Când îi judecăm pe alții, luăm asupra noastră poveri străine

Bine au zis Părinţii că omul nu poate afla odihnă până ce nu va sălăşlui în inima sa gândul că în lume e numai cu el cu Dumnezeu, fără a-şi îndrepta mintea spre nimic altceva, ci alipindu-se doar de El. Unul ca acesta degrab va afla odihnă şi slobozire de tirania patimilor, că s-a zis: „Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, iar pe mine m-a sprijinit dreapta Ta” (Psalmi 62, 8).
Dacă voieşti a te izbăvi de ispite, totdeauna să te trezveşti şi roagă-te neîncetat lui Dumnezeu: „Pune, Doamne, strajă gurii mele, şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele” (Psalmi 140, 3); smereşte-te, aminteşte-ţi că pământ eşti şi în pământ vei merge; ia aminte la tine însuţi şi cercetează lucrurile tale, iar nu pe cele străine.
Cel ce lăsându-se pe sine judecă despre alţii îşi ia asupra sa poveri străine. Vai celui ce mănâncă trupurile oamenilor cu limba sa! Vai celor care uită de păcatele lor şi cercetează lucrurile altora! Nu le ajunge povara lor, de se împovărează cu alta străină!
Mai înainte, pe tine însuţi doftoriceşte-te, pe tine miluieşte-te, bârna ta scoate-o din ochiul tău. Atunci vei putea doftorici pe alţii şi scoate paiul din ochiul lor.
Bine au zis Părinţii că omul nu poate afla odihnă până ce nu va sălăşlui în inima sa gândul că în lume e numai cu el cu Dumnezeu, fără a-şi îndrepta mintea spre nimic altceva, ci alipindu-se doar de El. Unul ca acesta degrab va afla odihnă şi slobozire de tirania patimilor, că s-a zis: „Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, iar pe mine m-a sprijinit dreapta Ta” (Psalmi 62, 8).

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 164-165)

†) Sf. M. Mc. Gheorghe, Purtătorul de biruinţă;  23 apilie 2016

http://www.schituldarvari.ro/index.php?page=invatatura&id=30

INDREPTAR DE SPOVEDANIE 

Având în fata aceasta lista de pacate, ne putem face un amanuntit examen de constiinta. Astfel putem descoperi mai ales pacatele ascunse, pe care le-am facut si nu stiam ca sunt pacate sau nu ne-am dat seama ca pacatuim.

Cel mai simplu si mai sigur este sa luati ceva de scris si o hârtie si, pe masura ce cititi pacatele, notati pe hârtie pe cele pe care le-ati facut. Notati-le nu exact cum sunt în lista, ci cum s-au întâmplat în viata dumneavoastra. Sa nu credeti ca le veti tine minte pe toate. Veti avea neplacuta surpriza sa constatati ca la Spovedanie, sub epitrahilul preotului duhovnic, nu va veti mai aminti mare lucru.
Daca veti avea hârtia cu dumneavoastra la Spovedanie, veti fi sigur ca astfel nu ramâne nimic nemarturisit din cauza uitarii. Totusi nu trebuie prezentate preotului pacatele pe larg cum sunt scrise aici, ci cât mai pe scurt. La acestea foloseste lista de pacate.

Atentie!

La Spovedanie se marturisesc pacatele care s-au mai întâmplat de când v-ati marturisit ultima data si cele care au ramas nemarturisite (fie le-ati uitat, fie nu ati stiut ca sunt pacate si între timp ati aflat). Pacatele deja marturisite nu se mai repeta. De asemenea nu se povestesc împrejurarile în care s-au petrecut pacatele. Nu au decât foarte rar importanta si aceste povesti nu vor face decât sa consume din timpul de marturisire al altor crestini si sa împovareze pe preotul duhovnic. Eventualele explicatii va vor fi cerute de duhovnic.
De asemenea, daca nu sunteti hotarât (hotarâta) sa spuneti tot din diferite motive, mai bine nu va marturisiti, pentru ca nicidecum nu vi se vor ierta cele marturisite, ci se zice chiar ca se vor dubla. De ce ne este rusine de preot sa marturisim pacatele? Oare nu este si el om ca si noi? De ce oare n-am avut aceasta rusine atunci când am facut pacatul?
Cele mai importante în privinta Spovedaniei sunt conditiile iertarii pacatelor marturisite:
– parerea de rau pentru aceste pacate;
– hotarârea de a nu le mai repeta;
– marturisirea sa fie sincera si completa;
– preotul duhovnic sa dea dezlegarea pacatelor;
– împlinirea canonului (epitimiei) primit de la duhovnic.

