Pentru a avea ganduri bune, trebuie sa avem o inima buna, curata.

Educatia, faptele, gândurile, dorințele ne conduc viața.

Așa cum ne sunt gândurile cu care ne îndeletnicim, așa ne este și viața. Insa pentru a avea ganduri bune, trebuie sa avem o inima buna, curata.

O importanta mare are educatia si mediul in care am crescut , atat in copilarie, cat si in adolescenta. Daca am deprins de la parinti lucruri oribile, pacatoase, precum injuraturi, iubire de alcool sau bani, atunci toata viata vom suferi ingrozitor. Caci daca hranim RAUL din noi, acesta va capata cu anii putere asupra noastra, ne va controla viata .

O familie buna si credincioasa este o comoara pentru viitorul copil, caci va deprinde dragostea, blandetea, rugaciunea, bunul simt si milostenia. Aceste virtuti atrag Harul Domnului si viata acestui om va fi una binecuvantata. Domnul insasi se va ingriji de viata unui asemenea om.

Nu putem sa zicem ca traim o viata pacatoasa, in pacate, dar sa gandim pozitiv-ca sa atragem BINELE. De ce nu se poate ? Caci in inima unui om pacatos salasluieste RAUL: si acest ,, rau,, va conduce in definitiv viata acestuia.

Exista astazi multe carti care promoveaza gandirea pozitiva. Nu ar fi rau, zau asa, sa gandim pozitiv. Insa viata omului in proportie de 80 % este condusa de TRAIREA INIMII ( acele stari / duhuri de bine si de rau ) . Cu ce este plina inima omului, cu aceasta se va umple viata omului. Daca inima este plina cu duhul desfranarii, cu cel al invidiei, al lacomiei, al zavistiei- cu ce te ajuta sa gandesti pozitiv ? Caci puterea gandului are doar 20 % putere, iar a inimii- 80 % ? Deci, ca concluzie, daca chiar vrem sa avem o viata in care sa atragem bunastarea, care vine de la Domnul, atunci sa avem si o inima si un gand curat, bine placut Domnului, si atunci viata chiar va fi una pe masura asteptarilor. Facand rau, dar gandind bine- este ca si cum intr-un motor nou de masina ai turna petrol nerafinat. Raul pateaza, intuneca sufletul, care salasluieste in inima omului. Nu putem astepta BINELE, facand raul.

Dacă avem insa o inima plina de pace, liniște, dragoste, bunătate, virtute, curăție, atunci și în noi va fi pace lăuntrică, liniște, dragoste și bunătate.

Sa ne staruim sa ne curatim inima prin spovedanie, pocainta adevarata, milostenie si alte fapte bune. Sa punem inceput bun indiferent de viata pe care am trait-o. Si atunci si viata noastra va lua o alta intorsatura. Zece mii de vor muri pe campul de lupta, tu vei trai, caci in tine va salaslui Domnul. Dar sa fugi de pacat, de mandrie si de slava omeneasca, sa fii  un crestin smerit si bun cu inima.

Sa ne staruim sa alungam gandurile rele, caci ele vin de la cel rau.

Dacă purtăm în noi gânduri rele, diavolești, atunci se nimicește și pacea noastră lăuntrică. 

Sfinții Părinți spun despre gânduri: ”Orice gând care năruiește pacea și gândurile ce nu ne dau pace, acestea toate de la diavol sunt, și trebuie să le îndepărtăm și să nu le primim.” 

Trebuie să ne ostenim pentru binele nostru, ca să se întărească în noi pacea, bucuria, dragostea dumnezeiască. 

Părintele nostru cel Ceresc vrea ca fiii Săi să aibă trăsăturile lui dumnezeiești, vrea să fim toți plini de dragoste, pace, mângâierea bucuriei, adevăr virtute. Domnul și noi toți dorim să fim blânzi și smeriți, căci din sufletul blând și smerit izvorăște virtute și bunătate. Un astfel de suflet, chiar și când tace, răspândește întotdeauna valuri de liniște, pace, pline de dragoste și bunătate. 

