Nu i singur Iuda vinovat recita Florin Piersic

Tradarea lui Iuda

Iuda - singurul Apostol de fel din Iudeia - incepuse de mult sa se instraineze de Domnul. El trebuia sa-L fi parasit inca din Galileia, cand osandise, in adancul sufletului sau, cuvantarea Mantuitorului despre painea vietii si cand multi dintre primii Ucenici se departasera de Domnul (Ioan VI, 64-66).

Fara sa creada in mesianitatea si dumnezeirea lui Iisus, el continuase totusi sa-L urmeze, nadajduind mereu ca Domnul va intemeia pana in cele din urma mult asteptata imparatie mesianica a lui Israel, pe care el si multi altii o intelegeau ca avand caracter politic-pamantesc.

Ce dezamagit se va fi simtit Iuda Iscarioteanul, cand Domnul refuzase ofertele multimilor de a-L proclama rege si cand il auzea vorbind despre drumul Crucii! Iuda regreta adesea, in adancul sufletului sau, ca nu reuseste sa abata pe Iisus spre idealul sau inferior si spre preocuparile sale terestre. Incetul cu incetul, diavolul pusese astfel stapanire pe inima lui. Acum el il impinge in prapastia miseliei, punandu-i in suflet gandul tradarii.

Iuda ia deci intr-ascuns contact cu adversarii Mantuitorului, afla locul si data convocarii sinedriului si dupa cateva zile, adica Miercuri, spre seara, lasa pe Domnul si pe ucenici in Betania, in casa lui Smion Leprosul, si vine de-a dreptul in casa arhiereului Caiafa, spre a face sinedristilor urmatoarea odioasa propunere: „Ce-mi veti da mie, si eu il voi da pe El voua? Iar ei i-au dat treizeci de arginti. Si de atunci (Iuda) cauta prilej sa-L predea" (Matei XXVI, 15-16).

Desi tradarea lui Mesia fusese prezisa in Vechiul Testament, si desi Domnul cunostea mai demult pe tradator, Iuda nu este deci un predestinat, cum il prezinta anumiti teologi protestanti, care manifesta fata de el o oarecare compatimire si care incearca sa sustina ca el a indeplinit un rol necesar in actul mantuirii. Sfintele Evanghelii ne arata ca nici o circumstanta atenuanta nu se poate invoca in favoarea lui, ca sa fie iertat, ori ca sa i se micsoreze vina. Ele ni-l infatiseaza lucrand din proprie initiativa si ne arata ca prinderea Mantuitorului, care fusese hotarata irevocabil de sinedriu, se putea face si fara el. Oferta lui serveste doar ca sa grabeasca arestarea Domnului.

Tradarea savarsita de Iuda este deosebit de grava, avand la baza pierderea credintei in Domnul. Izvorul ei nu sta insa numai in pierderea credintei, cum cred cativa comentatori, ci si in iubirea de arginti, aceasta cumplita desfigurare a caracterului omenesc. Evangheliile ne spun deci cu drept cuvant ca Iuda a vandut, pentru agonisire de castig urat, pe Cel fara de pret si ca pentru aceasta a dobandit el osanda cea vesnica.

Tradarea, ca si apostasia, este ca atare expresia celei mai infioratoare decadente morale si religioase. Iuda isi vinde fara necesitate invatatorul si primeste in schimb treizeci de arginti. Cand ofera lui Iuda aceasta suma, sinedriul crede ca respecta porunca lui Moise, care stabilise ca cel care va ucide fara voie un sclav apartinand unui iudeu, sa-si rascumpere greseala achitand stapanului pagubit prin fapta sa treizeci de arginti (Exod XXI, 32). Fara sa-si dea seama, sinedriul implineste insa profetia mesianica facuta de Zaharia, care anunta ca Hristos va fi vandut pentru aceasta suma derizorie (XI, 12-13).