Preotul duhovnic la care ne marturisim se alege. Asa cum cautam pentru bolile noastre cel mai iscusit doctor, tot asa trebuie si pentru pacatele noastre sa cautam cel mai iscusit duhovnic. Nu trebuie sa schimbam duhovnicul decât pentru motive întemeiate (ne-am mutat noi sau s-a mutat preotul, a murit preotul, este stapânit de pacate mari etc.). Cu cât el ne cunoaste mai bine, cu atât ne poate sfatui mai bine.

Trebuie sa spunem lui Dumnezeu, sub epitrahilul preotului:
• când ne-am spovedit ultima data;
• daca atunci am spus toate pacatele;
• daca am primit vreun canon;
• daca am primit dezlegare la Sfânta Împartasanie.

Îndreptar pentru spovedanie ( Lista de păcate)

1. Am deznadajduit în ajutorul si mila lui Dumnezeu.
2. Am zis ca nu ma mai iarta Dumnezeu, ca sunt prea pacatos(pacatoasa) si tot în iad voi merge.
3. Am zis: daca vrea Dumnezeu ma mântuieste, daca nu, nu.
4. Am zis ca nu-mi ajuta Dumnezeu, ca m-a uitat Dumnezeu.
5. Am crezut sau am zis ca nu exista Dumnezeu, rai, iad. Am îndoiala ca exista Dumnezeu, rai, iad etc., pentru ca nu le-am vazut.
6. Am socotit Sf. Scriptura mincinoasa. Nu cred în anumite minuni, întâmplari povestite în Sf. Scriptura.
7. Nu suport sa se vorbeasca despre Dumnezeu.
8. Am avut prea mare încredere în mila lui Dumnezeu zicând: oricât as pacatui, ma iarta Dumnezeu, ca El e bun.
9. Am avut gând de sinucidere.
10. Am fumat. M-am drogat (fumatul si drogurile sunt sinucidere). Am vândut tigari si/sau droguri.
11. Am înjurat. Si de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserica, icoana, candela, Dumnezeu, Hristos, tamâie, morti etc.)
12. N-am platit lucratorii. Nu le-am dat cât trebuia, cât m-am împacat cu ei. Nu i-am platit la timp. Am cumparat ceva si n-am platit.
13. Am asuprit pe slugi, pe saraci, pe orfani, pe vaduve, pe neputinciosi. I-am batjocorit.
14. Mi-am dorit moartea la necaz.
15. Am ucis oameni, cu voie sau fara voie. Poate din si din cauza mea, a murit cineva.
16. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri ca prea mi-e greu, ca de ce am pierdut tocmai eu, ca de ce sunt prigonit eu si pacatosii traiesc bine, ca nu-i bine, sau ca e prea e frig, cald, prea ploua etc., în loc sa am rabdare.
17. Am zis zau, sa mor eu, sa n-am parte de, sa chiorasc, etc.
18. Am fost nemultumit(a) cu starea mea (mai bine era asa decât asa).
19. Am jurat strâmb. Am jurat ca voi face ceva rau.
20. Am blestemat. Si pe mine însumi (însami) m-am blestemat.
21. Am fost fatarnic(a), prefacut(a), lingusitor(oare), viclean(a).
22. Am vorbit cu mai multe întelesuri.
23. Am purtat vorba de colo-colo.
24. Am pagubit sufleteste si trupeste pe aproapele meu.
25. Am împiedicat pe aproapele meu sa dobândeasca ceva bun, din invidie si rautate.
26. Am clevetit, discutat, bârfit, tinut contul altuia. Am clevetit pe parinti, pe preoti.
27. Am stricat numele bun al cuiva, bârfindu-l si discutându-l.
28. N-am înlaturat raul pe care l-am vazut venind peste aproapele meu pe cât mi-a stat în putinta.
29. Am împrumutat cu camata (dobânda) la persoane fizice.
30. Fiind scumpaci, am vândut cu pret prea mare.
31. Am fost la vrajitoare, ghicitoare, spiritism. Am facut farmece cuiva.
32. Stiu sa descânt de rau. Stiu sa fac farmece.
33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morti, ca sa le fie rau. Am „ întors lumânarile ” pentru raul dusmanilor.
34. Am purtat ata rosie sa nu ma deochi, am uns toate cu usturoi la Sf. Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am purtat diferite obiecte de la vrajitoare date „ ca sa nu se mai prinda farmecele de mine ” , am facut focuri si am sarit peste ele si alte obiceiuri dracesti. Mi-am cautat norocul în zodii, cu papagalul.
35. Am crezut ca sufletul, dupa ce iese din om, trece în diferite animale (reincarnare).
36. Am batjocorit, lovit, batut pe cineva. Pe parinti, pe preoti.
37. Am judecat pe altii ce fac, ce zic, de ce sunt asa si nu altfel etc.
38. Am presupus, banuit pe altii.
39. Am fost iscoditor (iscoditoare).
40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia.
41. Am pacalit, înselat pe cineva. Am vândut marfa rea ca marfa buna.
42. Am nedreptatit pe cineva.
43. Am împrumutat ceva si n-am dat înapoi.
