Scriptură și scrierile Sfinților Părinți, dar, mai ales, de un preot duhovnic sunt absolut necesare pentru fiecare tânăr în vederea asigurării formării sale sufletești curate. Altfel, locul principiilor călăuzitoare corecte va fi luat de confuzia generată de patimi. Tinerii se vor simți turbulenți, doritori să distrugă, să se risipească într-o viață dezordonată și, mai târziu, singura lor maturizare emoțională va consta în lipsa de scrupule. Când nu te guvernează nici o lege morală nu vei aplica și nici nu vei respecta vreuna doar pentru că societatea o face, ci te vei simți ispitit să le încalci în mod continuu. De aceea, regăsim în Sfânta Scriptură un sfat foarte bun dat de regele Solomon: „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Pilde 22, 6). Această deprindere nu trebuie impusă forțat, ci cu multă blândețe și răbdare de toți factorii formatori ai tinerilor. Este clar că în lipsa acestor două virtuți ale adulților, tinerii se vor răzvrăti și vor pune sub semnul întrebării atât autoritatea parentală, cât și, mai ales, pe cea a profesorilor. Ce mai poate fi făcut în acest caz? Să o luăm de la capăt și să facem ceea ce trebuie de la zero. Nu doar tinerii greșesc, câteodată mândria adultă întunecă și cea mai bună experiență de viață și îi transformă pe părinți și profesori în modele false pe care tinerii le deconspiră imediat și le resping, dezgustați de ipocrizia care caracterizează actele adulților în raport cu ei. Însă și tinerii nu trebuie să devină lipsiți de bună-cuviință chiar dacă au dreptate.
Buna-cuviință, comportament perpetuu

Cine nu învață să fie politicos de mic, nu va reuși să o facă nici mai târziu decât într-o măsură limitată. Desigur, aceasta nu înseamnă că tinerii și copiii trebuie transformați într-un fel de marionete bipede gata în per­manență să se comporte perfect, mai ales dacă în jurul lor adulții dau dovadă de scăpări mari din acest punct de vedere. Însă ei au nevoie să fie învățați că există anumite limite comportamentale peste care nu trebuie să treacă. Să ne uităm la cazul prorocului Ieremia, care, atunci când a fost trimis să vestească pustiirea Ierusalimului, deși foarte tânăr, i-a răspuns Domnului astfel: „«O, Doamne, Dumnezeule, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că sunt încă tânăr». Domnul însă mi-a zis: «Să nu zici: Sunt încă tânăr; căci la câţi te voi trimite, la toţi vei merge şi tot ce-ţi voi porunci vei spune»” (Ieremia 1, 6-7). În egală măsură regăsim util aici și sfatul lui Isus, fiul lui Sirah: „Grăieşte, tânărule, când ai nevoie; însă după ce de două-trei ori te va întreba. Strânge-ţi cuvântul; cu puţine spune multe; fii ca unul care ştie, clar care tace. Între cei mai mari nu te face ca şi cum ai fi asemenea lor şi, altul grăind, nu vorbi multe” (Ecclesiasticul 32, 8-10). Comportamentul politicos la masă, vorba spusă clar și concis, respectul față de cei mai în vârstă sunt elemente de bază pe care fiecare tânăr trebuie să le deprindă pentru a deveni, într-o bună zi, el însuși un om respectat și respectabil nu doar datorită funcției pe care o are, ci datorită comportamentului onest și cuviincios. Toate acestea, însă, nu trebuie transformate în ceva forțat, ci, păstrând un ritm firesc, într-o veritabilă conduită comportamentală care să ne înso­țească permanent în viață. În concluzie, reiterăm aici un pasaj ceva mai amplu al regelui Solomon în care ni se spun următoarele: „Bucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa. Alungă necazul din inima ta şi depărtează suferinţele de trupul tău, căci copilăria şi tinereţea sunt deşertăciune” (Ecclesiastul 11, 9). Prin urmare, nu tot ceea ce ne dorim atunci când suntem tineri este îngăduit. Cu toate că, așa cum ne spune tot regele Solomon: „Faima celor tineri este puterea lor şi podoaba celor bătrâni părul lor cărunt” (Pilde 20, 29), această „putere” nu trebuie transformată în beție, în desfrâu și angoasă, ci în acea dorință de a sluji lui Dumnezeu cu pace, răbdare și de a ne ruga permanent ca Domnul să ne dea înțelepciune și bună-cuviință în tot ceea ce facem, astfel încât să ne dezvoltăm armonios su­fletește și să îi bucurăm pe părinții și profesorii noștri.

http://ziarullumina.ro



Parintele Iustin Parvu

 ,,Fără smerenie nu ne putem mântui.”




[...]  şi mirenii trebuie să aprofundeze rugăciunea din inimă, pentru că va fi singura noastra izbăvire – rugăciunea din inimă.

 Pentru că în inimă este rădăcina tuturor patimilor şi acolo trebuie să lucrăm. 
Până acum a mai mers cu lucruri superficiale, dar pentru vremurile ce ne stau înainte, nu va fi de ajuns.