Dupa Sf. Marcu (XIV, 11) si Sf. Luca (XXII, 5), sinedriul promite aceasta suma. Dupa Sf. Matei (XXVI, 15), el o achita chiar in sedinta, desigur insa numai partial, sub forma de arvuna. De acum, Iuda cauta prilejul cei mai potrivit pentru arestarea Mantuitorului.

http://www.crestinortodox.ro

Nu-i singur Iuda vinovat de sângele ce se dădu.
 Nici marii preoţi, nici Pilat, ci lumea-ntreagă prin păcat!
 Şi eu, şi tu...
 Nu drumul greu spre Golgota, nici biciul, când Iisus căzu. 
Şi dacă crucea grea era, povara noastră şi mai grea! 
Şi eu, şi tu... 
Nu patru cuie L-au străpuns, când El pe cruce se-aşternu.
 Ci noi, cu sufletul ascuns, cu mii de patimi L-am străpuns!
 Şi eu, şi tu... 
Nu doar bătrânii cărturari, nu doar mai marii preoţi, nu!
 Şi noi am râs cu ochi murdari, şi noi suntem cei doi tâlhari! 
Şi eu, şi tu... 
Şi nu ostaşilor prin sorţi cămaşa albă şi-o dădu.
 Ci tuturor! 
Dar tu n-o porţi!
 Şi, fără ea, toţi suntem morţi! 
Şi eu, şi tu... 
Nu doar în stânci, sub lilieci, nu doar sub lespede zăcu.
 Ci L-am acuns ca pentru veci sub piatra unor forme reci, Şi eu, şi tu... 
Şi-acum Iisus cel condamnat azi El te-ntreabă: "Da sau nu?  Eşti tu sau nu eşti vinovat?"

 Eu am spus da! Şi-am fost iertat. 
Eu am spus da. Dar tu? Dar tu?..

 Costache Ioanid

Sfanta Scriptura n-a fost scrisa doar pentru calugari, ci si pentru mireni.

Nu numai monahii au datoria sa respecte intocmai poruncile Domnului. 

Si mirenii, chiar daca sunt familisti, trebuie sa  ajunga la mantuire prin viata curata, spovedanie, impartasanie, citirea Sfintelor Carti, ascultare de duhovnic  si smerenie.

Foarte multi crestini inteleg gresit faptul ca pot face orice, dupa bunul lor plac.

Sfanta Scriptura n-a fost scrisa ca sa fie respectat cuvantul Domnului doar de calugari. 

Mare gresala !

Iisus Hristos a patimit pentru mantuirea tuturora, a celor botezati in Duhul Sfant.

Insa se face confuzie  cand  se crede ca doar monahii trebuie sa posteasca, sa se roage , sa faca ascultare de cuvantul Domnului.

Fiecare dintre noi vom sta in fata judecatorului pentru faptele noastre.

Si vom da raspuns de ceea ce am facut sau trebuia sa facem.

Despre  modul nostru de trai, de judecata, de constientizare a lucrurilor ce trebuiau si puteau fi facute, insa din lenevire si indiferenta noi nu le -am facut  ..

Mare responsabilitate au parintii in educatia copiilor   ce vizeaza principiile morale si cele crestine.

 Orice abatere sau nepasare pe termen lung de la calea cea sfanta a Domnului se poate rasfrange negativ asupra copilului. 

Copiii sunt foarte vulnerabili la decaderea morala a  societatii  de astazi si fara un fundament sanatos educational pot deriva pe alte cai gresite.

Domnul este  milostiv si indiferent de  situatie sa -i cerem ajutorul  prin rugaciune .

Un duhovnic bun poate fi un bun indrumator si sustinator in anumite situatii dificile si confuze.

Duhovnicul ne va calauzi pe calea cea buna si placuta noua si lui Dumnezeu.


Doamne ajuta 
Maica Filofteia.

Atunci cand sufletul striga

DEPRESIA- SEMN CA SUFLETUL E IN PARAGINA

Depresia este sentimentul profund de neîmplinire și inutilitate survenit pe fondul poveștilor de succes care sînt servite unei populații incapabile să acceadă spre succes în forma propusă.

Învățați-vă să vă puneți scopuri conforme cu viața și posibilitățile voastre și bucurați-vă de tot ce vă înconjoară și atunci rugina nu va putea cuprinde sufletele voastre, veți uita pentru totdeauna de depresii.

Depresia e o stare in care sufletul e in paragina si necesita lustruit prin spovedanie si Sfanta Liturghie. 

Lipsa Luminii si a Cuvantului Domnului -hrana pentru suflet aduce constiinta intr-o stare de tulburare psihica, la fel cum n-am alimenta trupul cu hrana.

Cat poate rezista o casa fara sa scoti gunoiul din ea si sa faci curatenie ? Oare ce mizerie si duhoare poate fi in acea casa ?