44. Am ascuns în casa mea lucruri straine.
45. Am gasit lucruri straine si, stiind ale cui sunt, nu le-am dat înapoi.
46. Am furat ceva. De la stat (averea publica), sau de la om? De la biserica? De la straini sau de la parinti, de la rude? Pacatul acesta nu se iarta pâna nu înapoiem lucrurile. Daca nu mai putem ‚ sa facem milostenie.
47. Am mutat hotarul ca sa iau din terenul vecinului.
48. Am ascuns furtisagul altuia. Am în casa vreun lucru de furat.
49. Am vândut sau am cumparat lucruri despre care banuiam sau stiam ca sunt de furat.
50. Am adunat bani cu acte false si cu viclesug.
51. N-am întors paguba facuta aproapelui, chiar si fara voie.
52. Din rautate, am stricat avere straina (semanaturi, pomi, masina etc.).
53. Am înselat statul, depunând declaratii de venit false.
54. Am mostenit cu buna stiinta avere agonisita prin pacate. N-am facut milostenie multa din ea.
55. Am dat sau am luat spaga (mita).
56. Am câstigat bani prin metode necinstite.
57. M-am lacomit la avere, zgârcindu-ma la milostenie.
58. Sunt necumpatat(a) în cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care nu sunt strict necesare.
59. N-am ajutat biserica si pe saraci dupa putere.
60. Daca mi-au venit în gând pacate, m-am îndulcit gândindu-ma la ele, în loc sa le alung imediat.
61. Am cautat momentul potrivit pentru a face un pacat (exemplu: hotul care cauta sa fure, curvarul care cauta femeie, etc.).
62. Am pârât pe cineva cu scopul de a-i face rau.
63. Am mintit împotriva cuiva cu scopul de a-i face rau (marturie mincinoasa împotriva aproapelui).
64. Am mâniat sau am scârbit pe cineva cu vorbe sau fapte urâte. L-am facut sa ma urasca.
65. Port ura pe cineva. Tin minte raul. As vrea sa ma razbun. M-am bucurat de raul altuia.
66. Doresc raul cuiva. Doresc altora boala, necazuri, moarte, etc.
67. În timpul rugaciunii m-am gândit la altceva.
68. Am vorbit în timpul slujbei. M-am foit, m-am miscat de colo-colo prin biserica.
69. Nu mi-a fost gândul la slujba. M-am uitat ce fac altii, cu ce sunt îmbracati.
70. Am mâncat, am baut ceva pe ascuns.
71. M-am lacomit la mâncare. Am mâncat cu nesat.
72. M-am ametit la cap cu bauturi alcoolice. M-am îmbatat. Am si varsat dupa aceea.
73. Am vrut sa fiu deasupra tuturor cu ceva anume daca nu cu totul.
74. Am facut din saracia sau din bogatia mea un motiv de lauda.
75. M-am mândrit, m-am falit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am îngâmfat, m-am înfumurat. M-am mândrit cu copiii mei.
76. M-am laudat. Am o parere buna despre mine. Ma cred a fi cineva în comparatie cu altii. Nu mai e nimeni ca mine.
77. Îmi place sa ma laude altii. Când fac o fapta buna, astept laude de la altii si nu plata de la Dumnezeu.
78. Am încredere mare în mine, în loc sa am în Dumnezeu.
79. M-am crezut mai bun(a), mai credincios(oasa) ca altii, socotindu-i pe ei mai rai, prosti, necredinciosi, etc.
80. Am râs de pacatele si defectele altora. Si de faptele lor bune am râs.
81. Am laudat pacatele altora.
82. M-am lenevit a face rugaciune în fiecare dimineata, seara, la fiecare masa.
83. Am mâncat de dulce în vreo zi de miercuri sau vineri.
84. N-am tinut cele 4 posturi de peste an.
85. Am tinut post negru sâmbata si duminica.
86. Am zis: mai pacat este sa poftesti mâncarea de dulce, decât sa o manânci.
87. Am postit când Biserica dezlega, exemplu miercuri si vineri când era harti sau sâmbata si duminica când se mânca peste, socotind ca nu sunt bune aceste rânduieli.
88. N-am pastrat curatie cu sotul (sotia): miercuri, vineri, sâmbata, duminica, luni; în cele 4 posturi de peste an; în timpul sarcinii si al ciclului lunar; 40 de zile dupa nastere.
89. N-am pastrat curatie cu sotul (sotia) cu acordul lui (ei), ci fara, încât putea sa cada în pacatul preacurviei.
90. Am luat pastile anticonceptionale, am folosit spermicide, ca sa nu fac copii.
91. Am facut pacatul onaniei ca sa nu fac copii, adica: am folosit prezervativ sau am varsat samânta afara ca barbat, iar ca femeie am folosit diafragma.
92. Am facut avort. Ca barbat, am dat voie sotiei sa faca avort.
93. Am folosit sterilet ca sa nu fac copii (steriletul provoaca avort).
94. M-am împreunat cu sotul (sotia) de mai multe ori în 24 de ore.
95. M-am împreunat cu sotul (sotia) în diferite pozitii,ca animalele.
96. M-am împreunat cu sotul (sotia) în vazul sau auzul copiilor mei, crezând ca sunt mici si nu stiu.
97. Am curvit. Am preacurvit.
98. Am gânduri de desfrânare cu persoane de sex opus sau de acelasi sex. Când îmi
vin aceste gânduri, nu le departez, ci ma îndulcesc cu ele, desi n-as vrea sa fac
pacatul.
99. Am preacurvit cu ruda, fin, nas, var, frate, fiu, fiica, nepot.
100. Am gândit sa preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot, preoteasa, calugar,
calugarita.
101. Am pipait alt trup pentru a simti si provoca placeri de desfrâu.
102. Am trait necununat(a), adica în concubinaj.
103. M-am casatorit cu alta femeie, nefiind divortat de prima.
104. M-am culcat cu femeia mea dupa ce am divortat de ea.
105. M-am casatorit cu rudenie de sânge, de cuscrie (nu se poate decât de la gradul al 8-lea în sus, altfel e pacatul amestecarii de sânge).
106. Ca nas (nasa), m-am casatorit cu fina (finul) sau am dat voie copiilor mei sa se casatoreasca cu copiii finilor mei.
107. Mi s-au facut mai mult de trei cununii în biserica( cununia a 4-a este pacat).
108. Am facut pacatul malahiei singur(a) (adica atunci când o persoana îsi provoaca placere singura, masturbare). Acest pacat se numeste curvia cu diavolul.
109. Am facut pacatul malahiei cu alta persoana, unul la altul. Eu cu altul, altul cu mine, cu femeie, barbat cu barbat, femeie cu femeie, cu copii.
110. Am facut pacatul sodomiei (barbat cu barbat, femeie cu femeie).
111. Am facut pacatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).
112. Am preacurvit cu animale, pasari (zoofilie), cu copii (pedofilie)
113. Am privit filme, poze cu prostii. Am în casa poze, statui cu prostii.
114. Am vorbit prostii.
115. Am privit cu placere cum se împreunau animalele.
116. Am fost invidios (invidioasa). Mi-a parut rau de binele altuia. Îmi pare rau ca altul are si eu nu. Invidia este aceeasi cu zavistia si pizma.
117. M-am lacomit la munca. Am muncit peste puteri, încât poate chiar m-am si îmbolnavit.
118. Am mintit. Am obiceiul sa mint mereu.
119. Îmi place sa „ înfloresc ” lucrurile si povestile.
120. Am dracuit. Am dat naibii. Si pe mine însumi m-am dat dracului. Am zis: „ sa fiu al naibii ” , „ sa ma ia ” .
121. Am muncit în duminici si sarbatori.
122. Am lipsit de la biserica în duminici si sarbatori. În timpul slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am ocupat cu lucruri desarte, am fost la târg etc.
123. Daca am fost la biserica, n-am dat pomelnic si n-am aprins lumânari.
124. Am stat în fata la toti în biserica. I-am dat la o parte pe altii, zicându-le ca stau pe locul meu.
125. Am adus daruri, jertfe si donatii la biserica din ce era mai rau.
126. Am ucis animal, pasare. Le-am chinuit, batjocorit, le-am împovarat peste puteri, le-am lasat sa moara desi puteam sa le salvez.
127. Am mâncat eu sau am pus altora în mâncare spurcaciune (animal netaiat, carne de om, jertfe satanicesti, necuratie etc.)
128. Am sfatuit si învatat pe altii sa faca pacate.
129. Am fost la petreceri destrabalate. În posturi, miercurea, vinerea, în duminici si sarbatori.
130. Cred în superstitii: caldare goala, sa nu ma întorc ca-mi merge rau, daca întâlnesc preot îmi merge rau etc.
131. N-am multumit lui Dumnezeu pentru binefaceri.
132. Am facut glume, bancuri cu si despre cele sfinte.
133. M-am machiat, rujat, vopsit la par, am dat unghiile cu oja etc. Am purtat cercei, margele, inele, coliere, bratari, pantofi cu toc. Mi-am facut parul.
134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fusta scurta, n-am purtat capul acoperit, am mers sau am vorbit, ca sa atrag barbatii.
135. Am scuipat sau am vomitat în ziua în care m-am împartasit.
136. M-am mâniat si nu mi-a trecut îndata, ci am tinut mânie.
137. Am ambitie, încapatânare, obraznicie, nerusinare, iubire de sine.
138. Am fagaduit ceva si n-am împlinit. N-am tinut învoiala, promisiunea.
139. N-am tamâiat si stropit casa cu agheasma cel putin o data pe luna.
140. N-am iertat pe cei ce mi-au cerut iertare.
141. Nu mi-am cerut iertare pentru a departa orice vrajba, chiar daca n-am fost vinovat(a).
142. N-am aprins candela la rugaciune, în duminici si sarbatori.
143. N-am facut semnul crucii cum trebuie, drept.
144. N-am facut cruce când am trecut pe lânga biserica.
145. Am mers la mai multi preoti si am zis la unul unele pacate, la altul altele.
146. Din pricina rusinii sau a altor motive, am ascuns cu buna stiinta la Spovedanie unele pacate. M-am si împartasit dupa aceea.
147. M-am împartasit la un preot, fiind legat de altul.
148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserica, atunci când am avut ciclu.
149. Am venit târziu la biserica. Am plecat înainte de sfârsitul slujbei fa ra motive întemeiate. Am facut din acestea o regula.
150. N-am crescut copiii si finii în frica de Dumnezeu. Nu i-am învatat poruncile lui Dumnezeu. I-am învatat la rau, contribuind la uciderea lor sufleteasca.
151. Nu mi-am pedepsit copiii când i-am vazut ca persista în greseli.
152. Nu am ascultat de parinti atunci când m-au învatat de bine.
153. Nu mi-am iubit la fel toti copiii. Am fost partinitor (partinitoare) cu unul sau mai multi din copiii mei.
154. Am amânat Spovedania. Am zis sa pacatuiesc, ca mai e timp sa fac pocainta si sa ma spovedesc.
155. N-am facut canonul pe care l-am primit dupa Spovedanie.
156. M-am împartasit dupa ce am avut necuratie în vis.
157. Ca femeie, m-am împartasit când aveam ciclu.
158. Ca femeie, n-am facut molitfele la o zi, 8 zile si 40 de zile dupa nastere. Am intrat în biserica înainte de a trece 40 zile. Am citit molitfa înainte de a trece cele 40 de zile.
159. Am pierdut sarcina fara voia mea. Daca mi s-a întâmplat asa, n-am venit la preot sa-mi citeasca rugaciunea speciala.
160. Am înabusit copilul lânga mine, botezat sau nebotezat.
161. Din neglijenta mea, mi-au murit copiii.
162. Am lasat sa-mi moara copilul nebotezat.
163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, în orfelinate.
164. Am mustrat prea aspru. Am cicalit. Am stat cu gura si am fost prea bagacios (bagacioasa) pe altcineva.
165. Am lasat nefacuta sfestanie în casa mai mult de un an de zile.
166. Am facut jocuri si râsete la priveghiurile de morti.
167. Nu mi-am facut datoria fata de rudele moarte. Nu le-am facut tot ce trebuia.
168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit sa platesc sarindare, slujbe pentru sufletele celor adormiti.
169. Am jelit mortii. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mâna. Am dat lucruri peste groapa lor. Am spart ceva când a fost scos mortul din casa.
170. Am în casa, am citit carti sectare. Am fost la adunari de sectanti, i-am primit în casa.
171. Am ucis oameni, cu voie sau fara voie. Poate din si din cauza mea, a murit cineva.
172. M-am casatorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc.
173. Am dat anafora pe jos.
174. Cred în vise. Ceea ce fac a doua zi este în functie de cele ce visez.
175. Am cântat si am ascultat cântece lumesti si sectare.
176. Am jucat si am mers la discoteci si alte petreceri anormale.
177. Am facut nunti si petreceri cu mâncare de dulce si cu muzica în post.
178. Am smintit si l-am facut sa pacatuiasca pe aproapele meu când a auzit ce zic si a vazut ce fac (astfel sunt raspunzator în fata lui Dumnezeu pentru pacatul aproapelui meu).
179. M-am mascat.
180. N-am platit contributia la Sfânta Biserica.
181. Am ascultat discutiile altora, desi nu-mi folosea si îi deranjam.
182. Am intrat în Sfântul Altar.
183. Am mostenire si n-am îngrijit pe cei care mi-au dat-o.
184. Nu mi-am cautat sanatatea dupa datorie.
185. Am luat anafora si agheasma, desi mâncasem sau bausem apa dupa miezul noptii.
186. Am râvna nesocotita, habotnicie( post mult încât poate m-am si îmbolnavit, milostenie fara socoteala încât sufera cei din casa etc.).
187. Nu m-am rugat totdeauna cu fata catre rasarit.
188. Am dat importanta mai mare celor trupesti decât celor sufletesti.
189. În loc de a ma împaca cu aproapele, l-am tras la judecata.
190. Nu mi-am iubit sotul (sotia) ca pe mine însumi. Din pricina mea a facut pacate.
191. Am facut diferite pariuri diavolesti, prin care multi si-au pierdut sanatatea si viata.
192. N-am sfatuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am învatat pe cel nepriceput.
193. Am dat de pomana mâncare de dulce în zile de post.

