Pe unii ispitele ii intareste si ii sfinteste, iar pe altii- ii indraceste , caci mandria sta la temelia departarii de Dumnezeu
Omul este îngăduit de Dumnezeu să fie ispitit „spre încercarea credinţei” ; spre „încercarea dragostei faţă de Dumnezeu” (; spre încercarea supunerii noastre ; spre încercarea nedoririi de câştig (Iov 1, 9; 12).
Ispitele sunt îngăduite ca să ni se descopere patimile ascunse, ca să ne luptăm cu ele şi să ne tămăduim sufletele. Sunt şi ele un semn al milei dumnezeieşti.
Ispitele sunt îngăduite ca să ni se descopere patimile ascunse, ca să ne luptăm cu ele şi să ne tămăduim sufletele. Sunt şi ele un semn al milei dumnezeieşti.
Ispitele sunt încercări care vin asupra omului de la diavol şi de la slugile lui, oamenii cei răi. Dar niciodată Dumnezeu nu îngăduie la cei aleşi ispite peste puterile lor.
- Ce înţelegem prin ispite şi de ce este lăsat omul să fie ispitit?
- Ispitele sunt încercări care vin asupra omului de la diavol şi de la slugile lui, oamenii cei răi (Iacob 1, 13; Matei 4, 1; 16, 23; Marcu 8, 33; I Cor. 7, 5; II Cor. 11, 3; I Tes. 3, 5). Omul este îngăduit de Dumnezeu să fie ispitit „spre încercarea credinţei” (I Petru 1, 6-7); spre „încercarea dragostei faţă de Dumnezeu” (Deut. 13, 3); spre încercarea supunerii noastre (Deut. 8, 2); spre încercarea nedoririi de câştig (Iov 1, 9; 12).
De fapt, ispitele corespund întotdeauna slăbiciunii firii omeneşti. Celor mai tari în credinţă, le rânduieşte Dumnezeu ispite mai grele, ca să sporească în sfinţenie şi să se învrednicească de cununi mai mari. Iar celor slabi în credinţă şi răbdare, le rânduieşte pronia divină ispite uşoare, ca să le poată birui şi să nu deznădăjduiască.
Iată ce spune Sfântul Apostol Pavel: Ispită pe voi nu a ajuns, decât ispita omenească. Dar credincios este Dumnezeu, Care nu vă va lăsa pe voi să vă ispitiţi mai mult decât puteţi; ci împreună cu ispita va trimite şi ajutorul, ca s-o puteţi suferi (I Cor. 10, 13).
Acelaşi lucru spune şi proorocul David: Nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor până la sfârşit, ca să nu-şi tindă drepţii spre fărădelegi mâinile lor (Ps. 124, 3). Dreptul Iov spune că cei credincioşi sunt împovăraţi cu diferite ispite prin îngăduinţa lui Dumnezeu (Iov 7, 8; Iacob 1, 2; I Petru 1, 6). Dar niciodată Dumnezeu nu îngăduie la cei aleşi ispite peste puterile lor.
(Ne vorbește Părintele Cleopa 4, Ediția a II-a, Ediţie îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 121-122
Ispitele sunt îngăduite ca să ni se descopere patimile ascunse, ca să ne luptăm cu ele şi să ne tămăduim sufletele. Sunt şi ele un semn al milei dumnezeieşti.
Pentru aceasta, lasă-te cu încredere în mâinile lui Dumnezeu şi cere ajutorul Lui, ca să le întărească în nevoinţa ta.
Nădejdea în Dumnezeu nu poate sfârşi niciodată în deznădejde.
Ispitele aduc smerita cugetare.
Dumnezeu ştie cât poate răbda fiecare dintre noi şi îngăduie ispitele după puterea noastră.
Însă trebuie ca şi noi să fim cu luare-aminte, ca să nu intrăm singuri în ispită.
Încredinţaţi-vă Lui Dumnezeu cel bun, cel tare, cel viu şl El vă va povăţui la odihnă. După încercări urmează bucuria duhovnicească.
Încredinţaţi-vă Lui Dumnezeu cel bun, cel tare, cel viu şl El vă va povăţui la odihnă. După încercări urmează bucuria duhovnicească.
Domnul ia aminte la cei ce rabdă încercările şi întristările pentru dragostea Sa. Aşadar, nu vă împuţinaţi cu sufletul şi nu vă temeţi. Nu vreau să vă întristaţi şi să vă tulburaţi pentru cele ce se întâmplă împotriva voinţei voastre, oricât de îndreptăţită ar fi ea.
O asemenea întristare arată existenţa egoismului Luaţi aminte la egoism, care se ascunde sub lucruri îndreptăţite.
Luaţi aminte şi la întristarea neaşteptată, care ia naştere dintr-o mustrare dreaptă, întristarea peste măsură este de la vrăjmaşul.
Luaţi aminte şi la întristarea neaşteptată, care ia naştere dintr-o mustrare dreaptă, întristarea peste măsură este de la vrăjmaşul.
Una singură este adevărata întristare, cea care ne cuprinde atunci când cunoaştem bine starea nenorocită a sufletului nostru. Toate celelalte întristări nu au nici o legătură cu Harul lui Dumnezeu. Îngrijiţi-vă să păziţi în inima voastră bucuria Sfântului Duh şi să nu îngăduiţi vicleanului să-şi verse otrava sa. Luaţi aminte!
Luaţi aminte că nu cumva raiul pe care îl aveţi înlăuntrul vostru să se prefacă în iad.
Sfântul Nectarie al Pentapolei, Învăţături, Editura Evanghelismos, Bucureşti,2008, p.17-19
Sfântul Nectarie al Pentapolei, Învăţături, Editura Evanghelismos, Bucureşti,2008, p.17-19
Lipsa ispitelor ne vorbeste de la sine ca omul merge pe o cale foarte gresita, ce nu duce la mantuirea sa.
Ispitele sunt încercări care vin asupra omului de la diavol şi de la slugile lui, oamenii cei răi. Dar niciodată Dumnezeu nu îngăduie la cei aleşi ispite peste puterile lor.
- Ce înţelegem prin ispite şi de ce este lăsat omul să fie ispitit?
- Ispitele sunt încercări care vin asupra omului de la diavol şi de la slugile lui, oamenii cei răi (Iacob 1, 13; Matei 4, 1; 16, 23; Marcu 8, 33; I Cor. 7, 5; II Cor. 11, 3; I Tes. 3, 5). Omul este îngăduit de Dumnezeu să fie ispitit „spre încercarea credinţei” (I Petru 1, 6-7); spre „încercarea dragostei faţă de Dumnezeu” (Deut. 13, 3); spre încercarea supunerii noastre (Deut. 8, 2); spre încercarea nedoririi de câştig (Iov 1, 9; 12).
De fapt, ispitele corespund întotdeauna slăbiciunii firii omeneşti. Celor mai tari în credinţă, le rânduieşte Dumnezeu ispite mai grele, ca să sporească în sfinţenie şi să se învrednicească de cununi mai mari. Iar celor slabi în credinţă şi răbdare, le rânduieşte pronia divină ispite uşoare, ca să le poată birui şi să nu deznădăjduiască.
Iată ce spune Sfântul Apostol Pavel: Ispită pe voi nu a ajuns, decât ispita omenească. Dar credincios este Dumnezeu, Care nu vă va lăsa pe voi să vă ispitiţi mai mult decât puteţi; ci împreună cu ispita va trimite şi ajutorul, ca s-o puteţi suferi (I Cor. 10, 13).
Acelaşi lucru spune şi proorocul David: Nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor până la sfârşit, ca să nu-şi tindă drepţii spre fărădelegi mâinile lor (Ps. 124, 3). Dreptul Iov spune că cei credincioşi sunt împovăraţi cu diferite ispite prin îngăduinţa lui Dumnezeu (Iov 7, 8; Iacob 1, 2; I Petru 1, 6). Dar niciodată Dumnezeu nu îngăduie la cei aleşi ispite peste puterile lor.
(Ne vorbește Părintele Cleopa 4, Ediția a II-a, Ediţie îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 121-122
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu