Milostenia sufleteasca cea mai mare !

Pomeniti cat mai multe nume cu putinta, 

cat mai des ! 

Cu cât mai multe nume pomeneşti, cu atât este mai mare răsplata pe care o primeşti. Aceasta este cea mai mare milostenie: să îl uneşti pe om cu Dumnezeu.

Ai profesori, vecini, colegi sau pur si simplu oameni care cer ajutorul pe facebook ? Pomeneste-i la Sfantul Maslu. Pe cei pe care ii cunosti destul de binisor, care au duhovnic si se impartasesc, pomeneste-i si la Sfanta Liturghie.  Iar pe cei care au fost la biserica o viata intreaga, pune-i la adormiti la Sfanta Liturghie.


O rugaciune mica si pentru cei ce sunt in necazuri, boli si suferinte iti va aduce mila si indurarea Domnului. Deci, la sfarsitul Acatistului, pomeneste-i pe copiii sarmani si flamanzi, ca Domnul sa-i aiba in grija Sa.

.

foto: Silviu Cluci

Pentru care pricină oare s-a sfinţit părintele Nicolae Planas? 

Pentru că pomenea foarte multe pomelnice. 
Şi eu atunci când mi-am amintit nişte nume, le-am lipit pe peretele de la Proscomidie, căci acolo îmi erau la îndemână.
 După o vreme am visat că au venit la mine nişte bătrâni de demult, îmbrăcaţi cu haine din acelea care se purtau pe vremuri. Aceia mi-au spus: „Fiule, tu ne-ai scris în pomelnic, dar stareţul tău nu ne pomeneşte”.

– Părinte, îi spun stareţului, de ce nu pomeneşti acele nume de la Proscomidie?

– Pentru că nu pot să le descifrez, îmi răspunse acela.

– Părinte, uite ce am visat. Apoi i-am povestit visul. Şi de atunci m-am hotărât să pomenesc cât mai multe nume. Cu cât mai multe nume pomeneşti, cu atât este mai mare răsplata pe care o primeşti. Aceasta este cea mai mare milostenie: să îl uneşti pe om cu Dumnezeu. Iar lucrul acesta poţi să-l faci.

***

Eu am absolvit numai gimnaziul, nu am mers mai departe. Dar i-am scris în pomelnic pe toţi colegii mei, pe toţi învăţătorii şi profesorii mei, începând de la clasa întâi a şcolii primare până la ultima clasă a gimnaziului. Şi dacă ai şti câtă bucurie primesc atunci când îi pomenesc. Şi aceasta pentru că îi pomenesc pe aceia care m-au făcut să devin un om bun. Acum fiindcă am un an de când nu mai merg la Liturghie, pentru că nu aud, mă străduiesc să-mi amintesc acele nume ca să le pomenesc, ştiind că sufletele acelora dobândesc mult folos duhovnicesc. De aceea, fiul meu, dacă vrei să se mântuiască sufletul tău în dar, să pomeneşti cât mai multe nume.

Sunt suflete ce se chinuie groaznic in iad, mai ales cele ce au pierit nespovedite...
Daca cunoasteti asemenea  cazuri, sau aveti prieteni, cunostinte ce au uitat de Dumnezeu, rugati-i sa va scrie  numele rudelor lor , fie ca au trecut in lumea cea de dincolo, fie ca au nevoie de mila si indurarea Domnului in aceasta viata.

Mare pomana savarsiti in fata lui Iisus Hristos !

Pomeniti cat mai multe nume ! Este cea mai mare milostenie sufleteasca ! Sa nu uiti acest lucru toata viata ta !

(Ierom. Iosif Agioritul, Stareţul Efrem Katunakiotul, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2004, pp. 242, 244)

Pilda Talantilor

   "Zis-a Domnul pilda aceasta: un om oarecare, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, iar altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui, si a plecat. Indata mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti. De asemenea, si cel cu doi a castigat alti doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau. Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele. Si, apropiindu-se cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau. Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau. Apropiindu-se apoi si cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat si, temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata, ai ce este al tau. Si raspunzand, stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat? 
 Luati, deci, de la el talantul si dati-l celui care are zece talanti. 
Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua.
 Iar pe sluga netrebnica aruncati-o in intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Acestea zicand, a strigat: Cel ce are urechi de auzit, sa auda!“ (Matei 25, 14-30)

 Evanghelia Duminicii a 16-a dupa Rusalii este una care indeamna pe oameni sa faca milostenie, mai ales pe cei bogati.