Despre Smerenie 

Sfantului Ioan Gura de Aur

Din Predica Sfantului Ioan Gura de Aur la Duminica Vamesului si a Fariseului

Smerenia nu inseamna ca un pacatos sa se socoteasca pe sine cu adevarat pacatos, ci aceea este smerenie, cand cineva se stie pe sine ca a facut multe si mari fapte bune, si totusi nu cugeta lucruri inalte despre sine, ci zice ca Pavel: "Cu nimica pe mine nu ma stiu vinovat, insa aceasta nu ma indrepteaza pe mine" (1 Cor. 4,4).
Si iarasi: "Iisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu" (1 Tim, 1,15).

Aceea este smerenie, cand cineva cu faptele cele bune ale sale este mai presus de toti, si totusi, se injoseste inlauntrul sau.
Trebuie sa stii ca un pacatos smerit intrece pe un drept mandru; adu-ti aminte de fariseul si vamesul din Evanghelie.

Iata ce spunea fariseul: "Multumesc Tie Dumnezeule, ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, desfranati, sau ca si acest vames" (Luca 18,11). O, ce nebunie!
Mandria acestui fariseu nu numai ca il facea sa se inalte mai presus de tot neamul omenesc, ci intrun chip nebunesc batjocorea pe vamesul, care sta nu departe de dansul.
Dar acesta ce a facut? El nu a rasplatit ocara cu ocara, nu s-a aprins prin batjocorire, ci a suferit totul cu ingaduinta.
Insa sageata vrajmasului a fost pentru el leac de vindecare, ocara i-a adus lui marire, cununa de cinste. Astfel de bine este smerenia, astfel de castig urmeaza, cand cineva nu se tulbura de batjocoriri si nu se iuteste de semetia altora.

Ca noi, si de la cei ce ne batjocoresc putem trage mare folos, precum aceasta s-a intamplat cu vamesul. Totusi, in toate acestea nu se zice ca noi am putea pacatui ca vamesul, ci numai ca noi trebuie sa fim smeriti ca dansul.
Mai aduceti-va aminte si de fiii lui Zevedeu, care ar fi vrut sa aiba pentru dansii locurile cele dintai. Iata ce le-a zis Iisus: "Care vrea sa fie cel mai mare, acela trebuie tuturor sluga sa fie.

Daca voi voiti sa dobanditi locul cel dintai si cinstea cea mai inalta, sarguiti-va a fi cei mai de jos, cei mai smeriti, cei mai mici si cei mai ascultatori".
Asadar, fapta buna a smereniei da cinstea cea mai inalta, precum si Fiul lui Dumnezeu Sa smerit pe Sine, spre a intemeia imparatia Sa cea mare.

Iar tu, crestine, te vei teme oare ca nu cumva sa te injosesti prin smerenie?
Atunci vei fi tu mai mare si mai inalt decat altii, mai stralucit si mai marit, cand te vei injosi pe tine insuti, cand nu vei umbla pentru rangul cel dintai, cand vei rabda de buna voie umilinta, jertfirea de sine si primejdia, cand tu vei incerca sa fii sluga tuturor, gata a face si a suferi toate pentru aceasta.
Sa cumpanim acestea, iubitilor, si cu toata ravna sa ne sarguim la smerenie.
De s-ar purta altii cu noi cu semetie, de ne-ar batjocori, sa le luam pe toate cu rabdare!

Ca nimic nu ne poate inalta ca fapta buna a smereniei. Astfel vom fi partasi tuturor bunatatilor, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, caruia impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, se cuvine lauda, marirea si inchinaciunea, acum si in vecii vecilor!

Tămăduirea mândriei

Sfântul Vasile cel Mare aprecia că cel mândru "se vindecă dacă crede în judecata celui care a spus: "Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har" (Iac. 4, 6), altfel spus dacă se teme de judecata la care va fi supusă mândria". 

Domnul Hristos însuşi atrage atenţia asupra urmărilor nefericite ale mândriei: "Oricine se înalţă pe sine se va smeri" (Mt. 23, 12; Lc. 14, 11). 

Iar Marcu Ascetul spunea: "Când vezi vreun gând că-ţi făgăduieşte slava omenească, să ştii sigur că-ţi pregăteşte ruşine".

Ca şi smerenia, mândria prezintă două forme: una în care te consideri mai presus de ceilalţi oameni şi îi dispreţuieşti, şi una prin care pui pe seama puterilor proprii darurile şi reuşitele (fizice, intelectuale, spirituale şi materiale, sociale). 

Atunci când omul se concentrează pe sclipirea de bine şi frumos din celălalt, fără a privi la defectele lui, are şansa de a se feri de prima formă de mândrie.

 Mai mult, aşa cum învaţă avva Dorotei: "A se socoti mai prejos de toţi se opune mândriei celei dintâi.

 Căci cum se poate socoti pe sine mai mare decât fratele său, sau înălţa în ceva, sau defăima, sau dispreţui pe cineva, cel ce se socoteşte pe sine mai prejos de toţi".

 De asemenea, acceptarea ocărilor, a batjocurii, a necinstei sau defăimărilor sunt "leacuri tămăduitoare ale mândriei".

Iar al doilea tip de mândrie se vindecă prin rugăciunea neîncetată: "Cel ce se roagă totdeauna lui Dumnezeu, de se învredniceşte să izbutească în ceva, ştie de unde i-a venit ajutorul ca să izbutească şi nu se poate mândri, nici nu-şi pune cele izbândite pe seama puterii sale, ci le pune pe seama lui Dumnezeu şi Lui îi mulţumeşte pururea şi pe El îl roagă pururea, tremurând să nu cadă de la ajutorul Lui şi să se arate slăbiciunea şi neputinţa lui".
Mai mult decât orice altă patimă, mândria nu se poate tămădui prin eforturi proprii. 

Sfântul Ioan Scărarul ne-a lăsat un cuvânt care, până astăzi, stârneşte în fiecare din noi o bună nelinişte: "Pe cei neînfrânaţi poate că-i vor tămădui oamenii; pe cei vicleni, îngerii; iar pe cei mândri, singur Dumnezeu".

Să umblăm în toate zilele în duhul smereniei, care nu înseamnă să ne punem mai jos decât ceilalţi, într-o coregrafie ce presupune o coborâre de pe un loc mai înalt. Omul smerit nu coboară de undeva, ci se recunoaşte cu realism duhovnicesc a fi nimic şi cel din urmă. "Cel smerit, spunea Sfântul Macarie cel Mare, nu cade niciodată. Unde ar putea să cadă acela care se află mai jos decât toţi?"

Puterea Rugaciunii
Din Predica Sfantului Ioan Gura de Aur la Duminica a Cincea a Marelui Post
sursa http://ziarullumina.ro

Saptamana Patimilor

Aceasta ultima saptamana a Postului Pastelui, numita si saptamana Patimilor, are menirea de a pregati credinciosii pentru Inviere. Primele trei zile se constituie intr-un prolog al Sfintelor Patimi ale lui Hristos. Luni si marti, la utrenii, se citesc Evangheliile care ne aduc aminte de cele din urma invataturi ale Domnului. Miercurea Mare ne apropie deja de Sfintele Pasti, astfel ca Biserica a rinduit ca fiecare credincios sa ia aminte in aceasta zi la doua exemple: cel al pacatoasei desfrinate, instrainate de Dumnezeu (dar care aducind in aceasta zi, cu mare cainta si cu lacrimi, mir de mult pret si ungindu-L pe Hristos, devine mironosita) si cel al lui Iuda (ucenicul care, desi apropiat de Domnul, L-a vindut, tot astazi, pentru treizeci de arginti fariseilor si carturarilor ce voiau sa-L ucida). Gestul lui Iuda a facut ca, mai tirziu, ziua de miercuri sa fie declarata zi de post, ea fiind, alaturi de vineri (ziua in care Iisus a fost rastignit), una din cele doua zile ale saptaminii in care trebuie sa posteasca crestinii de-a lungul anului.
Patru lucruri sint praznuite in Joia Mare: spalarea picioarelor apostolilor de catre Hristos, Cina Domneasca la care s-a instituit Taina Impartasaniei (Euharistia), rugaciunea din gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-l ucida. Joi este si ziua in care gospodinele trebuie sa vopseasca ouale in rosu, urmind ca in Simbata Mare sa coaca pasca si cozonacul ce vor fi aduse la biserica in noaptea de Inviere pentru a fi sfintite. “Astazi a fost spinzurat pe lemn Cel ce a spinzurat pamintul pe ape”. Aceste cutremuratoare cuvinte sint rostite de preot inca din seara Sfintei Joi, cind acesta iese din Sfintul Altar purtind in spate Crucea lui Hristos.
In Vinerea Mare nu se mai slujeste Sfinta Liturghie, pentru ca Insusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum, si se tine post negru. Aceleasi lucruri sint valabile si pentru Simbata Mare. Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapa a tinguirii lui Hristos, Care se afla acum in mormint. La sfirsitul slujbei se inconjoara biserica cu Sfintul Aer, pe sub care trec apoi toti credinciosii. Numit si Epitaf, Sfintul Aer este o pinza de in sau de matase, de catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata ori zugravita icoana inmormintarii Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui Hristos.
In intervalul acesta dintre rastignirea pe cruce si Inviere, pentru ca moartea Lui sa nu para iluzorie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lasat trupul Sau sa zaca in mormint trei zile si in acest timp S-a coborit cu sufletul la iad, sfarimindu-i portile. Traind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit sa ne arate ca este posibila o viata spirituala, biruitoare si fericita, si fara de trup. Pina la El, oricine murea se ducea la viata chinuita din iad, intrucit toti treceau pragul eternitatii cu sufletul transfigurat de pacat. Aceste trei zile de viata ale lui Iisus cu sufletul despartit de trup formeaza inceputul Raiului. Incepind din acest moment, sufletele celor drepti sint asezate in Rai pina la Invierea lor cu trupurile. Aceasta inviere, numita si Invierea de Obste, va avea loc la a doua venire a Mintuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a pogorit la iad a fost acela de a incredinta si celor de acolo, care au trait pe pamint inaintea Sa, Vestea cea buna a mintuirii neamului omenesc de sub robia diavolului si a pacatului.
Pentru a simti macar o farama din bucuria pascala cea mai autentica trebuie sa ne pregatim in aceasta saptamana in care, ca si pe o scara cu sase trepte, urcam spre Inviere, atit sufletul, cit si trupul, inasprind postul pe cit sta in putinta fiecaruia. Cei care nu s-au infrinat deloc pina acum este bine ca macar in aceste ultime zile, care sint si cele mai importante din Post, sa o faca, stiind ca, dupa cum spune Sfintul Ioan Gura de Aur, bucuria lui Dumnezeu se revarsa si peste cel care a venit abia in ceasul al unsprezecelea ca si peste cel care a venit inca din ceasul intii la Hristos.

sursa apologeticum.ro