 Dacă nu vom avea rugăciune cu străpungerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru că au metode nevăzute de reeducare a minţii.

 Astăzi mi se pare că nepăsarea este cel mai greu păcat. 
Nu mai simţim nimic la rugăciune, nu avem lacrimi de pocăinţă.

 Vor veni vremuri în care numai cei ce vor simţi harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rău.
 Cu mintea omenească va fi cu neputinţă de ales între bine şi rău.

 Vor fi mari înşelări şi numai harul lui Dumnezeu ne va putea izbăvi de ele.
 Aşadar, rugaţi-vă, rugaţi-vă să nu cădeţi în ispita înşelării! 

Pentru că numai prin rugăciune putem primi harul lui Dumnezeu. Dacă nu ne rugăm şi perseverăm în lenevia şi nepăsarea noastră fără pocăinţă, atunci este posibil să pierdem instinctul îndreptării.

 Să ne ferească Dumnezeu să pierdem instinctul îndreptării!
 Vom avea nevoie să învăţăm rugăciunea lăuntrică, să ne putem stăpâni în aceste situaţii şi să nu ne părăsească harul lui Dumnezeu.

 Ei asta şi urmăresc – instaurarea anarhiei, ca astfel să ia amploare ura şi dezbinarea între oameni, până şi între creştini.
 Să ştiţi că întotdeauna bolile şi necazurile sunt consecinţa păcatului, de sus până jos.

 Fiecare este pedepsit de Dumnezeu după răspunderea pe care o are – mică sau mare. 

Când am conştientizat că pentru păcatele mele sufăr, atunci m-a şi ridicat Dumnezeu.
 Toate sunt spre smerenia şi mântuirea noastră.

 Fără smerenie nu ne putem mântui.”


Nu ne-a mai rămas decât să plângem şi să ne rugăm. 

Nimic n-a mai rămas, că nimeni nu mai e cu noi. 

Toată lumea aceasta păgână este împotriva vieţii noastre creştine. Aici este marea dramă – că lumea s-a păgânizat.

Ortodoxia este marea otravă pentru ei. E ca şi cum un iepure ar trebui să înghită o cămilă, cam aşa ne suportă ei.

Suntem puţini, dar lor le e frică. Vrăjmaşul întotdeauna se teme de smerenie. Şi diavolii ziceau Sfântului Antonie cel Mare: „şi noi postim şi noi priveghem”. „Da, dar nu ştiţi să vă smeriţi”.

Aşa că noi să stăm pe linia aceasta a Ortodoxiei cât mai apropiată, adică să faci din diavol – înger. Acesta este scopul adevărat al ortodoxului: să faci din tâlhar – mucenic.


Pr. Justin Pârvu

sursa  http://manastirea.petru-voda.ro/tag/smerenie/

De va folosi omul rau libertatea sa ...



Oamenii au fost ispititi chiar in rai si inselati de diavolul .De atunci firea noastra cea stricata, care a cazut din ascultarea Ziditorului ei, a fost pururea ispitita de diavolul spre incercarea credintei celor inselati

Omului insa i s-a dat putere de a se impotrivi ispitelor diavolesti si de a le invinge .
Dumnezeu l-a facut pe om cu voie libera, de sine stapanitor si l-a lasat pe el in mana sfatului sau.

De va vrea; omul poate sa tina credinta si poruncile lui Dumnezeu si sa faca cele placute Lui .
De va intrebuinta omul bine libertatea sa spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu si toata fapta buna, primeste de la El cununa si mantuirea sufletului sau, dupa cuvantul psalmistului : " Mantui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti cei ce nadajduiesc spre Dansul"
Iar de va folosi omul rau libertatea sa spre lucrarea pacatelor, va auzi de la Dumnezeu infricosatele cuvinte : " Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic cal este gatit diavolilor si ingerilor lui" .
Iata deci cat de mare rol au ispitele in viata crestinilor.
Ca fara ispite si fara lupta cu diavolul, cu pacatul, nu ne putem mantui, ca nu avem pentru ce primi cununa si odihna vesnica in Imparatia cerurilor.

Omul a fost creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa .
Adam este nenascut, caci este plasmuit de Dumnezeu (Sfantul Ioan Damaschin, Dogmatica, pag. 25).
Eva este purceasa din coasta lui Adam, caci ea nu a fost nascuta .
De asemenea, Dumnezeu este facatorul ingerilor.
El i-a adus de la neexistenta la existenta si i-a zidit dupa propriul Lui chip, mai inainte de crearea omului. Ingerii au o natura necorporala, un fel de duh si foc imaterial, dupa cum spune dumnezeiescul prooroc David : " Cela ce faci pe ingerii Tai duhuri si pe slugile Tale para de foc " (Psalm 103). 
Prin aceste cuvinte se arata ca ei sunt usori, arzatori, calzi, stralucitori, grabnici spre dorul lui Dumnezeu si slujirea Lui, indreptati spre cele de sus si liberi de orice gand material.
Ingerul este o fiinta spirituala, vesnic miscatoare, libera, necorporala, slujeste lui Dumnezeu cel vesnic si a primit in firea lui nemurirea, dupa har.
Care este insa natura si definitia naturii lui, numai Dumnezeu o stie. Se spune ca este necorporal in raport cu noi, deoarece tot ce se pune in comparatie cu Dumnezeu, singurul fara trup, este corporal si material.

Numai Dumnezeu este in realitate necorporal (Sa se vada pe larg Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, capitolul III, pag. 59, Bucuresti).
Omul, cum am aratat mai sus, a fost creat de Dumnezeu cu mainile Sale din natura vazuta si nevazuta, " dupa chipul si asemanarea Sa" .

Trupul omului a fost facut din pamant, iar sufletul lui, rational si ganditor, Dumnezeu i l-a dat lui Adam prin insuflare. Aceasta numim " chip dumnezeiesc ", caci cuvintele " dupa chipul" indica ratiunea si liberul arbitru, iar cuvintele " dupa asemanare" arata asemanarea cu Dumnezeu in virtute, atat cat este posibil. Trupul si sufletul au fost facute simultan .

" Dumnezeu a facut pe om nevinovat, drept, virtuos, lipsit de suparare, fara de grija, luminat cu toata virtutea, incarcat cu toate bunatatite, ca o a doua lume, un microcosmos; un alt inger, inchinator compus, vazator al lumii materiale, dar si initiat in lumea spirituala, imparat al celor de pe pamant, dar condus de sus, pamantesc si ceresc, vremelnic si nemuritor, vazut si spiritual, in mijloc intre maretie si smerenie, acelasi si duh si trup; duh din pricina harului, iar trup din pricina mandriei "

[...] Omul se apropie dupa putere de sfintenia ingerului, prin neprihanire, adica sfintenie.
Iar neprihanirea se castiga mai ales prin doua mari virtuti : dragostea si infranarea.
Caci " dragostea omoara in om patimile cele sufletesti, iar infranarea pe cele trupesti "
(Sfantul Maxim Marturisitorul, Filocalia, vol. II, cap. 64, Suta I-a, pag. 47).
Iarasi zice : " Cel desavarsit in iubire a ajuns la culmea nepatimirii, nu mai cunoaste deosebirea intre al sau si al altuia, sau intre a sa si a alteia, sau intre credincios si necredincios, intre rob si slobod sau, peste tot, intre barbat si femeie.
Ci ridicat mai presus de tirania patimilor si cautand la firea cea una a oamenilor, priveste pe toti la fel si are fata de toti aceeasi dragoste, caci nu mai este la el elin si iudeu, nici barbat si femeie, nici rob sau slobod, ci toate si intru toti Hristos " Galateni 3,18)

Dumnezeu a facut pe om drept, virtuos, lipsit de intristare, fara de grija, luminat cu toata virtutea si incarcat cu toate bunatatile, ca un pom plin de toate roadele.
Deci un alt inger amestecat, adica compus din trup si suflet. Prin trup se aseamana mai mult cu cei de pe pamant, iar prin suflet, se aseamana cu ingerii.
Termenul final al tainei omului este indumnezeirea sa prin inclinatia catre Dumnezeu.

Omul se indumnezeieste prin participarea sa la iluminarea dumnezeiasca si nu prin transformarea sa in fiiinta dumnezeiasca.
Dumnezeu l-a facut pe om fara de pacat, iar prin vointa, liber.
Spun fara de pacat, nu pentru ca ar fi incapabil de a pacatui, ci pentru ca nu are in firea sa facultatea de a pacatui; ci are mai mult libertatea vointei.

Avea omul in rai puterea sa progreseze in bine, ajutat fiind de darul lui Dumnezeu, dupa cum avea si puterea de a se intoarce de la bine la rau, lucru pe care Dumnezeu il ingaduia pentru motivul ca omul era cu voie libera.

" Nu este virtute aceea care se face prin forta " , spune Sfantul Ioan Damaschinin capitolul XII, Pentru om, pag : 99-101. Iar pricina pentru care omul se zice si " inger amestecat", este mai intai faptul ca in ipostasul lui sunt doua firi : una vazuta si alta nevazuta, asemenea. firii ingeresti.
Si aceasta o arata Sfantul si marele teolog Grigorie care zice : " Trebuia sa se faca o impreunare din cele doua lumi si o dovada a unei intelegeri mai mari si a bogatiei fata de firi, ca sa fie un fel de unire intre natura vazuta si cea nevazuta" (Cuvantul 38 la Teofanic, adica la Nasterea Domnului, Grigorie cel. Mare, 36, col. 321 C).



Viata Parintelui Cleopa - de Arh. Ioanichie Balan
Ne vorbeste Parintele Cleopa - vol. 1-10 Editura Episcopiei Romanului 1995-2000
sursa http://www.sfaturiortodoxe.ro