Despre milostenie 

Cel ce dă să dea în numele lui Hristos, iar cel ce primeşte să primească în numele lui Hristos, ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie de amândouă părţile. Iar rugăciunea săracului e auzită înaintea lui Dumnezeu.

Ne-a povestit cineva cum a mers la tribunal să îşi audă sentinţa. Cu o zi înainte se prezentaseră înaintea tribunalului doi oameni ca să depună jurământ împotriva lui. Omul, nevinovat, s-a tulburat. Pe drum vede un invalid cerşind în stradă. Îi întinde pomană şi zice: „Sunt în necaz, frate, roagă-te lui Hristos pentru mine!” – „Nu te teme, Dumnezeu o să îţi ajute!”, răspunde săracul. La tribunal, cei doi au declarat tremurând că nu pot să depună jurământ. Şi omul a fost eliberat.

Şi tu, când dai săracului, spune: „Roagă-te lui Hristos pentru mine!”, sau „pentru copiii mei”, sau „pentru răposaţii mei”

.

Din Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 2, Editura Sophia, Bucureşti, 2003,  p. 112-113

Ne nastem din nimic și plecam cu nimic

 Faptul ca n-am avut in copilărie o educatie pregnanta de ordin moral creștin, nu justifica anii maturitatii traiti în faradelege și desfrau, caci trăim într-un mediu cu fundament adânc ancorat în principii creștin ortodoxe: de la Sfântul Botez- la cununia religioasă- pana la inmormantarea propriu zisa. 

Rar exista un creștin ce este străin de toate acestea.

 Mai ales ca tot rar se întâlnesc cazurile în care cineva din familie nu merge la Sfânta Liturghie sau n-are o icoana în casa sau n-a pomenit un suflet adormit la un  parastas.

În ignoranta lor, părinții  justifica comportamentul copiilor prin faptul ca societatea noastră a  evoluat, s-a modernizat și copiii lor trebuie  sa țină pasul cu toate acestea. Ok, sunt de acord, însă de ce un parinte n-ar cumpăra  pe lângă un telefon de ultima generație și o carte de rugăciuni pentru fiica / fiul ei ?

Cât de naivi sunt unii adolescenti, crezand ca lumea, viitorul, le aparține. Nimic nu ne aparține, venim pe aceasta lume cu nimic și tot cu nimic  plecam. Plecam doar cu faptele noastre, în funcție de care vom trai în veșnicie, fie în Rai sau in  Iad. A treia varianta, neutra,  nu exista. 

E suficient sa intri într-o mânăstire sau biserica sa vezi Raiul și Iadul pictat pe pereții acestuia. Veti spune ca sunt doar niște picturi. Bine, dar când va atingeti de raclele Sfintelor Moaste, ce mai puteti spune ? Da,  domnii mei, aceasta este o dovada certa și incontestabila  a existenței  Raiului.

Unii crestini  știu ca la ora actuala în creierii munților Romaniei trăiesc pustnici, ce au ajuns la desavarsire (indumnezeire ). Acest lucru e posibil când ai inima libera de păcat și Harul Duhului Sfant te acoperă și te sfinteste, atât la nivel material, cât și la nivel spiritual.

De ce zic toate acestea ?
 Pentru a va aminti ca suntem trecatori pe acest pământ, iar noi ne-am născut pentru a ne mantui. 

Mantuirea înseamnă a fi curati cu inima și liberi de păcat, pana în punctul de a fi în comuniune cu Dumnezeu prin Harul Duhul  Sfant.

Iar acest lucru este posibil pentru fiecare dintre noi. După moarte exista doar doua poteci. Și nimic necurat nu va intra în Rai.

Sa incepem de azi, prin spovedanie curata, impartasanie, rugaciune și Sfânta Liturghie.

Sa luam cu noi în veșnicie faptele   bune și  inima curata pentru care a patimit și a fost  rastignit Fiul lui Dumnezeu- Iisus Hristos.

Doamne ajuta

Maica Filofteia