Dragostea schimba însasi natura lucrurilor. În mâna dragostei, toate devin bune. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)
Saracia sau bogatia nu pot învinge dragostea, dar dragostea poate învinge si saracia si bogatia.
( Sfântul Ioan Gura de Aur)
A iubi cineva pe cel drag este un lucru al firii; a iubi cineva si pe vrajmasi este un lucru al harului. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)
Dragostea este bucuria de a face altora bucurie.
A iubi cineva pe cel drag este un lucru al firii; a iubi cineva si pe vrajmasi este un lucru al harului. ( Sfântul Ioan Gura de Aur)
Dragostea este bucuria de a face altora bucurie.
( Sfântul Ioan Gura de Aur)
Iubirea este principiul vietii si Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne reveleaza iubirea si viata în iubire, de la obârsia ei divina.
Iubirea este principiul vietii si Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne reveleaza iubirea si viata în iubire, de la obârsia ei divina.
(pr. Constantin Galeriu)
Iubirea duce la cunoastere. (…) Dupa cum amintirea focului nu-ti încalzeste trupul, tot astfel credinta fara dragoste nu-ti va încalzi sufletul.
Iubirea duce la cunoastere. (…) Dupa cum amintirea focului nu-ti încalzeste trupul, tot astfel credinta fara dragoste nu-ti va încalzi sufletul.
( Sfântul Maxim Marturisitorul)
Doua iubiri au zidit doua cetati : iubirea de sine, mergând pâna la dispretul fata de Dumnezeu – cetate terestra, si iubirea de Dumnezeu, mergând pâna la dispretul de sine – cetate celesta. Una este glorificata în sine însusi, cealalta în Domnul Dumnezeu. ( Fericitul Augustin)
Dragostea îl preface pe cel ce iubeste în chipul celui iubit : daca-L iubesti pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi; daca-l iubesti pe diavol, diavol vei fi; daca-ti iubesti trupul, trup vei fi. Aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii : de a uni pe cel ce iubeste cu cel iubit. ( Fericitul Augustin)
Iubirea de Dumnezeu este extatica, facându-ne sa iesim din noi însine.
Doua iubiri au zidit doua cetati : iubirea de sine, mergând pâna la dispretul fata de Dumnezeu – cetate terestra, si iubirea de Dumnezeu, mergând pâna la dispretul de sine – cetate celesta. Una este glorificata în sine însusi, cealalta în Domnul Dumnezeu. ( Fericitul Augustin)
Dragostea îl preface pe cel ce iubeste în chipul celui iubit : daca-L iubesti pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi; daca-l iubesti pe diavol, diavol vei fi; daca-ti iubesti trupul, trup vei fi. Aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii : de a uni pe cel ce iubeste cu cel iubit. ( Fericitul Augustin)
Iubirea de Dumnezeu este extatica, facându-ne sa iesim din noi însine.
( Sfântul Dionisie Areopagitul)
Omul care poartă în el pe Duhul Sfânt
Omul care poartă în el pe Duhul Sfânt, chiar dacă nu în mod deplin, suferă pentru toţi, ziua şi noaptea; inima lui e plină de milă pentru întreaga zidire a lui Dumnezeu şi mai cu seamă pentru oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sau se împotrivesc Lui, şi care pentru aceasta, vor merge în focul chinurilor.
El se roagă pentru ei ziua şi noaptea, mai mult decât pentru sine însuşi, ca toţi să se pocăiască şi să cunoască pe Domnul.
„În iubire noi ne pierdem identitatea, murind în chip mistic pentru celălalt.
Cu cît omul e mai plin de sine, cu atît iubirea lui este mai slabă.
Iubirea din zilele noastra are un scop.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată.
(Sfântul Apostol Pavel, Epistola I către Corinteni, cap. 13, 1-8)
Omul care poartă în el pe Duhul Sfânt, chiar dacă nu în mod deplin, suferă pentru toţi, ziua şi noaptea; inima lui e plină de milă pentru întreaga zidire a lui Dumnezeu şi mai cu seamă pentru oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sau se împotrivesc Lui, şi care pentru aceasta, vor merge în focul chinurilor.
El se roagă pentru ei ziua şi noaptea, mai mult decât pentru sine însuşi, ca toţi să se pocăiască şi să cunoască pe Domnul.
„În iubire noi ne pierdem identitatea, murind în chip mistic pentru celălalt.
Renunțăm la tot ce sîntem, la orgoliu, la dorințe personale, la odihnă, la bucurii, la locul nostru, doar pentru a ne afla lîngă cel iubit și a fi pe placul lui.
Apostolul Pavel descrie și el iubirea în același chip: „dragostea nu caută ale sale, ci ale aproapelui”.
Cu alte cuvinte, dragostea moare pentru sine pentru a trăi în celălalt.
Cu cît omul e mai plin de sine, cu atît iubirea lui este mai slabă.
Cu cît atenția și interesul pentru propria mea persoană sînt mai vii, cu atît este mai moartă iubirea mea pentru celălalt.
Toate se învîrt în jurul meu, iar celălalt este încă un pretext de a mă împlini pe mine însumi.
Cei ce se iubesc încep să semene între ei.
Cei ce se iubesc încep să semene între ei.
Îndrăgostitul începe să vorbească cu cuvintele celui iubit, începe să asculte muzica pe care o ascultă el, să citească aceleași cărți, să iubească aceleași locuri, aceeași mîncare, să aibă aceeași credință și să împărtășească aceleași bucurii.
Cel ce iubește devine întru totul ca cel iubit, vorbind aceleași lucruri și mărturisind același crez. Bucuria lui este bucuria celuilalt și tristețea lor este comună. Pentru că sînt uniți în chip desăvîrșit prin iubire, murind pentru sine și trăind în celălalt, fiecare purtînd în sine chipul și glasul celui iubit, avînd același cuget și aceeași dorință.
SAVATIE BAȘTOVOI
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.Şi de aş avea darul prorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Adevarata iubire cere jertfa.
Iubirea din zilele noastra are un scop.
Iubim pentru ca e frumoasa, are studii, casa, masina de fite, e fata de primar, are salariul mare, perspective, etc...
Oare aceasta e iubire ? Nu, aceasta e o iubire falsa, cu siguranta.
Iubirea adevarata are ceva pur si inocent in ea. Izvoraste din adancul unei inimi curatae si pline de Har.
Iubirea adevarata are ceva pur si inocent in ea. Izvoraste din adancul unei inimi curatae si pline de Har.
Cu greu o mai poti intalni in zilele noastre. Ea aduce Pace in inima omului, fericire, bucuria de a darui, fericirea ca ai putut iubi fara nici un scop.
Vorbim aici nu numai despre dragostea dintre doi indragostiti. Putem sa ne referim si la dragostea fata de copiii, fata de parinti, bunici, prieteni, colegi.., la dragostea fata de crestinii dintr-o biserica.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Vorbim aici nu numai despre dragostea dintre doi indragostiti. Putem sa ne referim si la dragostea fata de copiii, fata de parinti, bunici, prieteni, colegi.., la dragostea fata de crestinii dintr-o biserica.
Daca acum 50 de ani exista un profund respect fata de parinti si bunici, izvorat din dragoste, acum acest lucru este pe cale de disparitie totala..
Da chiar si maturii, daca abia isi mai aduc aminte de parintii lor, uitand ca cat de curand vor fi si ei acei batrani neputinciosi si bolnavi, avand nevoie de atentie si ingrijire .
Cui ii mai pasa in ziua de astazi de cei batrani ?Este o societate bolnava, pe cale de degradare totala. Ci greu mai vezi un crestin care mai da milostenie unui flamand de la usa bisericii.
Ura, indiferenta, nepasare, invidie, rautate, egoism, aceste calitati predomina in aceasta societate para dezvoltata si stiintifica moderna. Decadenta la viteza mare.
Un tineret fara repere morale si crestine, care cu pasi repezi si siguri se indreapta spre pierzare. Singura preucupare a parintilor este doar asigurarea materiala a copiilor , uitand sa-i creasca in dragostea lui Dumnezeu.
Dar stau si ma intreb, oare fara de Lumina , POATE EXISTA BINELE ?
Aceasta intrebare trebuie pusa pe buzele tuturor ce cresc copiii intr-un mediu fara rugaciuni si duhovnic.
Aceasta intrebare trebuie pusa pe buzele tuturor ce cresc copiii intr-un mediu fara rugaciuni si duhovnic.
Oare Intunericul poate aduce binele mult dorit ?
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată.
(Sfântul Apostol Pavel, Epistola I către Corinteni, cap. 13, 1-8)