 Asa e si cu sufletul. Se impune a curati sufletul cat mai urgent si a-l sterge de praf. 
ll curatim prin spovedanie si il lustruim prin Sfanta Liturghie si impartasanie.

Deoarece suntem crestini, acestea sunt cele mai elementare doua lucruri de realizat ,caci am fost botezati in Duh Sfant. Sa pasim si sa fim in Lumina. Curati cu trupul si cu sufletul.


Părintele Savatie Baștovoi
sursa www.crestinortodox.ro

   Despre Ingerii Domnului

   IERARHIA CEREASCĂ. 

După gradul de sfinţenie a îngerilor, se poate vorbi de o ierarhie cerească. Sfânta Scriptură ne spune că sunt nouă cete îngereşti şi trei ceruri (I Cor. 12,2), conform cu descoperirea avută de Sfântul Apostol Pavel. Iar Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel, spune că îngerii se împart în nouă cete,fiecare având numele şi misiunea sa.

Cele noua cete îngereşti se împart în trei ierarhii sau grupe.

Ierarhia cea mai aproape de Prea Sfânta Treime este formată din Serafimi, Heruvimi şi Tronuri.

Marele Prooroc Isaia spune că „serafimii stau înaintea lui Dumnezeu, fiecare având câte şase aripi” (Isaia 6,2). Ei sunt in chipul focului, precum spune Sfântul Prooroc Daniil: „şi s-a aşezat cel vechi de zile; îmbracamintea lui era albă ca zăpada; iar parul capului; Sau curat ca lâna; tronul Său, flacări de foc; roţile Lui, foc arzător: Un râu de foc se revărsa şi ieşea din el” (Daniil 7,9).

Iar Sfântul Prooroc David zice: „Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc” (Psalm 103, 5). Serafimii îi aprind pe oameni cu focul dragostei dumnezeieşti, precum şi numele lor îi arată, pentru că în limba ebraică, „Serafim” se traduce „cel ce aprinde” sau „cel ce încălzeşte”.

După Serafimi, stau înaintea lui Dumnezeu înţelepţii Heruvimi, cei cu ochi mulţi, care mai mult decât alte cete de mai jos, strălucesc neîncetat cu lumina intelegerii si a cunostintei de Dumnezeu. Heruvimii, fiind luminati în tainele lui Dumnezeu, ale cunoştinţei adâncului şi înţelepciunii lui divine, luminează cu lumina lor şi pe ceilalţi îngeri şi pe oamenii credincioşi. Pentru că însuşi numele de „Heruvim”, în limba ebraică se tâlcuieşte „multă înţelegere” sau „revărsare de înţelepciune”.
Prin Heruvimi se revarsă înţelepciunea dumnezeiască şi se dă ochilor sufleteşti ai oamenilor, luminare spre cunoştinţa lui Dumnezeu (Iezech. 1,28).
Ceata a treia îngerească, numită a Tronurilor, stă înaintea celui ce şade pe scaun prea înalt (Isaia 6, 1). Se numesc aşa, căci pe dânşii, ca pe nişte scaune înţelegătoare, se odihneşte Dumnezeu, precum scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul; adică nu cu Fiinţa, ci cu slujirea şi cu darul.

Cea de-a doua ierahie îngerească este formată din ceata Domniilor; a Puterilor cereşti şi ceata Stăpâniilor.

Ceata Domniilor poartă acest nume pentru că îngerii din această ceată domnesc peste ceilalţi îngeri care se află mat jos de ei. Ceata îngerească a Domniilor revarsă peste oamenii care sunt puşi de Dumnezeu ca stăpânitori, puterea stăpânirii cu bună înţelegere şi a iconorniei cele înţelepte, ca să domnească bine şi cu dreptate peste ţările încredinţate lor.

Aceşti îngeri îi ajută pe oameni să-şi stăpânească simţurile şi să-şi smerească patimile cele fără de rânduială, supunând pe trup duhului.

Ceata Puterilor Cereşti împlineşte fără odihnă voia cea tare şi puternică a lui Dumnezeu, stăpânind şi ocârmuind planetele şi stelele universului. Această ceată îngerească dă oamenilor darul proorociei şi darul facerii de minuni şi îi ajută pe creştini să rabde cu tărie necazurile vieţii şi să împlinească poruncile lui Hristos.

Ceata Stăpâniilor se numeşte aşa, pentru că aceşti îngeri au mare stăpânire peste diavoli. Ei risipesc puterea diavolilor şi-i izbăvesc pc oameni, ca să nu cadă în ispitele cele cumplite care îi duc la moarte şi la osânda cea veşnică a iadului.

A treia ierahie îngerească, cea mai apropiată de oameni, este formată din ceataÎncepătoriilor, ceata Arhanghelilor şi ceata Îngerilor.

Ceata îngereasca a Începatoriilor poartă acest nume pentru că îngerii care fac parte din ea au stăpânire peste îngerii ce se află sub ascultarea lor, făcându-le cunoscută voia lui Dumnezeu. Ceata Începătoriilor are misiunea de a îndrepta toată lumea; aceşti îngeri păzesc hotarele ţărilor, tronurile împăraţilor; păzesc hotarele neamurilor, oraşele, cetăţile, satele, bisericile, preoţii şi ierarhii. Ei ajută popoarele şi bisericile să facă voia lui Dumnezeu.


Ceata Sfintilor Arhangheli are misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale lui Dumnezeu, de a descoperi proorocirile cele înalte îngerilor şi prin ei, oamenilor.

Ultima ceată ingerească şi cea mai aproape de oameni este ceata Îngerilor: Aceştia vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu şi voinţele Lui, povăţuindu-i să trăiască în dragoste, în fapte bune creştine şi în dreptate, împlinind întru toate voia Domnului. 
Căci de la dumnezeiescul Botez, fiecare creştin are un înger păzitor. Pe creştinii cei buni, îngerii îi ajută să nu cadă, iar pe cei căzuţi îi ridică, prin pocăinţă şi spovedanie şi niciodată nu ne lasă pe noi, deşi de multe ori greşim.


SFINTII ARHANGHELI 

 Sfântul Grigorie Dialogul zice despre Arhangheli: „Aceştia sunt cei care înmulţesc sfânta credinţă ortodoxă între oameni, luminând mintea lor cu lumina Sfintei Evanghelii si descoperindu-le tainele credinţei”.

Sfinţii Arhangheli sunt in număr de şapte şi stau înaintea tronului slavei lui Dumnezeu, după cum spune însuşi Sfântul Apostol Ioan: „Ioan, celor şapte Biserici, care sunt in Asia ( … ) şi de la cele şapte duhuri, care sunt inaintea scaunului Lui” (Apoc. 1,4). Aceştia sunt: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Egudiiil şi Varahil.

Fiecare Arhanghel are o misiune de îndeplinit.

Sfântul Arhanghel Mihail se tâlcuieşte: „puterea lui Dumnezeu”şi este voievodul oştilor cereşti şi cel dintâi din ceata Sfinţilor Arhangheli. El este zugrăvit în haine ostăşeşti, având sabia într-o mână şi cumpăna în cealaltă mână.

El poartă sabia de foc a Duhului Sfânt şi are misiunea de a păzi legea lui Dumnezeu şi de a birui puterea vrăjmaşilor.


Când Lucifer a greşit în cer (Isaia 14, 12) şi au început a cădea mulţime de îngeri, atunci toate puterile cereşti s-au tulburat. Iar Arhanghelul Mihail a venit în mijlocul lor şi a strigat: „Să luăm aminte!”. Din clipa aceea a încetat căderea îngerilor, căci toţi, luând aminte la glasul Arhanghelului şi la greşeala îngerilor care au căzut, s-au închinat înaintea lui Dumnezeu , preamărind numele Lui. 
Tot Arhanghelul Mihail s-a certat cu diavolul în pustiul Arabiei pentru trupul lui Moise, zicând: „Să te certe pe tine Domnul!” (Iuda 1, 9) De asemenea, el a însotit poporul ales, din Egipt în pământul făgăduintei.

El a adus cele zece pedepse peste poporul lui Faraon (Ieşirea Cap. 7-14). El s-a arătat păzitor oştilor lui Iisus Navi; căruia i-a zis: „Eu sunt căpetenta oştirii Domnului şi am venit acum!” (Iosua 5, 14). 
EI a stins cuptorul cel de foc în care au fost aruncaţi cei trei tineri din Babilon. EI l-a păzit pe Daniil cu viaţă, în groapa cu lei. 
EI a adus foc şi pedeapsă peste cetăţile cele desfrânate, Sodoma şi Gomora (Facerea Cap. 19). El i-a dat biruinţă lui Ghedeon, în luptă. El l-a scos pe Lot din Sodoma (Facerea 19, !5-17). El a făcut multe minuni, precum cea din Colose, minunea din Mânăstirea Dochiaru etc.