 Pilda talantilor are foarte multe intelesuri duhovnicesti si se refera nu numai la viata duhovniceasca, ci si la viata umana in general, la bucuria de a fi roditor, de a dezvolta sau de a cultiva talentul ori diferitele calitati si a le pune in slujba semenilor. In mod deosebit remarcam ca Dumnezeu diferentiaza darurile, nu daruieste tuturor oamenilor acelasi numar de talanti: unora le daruieste mai putini, iar altora le daruieste mai multi, ceea ce inseamna ca Dumnezeu cunoaste puterea fiecaruia dintre oameni de a inmulti talantii si, in acelasi timp, doreste ca oamenii sa conlucreze si sa ajute din proprie initiativa pe cei care au nevoie de ajutorul lor.

 Cu alte cuvinte, in viata oamenilor darurile sunt impartite si diversificate. De pilda, nu toti oamenii au aceeasi inclinatie pentru aceeasi meserie. Daca toti ar avea inclinatia de a fi brutari si nu ar mai exista oameni cu inclinatia de a fi pantofari, atunci inseamna ca nu s-ar mai putea ajuta oamenii unii pe altii in mod complementar. Sau daca toti ar fi profesori, ori daca toti ar fi muncitori in agricultura, nu ar mai fi specialisti in alte domenii. Deci, complementaritatea darurilor este o baza solida pentru organizarea cooperarii si a solidaritatii intre oameni, dar si pentru a fi apreciata bogatia talentelor deosebite, daruite oamenilor de Dumnezeu - Daruitorul.

 Darurile impartite in mod diferit ca numar, fel si intensitate sunt purtatoare de bucurie, dar si purtatoare de responsabilitate: de bucurie, daca au fost inmultite darurile primite de om prin nasterea sa dupa trup sau prin nasterea sa dupa Duhul, adica la Botez. Darurile sau harismele sunt purtatoare de responsabilitate, deoarece aceste daruri sunt primite, nu hotarate de vointa proprie a persoanei umane care le are.Ele sunt oferite de Dumnezeu pentru a fi cultivate si inmultite in favoarea celor multi, a comunitatii umane. Cei ce nu inmultesc darurile primite de la Dumnezeu vor pierde lumina comuniunii cu El: "Iar pe sluga netrebnica aruncati-o in intunericul cel mai din afara“ (Matei 25, 30).

 Remarcam in mod deosebit in Evanghelia de astazi ca cei care au inmultit talantii i-au inmultit proportional cu ceea ce au primit: cel care a primit cinci talanti i-a inmultit si a dobandit zece talanti, adica a dublat numarul lor; cel care a primit doi talanti a dublat numarul lor si a ajuns la patru talanti, iar cel care a primit unul, fiind "sluga vicleana si lenesa“ (Matei 25, 26), a ingropat talantul; nu l-a cheltuit, dar nici nu l-a inmultit. Mai vedem ca Stapanul sau Domnul talantilor daruieste aceeasi rasplata celui care a obtinut zece talanti din cinci talanti si celui care a obtinut patru talanti din doi talanti: "Sluga buna si credincioasa, peste putine (daruri) ai fost credincioasa, peste multe te voi pune!“(Matei 25, 21), adica, deoarece ai inmultit darurile primite pe pamant, iti voi da mai multe daruri in ceruri. De aceea, ii spune: "Intra in bucuria domnului tau!“ (Matei 25, 23). Aceasta inseamna: intra in bucuria Domnului Cel ce daruieste calitati oamenilor pentru ca ele sa fie cultivate si inmultite, spre binele comunitatii.

 Vedem, asadar, deodata, principiul proportionalitatii in cultivarea darurilor primite si principiul plinatatii in retributia pentru osteneala. Prin urmare, ajunge la bucuria deplinatatii rodirii atat cel care a primit mai putin, cat si cel care a primit mai mult, intrucatcel care a primit mai mult are datoria sa ofere mai mult. Deci, responsabilitatea omului creste in raport cu darurile primite. De aceea, nu trebuie ca oamenii sa ii invidieze pe semenii lor care au daruri multe, pentru ca acestia au o raspundere mai mare decat cei care au daruri mai putine. In aceasta privinta, Hristos Domnul spune: "Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, si cui i s-a incredintat mult, mai mult i se va cere“ (Luca 12, 48).

 Deci, prima invatatura din Evanghelia de astazi este aceea a dreptatii lui Dumnezeu si a intelepciunii Lui, intrucat El nu cere omului ceea ce nu poate face, adica nu cere nimanui peste masura, ci El cere ca omul sa faca roditor dupa posibilitatile sale talantii sau calitatile pe care le-a primit. Prin urmare, bucuria Stapanului este aceeasi si pentru cel care din doi talanti a facut patru, si pentru cel care din cinci a facut zece. El se bucura de harnicia fiecaruia, daca harnicia lui este totala, adica fara umbra de lene si de viclenie.