Un asemenea suflet nu se simte rănit când este ocărât sau certat – puteți chiar să-l loviți, iar lui îi va fi milă de voi pentru că îl chinuiți atât de mult. Astfel de oameni sunt puțini pe pământ, dar pentru ei strălucește soarele și ne binecuvântează Dumnezeu cu viața, cu toate cele de trebuință vieții noastre. Trebuie să ne schimbăm cugetul.

Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața, Ed. Predania, București, 2010

Doneaza pentru Hristos- pentru a mentine acest blog in viata ! Banca Transilvania -IBAN RO51BTRL04501201C32154XX

Inraurirea demonica a sufletului unei natiuni

 Daca vrei sa vezi starea sufleteasca decazuta a unui popor, vezi ce  Conducator are. Asa ne vorbeste Sfanta Scriptura.

Guvernarea unui popor si insasi conducatorul lui sunt oglinda starii sufletesti a poporului roman.

Sufletul acestui popor este amortit, parca paralizat. Se intampla lucruri abominabile in societate, insa nimeni nu reactioneaza. Sufletul este amortit, paralizat de pacat si rautate. A disparut credinta autentica, banatatea si dragostea dintre oameni. Fiecare traieste doar pentru el. Nimanui nu-i mai pasa de cel cazut, bolnav, strain si flamand. Tocmai aceasta nepasare are o inraurire demonica. Se roaga multi, postesc, insa rautatea inimii intrece uneori culmile muntilor Carpati. Insa ce este rugaciunea si postul fara schimbarea vietii omului spre bunatate, dragoste de aproapele ? E ca samanta buna in pamant fara de apa. 

Individualismul si indiferenta fata de durerea celuilalt a ajuns la cote mari. Mor oameni in spitale cu zile, legati si sedati. Cui ii pasa? Mor oameni dupa ce li se administreaza vaccinuri, sau ajung legume la pat pe viata ? Cui ii pasa ? Se distruge economia romaneasca pas cu pas, prin carantinare- insa cui ii pasa ca raman sute de mii de oameni fara o bucata de paine ? Invatamantul este la pamant, caci se doreste ca poporul acesta sa ajunga unul analfabetizat, care e usor manipulat- insa cui ii pasa ? 

Satana azi lucreaza perfid prin oamenii sai- in curand se va interzice calatoriile neavand pasaport de vaccinare. Vor satanele sa ne vaccinam obligatoriu, indiferent cati morti si handicapati sunt ( sau vor fi cat de cauand) , caci este un vaccin experimental. Insa cui ii pasa ? Mergem la biserica, ne spovedim, ne rugam, insa de moartea si durerea aproapelui nu ne pasa, nu-i asa ? 

In curand ni se va interzice sa-i mai numim pe parintii nostri mama si tata. Asa lucreaza Satana-la vedere. Uniunea Europeana de curand s-a declarat ca zona LIBERA a Sodomei si Gomorei ( deci, automat, in aceasta categorie se afla si sufletul acestui popor, ca facand parte din Comunitate.)  De ce aceasta stare de nepasare fata de ce se intampla in lume ? Simplu- NEPASAREA, INDIFERENTA, INDIVIDUALISMUL  si IGNORANTA. Cumplite si infioratoare pacate.

Atunci când sufletul unei națiuni se îmbolnăvește, prin legi potrivnice voii lui Dumnezeu, poporul pierde Harul lui Dumnezeu și primește înrâurirea demonică pe care a cerut-o sau a lucrat-o neînțelept. 

Harul lui Dumnezeu este ca un scut de apărare peste poporul român, limitând puterea răului care se manifestă neobosit pentru pierderea sufletelor omenești.
Legiferarea păcatelor împotriva Duhului Sfânt și împotriva firii face ca Harul lui Dumnezeu să se retragă de la întregul popor, lăsându-l pradă propriilor alegeri, făcute printr-o libertate prost înțeleasă și greșit aplicată. Efectul ridicării "Scutului de apărare" aduce după sine urgia lui Dumnezeu. 

Nu pentru că Dumnezeu ne pedepsește, ci pentru că Dumnezeu ne lipsește! Absența Dumnezeului Celui Viu, în viața poporului, lasă loc răului să se manifeste potrivit dorințelor și patimilor nefirești ale oamenilor.

Ceea ce se întâmplă acum în poporul român este cauzat de îmbolnăvirea sufletului națiunii.

 Nu vom putea să ne revenim la firescul vieții decât printr-o pocăință sinceră și prin atitudine mărturisitoare.

 Iar când mă refer la mărturisire nu mă gândesc doar la forma vorbită a acesteia, ci mai ales la atitudinea corectă și sinceră, pe toate coordonatele vieții si in toate formele ei.

Răspunsul la toate aceste provocări este HRISTOS! Doar prin El vom putea ieși la limanul cel bun și neînviforat!
Să nu ne temem decât de păcat! CU NOI ESTE DUMNEZEU!
Preot  Claudiu Buză

Pilde si povestioare cu talc

Lenesul 

Intr-un sat de munte, era un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de muncitor era omul, pe atat de lenes era fiul sau. Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse:

– Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete.
– Mai baiete, i-a raspuns omul, daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept ?
N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat.
Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, taranul i-a spus:
– Uite, mai baiete -vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si pe urma vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele.
N-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand:
– Gata tatuca, am vanturat tot graul. Acum imi dai banii ?
– Nu! – a raspuns omul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Treci in pod si fa ce ti-am spus!
A plecat iar baiatul, dar nu putea intelege de unde stia tata ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate … Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina.
– Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum imi dai banii ?
– Mai baiete, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine ? Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheata. Ai inteles ?
Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o pereche de ghete noi noute, exact asa cum isi dorea el.
De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai’nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea, intr-adevar, ca merita ghetele, dar, mai mult decat atat, simtea cat de bine este sa fii alaturi de parinti si sa ii ajuti.

 

De multe ori m-am intrebat, cum sa-i recunosc pe … „oameni”…?

Am invatat in viata sa recunosc pomii dupa frunza, dupa fruct … Am invatat sa recunosc multe plante… Am invatat sa fac distinctie intre ce este bine si ce este rau…

Din „ochi” pot aproxima o persoana daca e slaba, normala, supraponderala sau obeza…

Recunosc daca persoana din fata mea e flegmatica, melancolica, sangvina sau colerica…

Dumnezeu mi-a lasat in Biblie repere dupa cum sa recunosc un om. In proverbe sunt multe contraste: bun-rau, harnic-lenes, intelept-nebun, drept-nedrept,….

Mai bine…, am sa va povestesc o povestire pe care o stiu de multi ani, pe care am auzit-o si eu de la cineva „cu cap”….

––––––––––

In epoca agrara, oamenii calatoreau foarte putin si erau legati de satul lor, mai toti faceau agricultura si cresteau animale.

In multe sate lucrurile erau linistite, relatiile erau trainice… Nimeni nu-si incuia usa la casa cand pleca la camp, era suficient sa puna matura spijinita de usa ca sa nu intre nimeni in curte, in casa… Toate lucrurile functionau pe baza de „incredere” si „cuvant”….!!! (…. asa erau lucrurile si in satul in care m-am nascut eu, in vremea copilariei mele…)

––––––-

Intr-un sat mic si izolat de munte, intr-o vreme de vara cand nu se fac lucrari in agricultura, un om in varsta a dorit sa vada si el cum arata un oras si cum e viata oamenilor acolo… Nimeni din sat nu vazuse un oras, doar auzisera ca exista de la trecatori care au fost prin satul lor.

Consatenii l-au petrecut pana la iesirea din sat… Dupa mai multe zile de calatorie de mers pe jos, a ajuns dis de dimineata in oras. La inserare a pornit-o inapoi acasa…

Oamenii l-au asteptat foarte curiosi…

– Ei bade, povesteste-ne si noua… ce-ai vazut, ce-ai auzit… – spuse cineva…

– Dragii mei, orasul e tare interesant… Oamenii locuiesc in case peste case la care ei le zic apartamente… Desi stau foarte aproape, nu se cunosc unii pe altii ci doar se saluta – si asta n-o fac toti. Toti au incuietori la usa, multi au chiar cate doua… Unii stau la case mari si frumoase cu garduri si porti inalte. Toate portile au zavoare si lacate…. Strazile sunt late, pietruite, au copaci pe margine… – povesti batranul nostru… E mult zgomot ziua pe strazi…

-Ce-ai mancat la oras? – intreba un tanar…

– Au niste locuri la care ei le zic restaurante, acolo am mancat mancare putina pe bani multi… – ofta batranul…

– Cum isi vorbesc unul altuia? – intreaba alcineva…

– Toti folosesc…”domnul”, „doamna” sau „domnisoara”… – explica batranul

-Oamenii…, oamenii de la oras cum sunt? – intreba un batran recunsocut de ceilalti ca fiind un om intelept…

Vazand …:cine” pune intrebarea, batranul a inteles … ce fel de „intrebare” e.. Se vedea ca isi cauta cuvintele potrivite pentru raspuns… Tacu o clipa, se uita in ochii consatenilor sai, apoi spuse cu tristete in glas…

-Sunt multiiii, multiiii…. Mult popor e la oras… Aglomeratie mare de lume … dar … foarte putini sunt OAMENI… – incheie batranul…

Tacere…….

Nimeni n-a mai pus vreo intrebare…

––––––––––––

1 Corinteni 16:13-14

13. Vegheati, fiti tari in credinta, fiti oameni, intariti-va!

14. Tot ce faceti sa fie facut cu dragoste!

O femeie nu vroia să aibă copii. La spovedanie nu îi spunea duhovnicului că lua pilule contraceptive. După câțiva ani, însă, preotul a întrebat-o:

-Ce e cu voi de nu aveți copii? Aveți probleme cu sănătatea?

-Nu, părinte.

Soțul femeii era de față:

-Nu, părinte, suntem sănătoși. Dar dacă nu pot să o conving… Duhovnicul meu m-a oprit de la împărtășanie pentru asta, dar dacă sfinția voastră îi îngăduiți..

-Eu? Eu nu îngădui așa ceva. Preoții nu pot fi îngăduitori cu păcatul. Nu știam nimic.

Of, de asta e bine ca amândoi soții să aibă același duhovnic, să fie călăuziți pe același drum, nu unul într-o parte și unul în alta.

Femeii îi spuse:

-Îți dau dezlegare să mergi la duhovnicul soțului tău. Și cât de curând vreau să aud că ai rămas însărcinată. Terminați cu prostiile!

Femeia s-a dus la duhovnicul soțului și a început să ducă o viață creștină. A făcut prima spovedanie completă din viața ei. Și apoi a renunțat să mai ia pilule contraceptive. Au trecut câteva luni și a rămas însărcinată.

Nu după mult timp, însă, în viața lor au început să apară tot felul de necazuri și ispite. Întâlnindu-se pe stradă cu fostul ei duhovnic, l-a întrebat:

-Părinte, cum se face că înainte toate ne mergeau bine, iar acum avem din ce în ce mai multe probleme?

-Înainte, când vă fereați să faceți copii, adică fugeați de una din cele mai importante cruci ale familiei, dracii vă lăsau în pace. Pentru că dragostea egoistă în care trăiați era de ajuns ca să vă pierdeți mântuirea. Acum, însă, când ați înțeles că trebuie să faceți copii, când așteptați un copil, începeți să mergeți pe drumul cel bun. Înainte, toate faptele voastre bune erau puse în umbră de lașitatea voastră, de frica voastră de a avea copii care să vă stânjenească, copii care să vă mănânce timpul. Acum dracii se luptă cu voi, pentru că știu că mergeți pe calea mântuirii. Ar trebui să vă bucurați că aveți necazuri. E semn bun.

E semnul că Dumnezeu vă învață să urcați pe scara raiului.

Patericul Mirenilor-Danion Vasile-Editura Egumenița Galați 2004

-----------------------------------------------------

Doneaza pentru Hristos- pentru a mentine acest blog in viata ! Banca Transilvania -IBAN RO51BTRL04501201C32154XX