Iar la sfârşitul veacurilor, tot Arhanghelul Mihail, împreună cu ceata Arhanghelilor, va suna din trâmbiţă, va scula pe cei morţi şi va aduna toate popoarele pământului la judecată:

„Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă la glasul arhangheiului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer” (l Tes 4, 16).

Sfântul Arhanghel Mihail este protectorul direct al călugărilor, al armatelor crestine al împăraţilor, care purtau cu ei pe câmpul de luptă icoana Marelui Arhanghel Mihail. 
El este ocrotitorul celor ce se ostenesc în conducerea vietii sociale şi apărătorul celor nedreptăţiţi şi chinuiţi.


Gavriil se tâlcuieşte „bărbat-Dumnezeu”. El este arhanghelul bunelor vestiri, cele de bucurie, şi are misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale lui Dumnezeu. El este zugrăvit cu un crin în mână.

El nu mai poartă sabia de foc, ci crin de neîntinată bucurie.

El este dulce la vedere şi plin de dumnezeiască blândeţe. Pentru aceasta, a şi fost ales şi trimis de Dumnezeu la Fecioara Maria, din Nazaret, să-i vestească taina cea mare a Întrupării Domnului (Luca 1, 30-31).


Tot el a adus vestea zămislirii Maicii Domnului, dumnezeieştilor părinţi, Ioachim şi Ana.

El a vestit în templu, Sfântului Zaharia, că Elisabeta, soţia lui, va naşte la bătrâneţe pe Sfântul Ioan Botezătorul.

Sfântul Arhanghel Gavriil ducea la cer rugăciunea Fecioarei Maria, când petrecea în templu. El i se arăta adesea, îi descoperea taine negrăite şi îi aducea hrana ingerească în Sfânta Sfintelor. El a auzit cel dintâi taina Întrupării lui Hristos.

Arhanghelul Gavriil a rostit cel dintâi numele Prea Dulcelui Iisus (Luca 1, 31). El a pus numele Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 13). El a vestit păstorilor, în Betleem, că s-a născut Mesia (Luca 2, II). El a cântat cel dintâi: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 13-14). EIl i-a învăţat pe păstori să cânte. EI a descoperit magilor taina Întrupării. El l-a liniştit pe Iosif când voia s-o lase pe Fecioara Maria. E; i-a poruncit să fugă În Egipt cu Pruncul şi iarăşi să se întoarcă în Nazaret.

Sfântul Arhanghel Gavriil ocroteşte fecioarele, păzeşte mamele şi pruncii, duce rugăciunile creştinilor la Dumnezeu şi aduce înapoi împlinirea cererilor. El slujeşte tainelor celor mari şi ajută la înmulţîrea şi mântuirea neamului omenesc. Biserica Ortodoxă îl cinsteşte ca pe un sol bun, ce vine cu un crin în mână, ca simbol al purităţii, al nevinovăţiei şi al păcii.

Rafail, al treilea Arhanghel, este tămăduitor al neputinţei omeneşti, vindecătorul bolnavilor şi mângâietorul suferinzilor. El este zugrăvit ţinând de mână un copil.

Arhanghelul Uriil este ocrotitorul dascălilor şi a ucenicilor şi luminător al celor întunecaţi. El este zugrăvit cu o flacără în mână.

Arhanghelul Salatiil este rugător fierbinte pentru neamul omenesc şi povăţuitor spre rugăciune al tuturor credincioşilor. El este zugrăvit în haine de monah.

Arhanghelul Egudiil este slăvitor al lui Dumnezeu şi întăritor al celor ce se nevoiesc la faptele bune creştine fiind ocrotitorul celor ce se ostenesc în slujba carităţii sau a binefacerilor. El este zugrăvit încins cu un şorţ, gata spre slujire.

Varahil, ultimul Arhanghel, este aducător de binecuvântare şi împărţitor de daruri dumnezeieşti pe pământ. Este zugrăvit cu braţele pline de flori.


ROLUL ÎNGERILOR.  


[...] îngerii îşi desfăşoară rolul lor de mesageri şi slujitori faţă de Biserică; de comunitatea tuturor oamenilor; şi faţă de fiecare credincios în parte, ca protectori şi îndrumători.

sursa http://www.sfaturiortodoxe.ro/