Sfântul Isaac Sirul: „Lacrimile care se nasc din pocăință sunt mai scumpe înaintea lui Dumnezeu decât orice jertfă.”

  

  Pocăința – Calea întoarcerii la viața cea       adevărată

  Pocăința nu este doar o temă morală sau o practică liturgică, ci însăși inima vieții creștine. În învățătura ortodoxă, pocăința este începutul mântuirii, respirația sufletului și ușa prin care omul rănit de păcat se întoarce la Dumnezeu cel Milostiv. Fără pocăință, credința devine formală, iar viața duhovnicească se usucă.

Mântuitorul Hristos Însuși Își începe propovăduirea cu chemarea:
„Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Matei 4,17).
Această chemare nu este una a fricii, ci a iubirii: Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui și viața.

1. Ce este pocăința adevărată

Pocăința nu se reduce la regret sau la o emoție trecătoare. Ea este o schimbare a minții (metanoia), o reașezare a întregii vieți în lumina lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune:

„Pocăința este doctorie care nimicește păcatul, dar care cere hotărâre și smerenie.”

Pocăința adevărată cuprinde:

• conștientizarea păcatului,
• durerea inimii,
• mărturisirea sinceră,
• hotărârea de a nu mai repeta greșeala,
• lucrarea faptelor bune.

2. Pocăința – lucrare a harului și a libertății

Deși pocăința este lucrarea omului, ea nu este posibilă fără harul lui Dumnezeu. Dumnezeu cheamă, luminează și așteaptă, dar nu forțează.

Sfântul Maxim Mărturisitorul afirmă:

„Dumnezeu cere de la om începutul, iar El aduce desăvârșirea.”

Pocăința este dovada că libertatea omului nu a fost distrusă de păcat. Chiar și în cea mai adâncă cădere, omul poate striga către Dumnezeu.

3. Lacrimile pocăinței – dar ceresc

Sfinții Părinți vorbesc adesea despre lacrimile pocăinței, nu ca slăbiciune, ci ca semn al curățirii inimii.

Sfântul Isaac Sirul:

„Lacrimile care se nasc din pocăință sunt mai scumpe înaintea lui Dumnezeu decât orice jertfă.”

Aceste lacrimi spală sufletul, aduc pacea și nasc bucuria duhovnicească.

4. Pocăința continuă – stare, nu moment

Viața creștinului nu este o pocăință ocazională, ci una neîncetată.

Sfântul Siluan Athonitul spune:

„A ține mintea în iad și a nu deznădăjdui – aceasta este pocăința adevărată.”

Pocăința nu duce la disperare, ci la nădejde. Ea merge mână în mână cu credința în mila lui Dumnezeu.

5. Pocăința și Spovedania

Pocăința se împlinește în mod deplin în Taina Spovedaniei, unde Hristos Însuși iartă prin preot.

Sfântul Ioan Scărarul:

„Pocăința este înnoirea Botezului și legământ cu Dumnezeu pentru o viață nouă.”

    Citate ale Sfinților Părinți despre pocăință

Sf. Ioan Gură de Aur:
„Nu există păcat pe care pocăința să nu-l poată șterge.”

Sf. Isaac Sirul:
„Cel ce și-a văzut păcatul este mai mare decât cel ce a văzut îngeri.”

Sf. Efrem Sirul:
„Pocăința este cheia milei lui Dumnezeu.”

Sf. Ioan Scărarul:
„Pocăința este fiica nădejdii și lepădarea deznădejdii.”

Sf. Vasile cel Mare:
„Nu plânge pentru că ai căzut, ci pentru că nu vrei să te ridici.”

Sf. Maxim Mărturisitorul:
„Cel ce se pocăiește cu adevărat urăște păcatul, nu pe păcătos.”

Sf. Siluan Athonitul:
„Unde este pocăință, acolo este Duhul Sfânt.”

Sf. Paisie Aghioritul:
„Pocăința aduce har, iar harul aduce pace.”

Sf. Teofan Zăvorâtul:
„Pocăința este lucrarea inimii care se întoarce acasă.”

Sf. Marcu Ascetul:
„Nu faptele bune ne mântuiesc fără pocăință.”

Sf. Simeon Noul Teolog:
„Fără pocăință, nici rugăciunea nu are aripi.”

Sf. Antonie cel Mare:
„În fiecare zi începe din nou pocăința ta.”

Concluzie

Pocăința nu este povară, ci dar. Ea nu micșorează omul, ci îl ridică. Prin pocăință, sufletul se întoarce la izvorul vieții, iar Dumnezeu, Tatăl cel iubitor, îl primește cu brațele deschise.

extras din cartea ,, Pocainta adevarata conform Sfintilor Parinti,,

articol scris si tradus de Livia Radu Mr

toate drepturile rezervate@, interzis copierea

pentru a comanda cartea, scrieti la adresa de e-mail  mradu.livia@yahoo.com