Pe cel de-al treilea om, adica pe cel care nu a inmultit talantul, Stapanul nu l-a felicitat, nu i-a zis: "Intra in bucuria Stapanului tau!“ (Matei 25, 23), ci i-a spus: "Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat? Se cuvenea deci ca tu sa pui banii Mei la zarafi (schimbatorii de bani) si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda.“ (Matei 25, 26-27). Prin aceasta Mantuitorul Hristos vrea sa ne arate caDumnezeu nu este multumit daca omul tine doar pentru sine calitatile pe care le are, ci trebuie sa le puna in slujba semenilor sai. Aici, schimbatorii de bani sau zarafii nu trebuie intelesi in mod financiar sau bancar, ci in sens duhovnicesc, ca fiind toti oamenii carora li se face binele, adica sunt ajutati de semenii lor talentati sau priceputi, harnici si darnici.

 Cand un profesor talentat cultiva talentul sau cu multa osteneala ori cu multa daruire de sine si ii formeaza pe copii sau pe tineri intr-o anumita disciplina de studiu sau profesie, iar ei devin, la randul lor, oameni priceputi, profesionisti, specialisti, experti, atunci el se bucura de roadele muncii sale, de inmultirea talantilor. "Profesorul bun, care inmulteste talantul, nu moare cand este pus in mormant, ci cand moare ultimul sau ucenic“ - spunea marele profesor Teodor M. Popescu. Dar si ucenicul lui, daca formeaza alti ucenici buni, acestia continua bunatatea si priceperea profesorilor buni din generatie in generatie. Cand un medic bun trateaza multi pacienti si ii vindeca, el le prelungeste viata si aduce bucurie familiei, care simte ca binecuvantarea lui Dumnezeu a venit prin medicul priceput si bun. Astfel, bucuria cea mai mare este aceea de-a fi adus bucurie celor intristati si neajutorati.

 Deci, darurile pe care oamenii le-au primit de la Dumnezeu se inmultesc prin daruirea de sine fata de semenii lor. De aceea, Sfantul Ioan Gura de Aur, talcuind aceasta pilda a talantilor, a spus: "Ai vazut ca cel care a primit doi a facut patru talanti, cel care a primit cinci a inmultit si a obtinut zece, adica indoit. Iar acest indoit inseamna eu si semenul meu: eu inmultesc talantii numai cand ofer darul priceperii mele pentru semenii mei, pentru oamenii din jurul meu“. Aceasta inseamna "i-a inmultit indoit, i-a dublat“, adica nu i-a pastrat numai pentru sine, ci i-a pus in slujba aproapelui sau. De pilda, talentul si vocatia de a fi mama sau de a fi tata se arata prin daruirea jertfelnica de sine a parintilor in cresterea copiilor; nu doar in cresterea biologica, ci si in cresterea lor spirituala si culturala, in educatia data lor. Prin analogie, in viata duhovniceasca din manastiri, un parinte duhovnicesc care formeaza ucenici sau fii duhovnicesti ai credintei in Hristos inmulteste darul povatuirii si al rugaciunii pentru ei,darul cuvantului ziditor si pilda faptei bune pentru cei din jurul sau. De asemenea, un preot de parohie care inmulteste darul cuvantului ziditor de suflete si al pastoririi duhovnicesti pe calea mantuirii credinciosilor intra in bucuria comuniunii cu Dumnezeu impreuna cu pastoritii sai.

 In concluzie, retinem ca cea mai mare bucurie binecuvantata de Dumnezeu este inmultirea darurilor primite de la El. Iar aceasta inmultire a darurilor presupune smerenie si harnicie, nu mandrie si lenevire, dar mai ales iubire de Dumnezeu si de aproapele. Daca talantii cuiva sunt inmultiti in folosul comunitatii umane, cel talentat aduce bucurie lui Dumnezeu si semenilor lui. Asadar, bucuria din Evanghelia de astazi este bucuria harniciei si a darniciei, bucuria rodirii prin daruirea de sine, bucuria celui care a facut mult bine altora, asemanandu-se astfel cu Dumnezeu Cel Multmilostiv. Numai aceasta bucurie a rodirii este bucuria deplina in viata unei persoane si a unei comunitati umane.

 Sa ne rugam Domnului Iisus Hristos sa ne daruiasca tuturor bucuria de a fi chemati si onorati de El cu aceste cuvinte: "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine (daruri) ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra in bucuria domnului tau!“ (Matei 25, 21), spre slava lui Dumnezeu si spre a noastra mantuire.

Amin!


Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane