Sfinții Părinți descriu ura ca fiind „moartea sufletului” și cea mai cumplită formă de întuneric interior.
Iată o descriere a acestui sentiment din perspectiva filocalică, structurată pentru a evidenția gravitatea ei în fața lui Dumnezeu:Ura este privită de Sfinții Părinți drept cea mai grea boală a voinței umane. Sfântul Ioan Evanghelistul spune clar că cine își urăște fratele este un ucigaș de oameni. Ea reprezintă o negare totală a chipului lui Dumnezeu în celălalt. În fața Creatorului, ura este singurul zid care nu poate fi dărâmat fără pocăință. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că iubirea și ura nu pot locui în aceeași inimă. Cel ce urăște se aseamănă cu diavolul, care este plin de zavistie și dușmănie. Dumnezeu este Iubire, deci cel care urăște se desparte de însăși sursa vieții. Ura întunecă mintea și face rugăciunea imposibilă în fața altarului. Ea este descrisă ca un venin care distruge mai întâi vasul care îl conține. Un om plin de ură poartă iadul în propriul său suflet încă din această viață. Sfinții spun că ura transformă lumina ochilor în întuneric dens. Orice virtute ar avea omul, dacă are ură, ea devine zero în fața lui Dumnezeu. Ura este considerată „rugina sufletului” care macină orice urmă de bunătate. Ea nu este doar un sentiment, ci o stare de răzvrătire împotriva armoniei divine. Cel ce urăște respinge jertfa lui Hristos, care S-a rugat pentru vrăjmașii Săi. Caracterul omului stăpânit de ură este marcat de tulburare și tulburarea păcii. Inima sa devine o peșteră de fiare sălbatice, plină de gânduri de răzbunare. Ura face ca rugăciunea „Tatăl nostru” să devină o auto-condamnare. Sfinții Părinți avertizează că ura este singura barieră care închide definitiv Raiul. Ea este o formă de nebunie spirituală, unde omul alege moartea în locul vieții. În fața lui Dumnezeu, cel care urăște miroase a descompunere spirituală. Ura este semnul cel mai clar al lipsei Duhului Sfânt din om. Ea transformă aproapele dintr-un frate într-un obiect al disprețului. Din ură se nasc toate celelalte păcate: mânia, calomnia și uciderea. Vindecarea urii este cea mai mare minune pe care o poate face harul. Dumnezeu nu primește nicio milostenie din mâna celui care poartă pică. Ura este o rană deschisă care sângerează neîncetat prin gânduri rele. Sfântul Siluan Athonitul spune că cine nu-și iubește vrăjmașii nu L-a cunoscut pe Dumnezeu. La Judecată, ura va fi singura probă de necontestat a înstrăinării de Hristos. Singura cale de scăpare este iertarea totală, singurul antidot pentru acest demon. Puteți aprofunda aceste învățături consultând scrierile Sfântului Maxim Mărturisitorul sau paginile despre Păcatul urii pe CrestinOrtodox.ro.
Sfinții Părinți au considerat războaiele o consecință a păcătoșeniei umane și o pedeapsă providențială din partea lui Dumnezeu. De exemplu: Sfântul Ioan Gură de Aur a subliniat că „războaiele cresc constant din rădăcinile păcatelor”.
Sfântul Vasile cel Mare a spus că „Dumnezeu, în războaie, trimite pedepse asupra celor care merită pedeapsa”.
Sfântul Isidor din Pelusium a făcut distincție între războaiele drepte și cele nedrepte, menționând că nu toți participanții la conflicte sunt la fel de vinovați: „Războaiele sunt cel mai adesea aprinse pentru a dobândi proprietatea altcuiva. Dar nu toți cei care poartă război ar trebui învinovățiți; cei care inițiază fie ofensă, fie furt sunt numiți pe bună dreptate demoni distructivi; cei care se răzbună cu moderație nu ar trebui mustrați că acționează pe nedrept, pentru că fac ceea ce este permis”.
Fericitul Augustin de Hipona credea că războiul poate fi benefic dacă distruge sau slăbește răul: „Prin urmare, porunca «Să nu ucizi» nu este în niciun caz încălcată de cei care poartă război prin autoritate divină sau, fiind reprezentanți ai autorității publice în virtutea legilor Sale... îi pedepsesc pe răufăcători cu moartea.”
Sfântul Dimitrie de Rostov a scris că dușmanii care poartă război împotriva patriei și credinței creștine „nu numai că le este interzis să iubească, ci chiar este necesar să poarte război împotriva lor, dându-și viața pentru împărăția creștină și integritatea Bisericii.”
Sfinții Părinți au subliniat, de asemenea, că participarea la război nu ar trebui să contrazică poruncile creștine: soldații trebuie să evite jafurile, violența împotriva civililor și alte păcate.
O relație toxică cu un narcisist poate fi extrem de distructivă, atât emoțional, cât și psihologic. Narcisismul patologic nu înseamnă doar egoism sau iubire de sine, ci un tipar de comportament profund disfuncțional, bazat pe manipulare, control și lipsă de empatie. Iată cum se manifestă și de ce devine atât de periculoasă:
1. Efecte emoționale profunde
• Golirea treptată a stimei de sine
La început, narcisistul te poate „idealiza”: e atent, pasional, interesat. Dar odată ce se simte sigur pe puterea pe care o are asupra ta, începe să:
-critice subtil,
-compare cu alții,
-minimizeze realizările tale.
Acest proces te face să îți pierzi încrederea în propria percepție și valoare personală.
• Confuzie permanentă
Narcisiștii folosesc frecvent gaslighting, o strategie prin care îți pun la îndoială memoria, judecata și realitatea. În timp, ajungi să nu mai ai încredere în propria minte.
Această alternanță declanșează o formă de dependență emoțională, pentru că mintea tinde să se agațe de momentele bune, sperând că lucrurile vor reveni la “normal”.
• Izolare
Pentru a-și menține controlul, narcisistul poate:
să îți submineze relațiile cu prietenii și familia,
să te facă să te simți dependent/ă doar de el,
să îți limiteze libertatea sub pretextul „grijii” sau „iubirii”.
Izolarea te face și mai vulnerabil, iar plecarea devine mai dificilă.
3. Manipulare și control
• Jocuri psihologice
Narcisiștii pot adopta comportamente precum:
tăcerea prelungită ca formă de pedeapsă,
gelozie exagerată,
provocarea de vinovăție,
distorsionarea realității.
• Lipsa totală de empatie
Durerea ta nu contează într-o relație cu un narcisist. Reacțiile tale sunt folosite doar ca material pentru control și manipulare.
4. Efecte pe termen lung
• Anxietate și depresie
Trăitul constant sub presiune, critică și instabilitate emoțională poate declanșa:
atacuri de panică,
depresie,
insomnie,
hipervigilență (starea constantă de alertă).
• Pierderea identității
Poate ai început relația ca o persoană sigură pe tine, dar în timp ajungi să:
nu mai știi ce vrei,
nu mai recunoști ce simți,
nu mai ai încredere în abilitățile tale.
• Rușine și autoculpabilizare
Narcisistul te face să crezi că TOTUL e vina ta:
că ești prea sensibil/ă,
prea dificil/ă,
prea geloasă,
prea „mult” sau „prea puțin”.
Acest mecanism te paralizează emoțional și face despărțirea extrem de grea.
5. De ce este atât de greu să pleci?
Pentru că relația cu un narcisist activează:
trauma bonding (legătură emoțională bazată pe abuz și reconcilieri rare),
speranța că persoana se va schimba,
distorsiunea realității după luni sau ani de manipulare,
teama de schimbare sau de reacția narcisistului,
dependența emoțională creată intenționat.
6. Recuperarea după relația cu un narcisist
Este un proces gradual care implică:
distanțare fermă (în multe cazuri, „no contact”),
reconstruirea stimei de sine,
terapie sau suport emoțional,
reașezarea granițelor personale,
recăpătarea controlului asupra propriei vieți.
Vindecarea este posibilă, dar cere timp, autoînțelegere și susținere.
Articol scris de Livia M.Radu, psihoterapeut si teolog
Ne rugăm Sfântului Gherasim pentru ocrotirea familiei și a casei, pentru binecuvântarea gospodăriei și îndepărtarea ispitelor, dar și pentru a fi ajutați în îndeplinirea faptelor bune și a poruncilor. Este un sfânt invocat pentru bunăstarea domestică, pentru a dobândi liniștea sufletească și a fi păziți de răutate. Pentru ocrotirea familiei și a casei:
Ne rugăm pentru ca Domnul să binecuvânteze casa și familia, ca aceasta să fie ca o a doua biserică unde se înalță rugăciuni către Dumnezeu.
Pentru bunăstarea gospodăriei: Cerem ca gospodăria să fie rodnică și plină de bunătăți, pentru a putea uita de grijile pământești. Pentru ocrotire spirituală: Ne rugăm ca Sfântul Gherasim să îndepărteze cursele vrăjmașului și să trimită un înger păzitor care să ne ferească de toată răutatea. Pentru îndeplinirea faptelor bune: Cerem ajutor pentru a fi povățuiți spre împlinirea faptelor bune și a poruncilor lui Dumnezeu.
Oamenii se roagă Sfântului Gherasim de Kefalonia în principal datorită harului său de a alunga demonii și de a vindeca bolile, în special cele mintale și depresia.
El este considerat un puternic mijlocitor la Dumnezeu pentru persoanele care suferă de afecțiuni psihice severe sau sunt afectate de duhuri rele.
Principalele motive pentru care credincioșii îi cer ajutorul sunt:Vindecarea bolilor psihice: Sfântul Gherasim este renumit ca tămăduitor al celor care suferă de depresie, anxietate, gânduri de sinucidere și alte tulburări mintale. Izgonirea demonilor: El este cunoscut drept un mare izgonitor de demoni, alungând duhurile rele de la cei posedați. Vindecarea fizică: Numeroase mărturii relatează vindecări miraculoase ale diverselor boli fizice, după rugăciuni adresate lui sau prin atingerea moaștelor sale neputrezite. Mijlocire pentru iertarea păcatelor: Credincioșii se roagă Sfântului Gherasim să mijlocească la Dumnezeu pentru iertarea păcatelor și pentru a-i întări în credință și smerenie.
Sfintele sale moaște, care sunt întregi și neputrezite de peste 400 de ani, se află în mănăstirea ridicată peste peștera sa din insula grecească Kefalonia și reprezintă o sursă continuă de minuni și un punct de referință pentru pelerin
Mărturiile despre minunile Sfântului Gherasim de Kefalonia sunt numeroase și continuă să apară. Acestea variază de la vindecări spectaculoase ale bolilor psihice și izgonirea demonilor, până la alinarea suferințelor cotidiene.
Iată câteva exemple de mărturii (relatate în cărți)
1. Mărturia medicului Vasilica Toma (Vindecarea de depresie) Una dintre cele mai mediatizate mărturii din spațiul românesc este cea a medicului Vasilica Toma. Ea a povestit public cum Sfântul Gherasim a vindecat-o de o formă severă de depresie. Conform mărturiei sale, după ce a ajuns la mănăstirea din Kefalonia și s-a rugat cu credință la moaștele sfântului, a simțit o eliberare imediată de povara bolii care o măcina de mult timp. Ea a descris experiența ca pe o intervenție directă și o smerire din partea sfântului.
2. Vindecarea unei femei demonizate Există relatări istorice, transmise prin tradiție și scrise în viețile sfântului, despre vindecarea unei femei grav afectate de duhuri rele. Aceasta era ținută la mănăstire și nu vorbea cu nimeni. Într-o noapte, femeia a strigat că sfântul a salvat-o de la înec, ținând-o deasupra apei într-o cisternă unde demonul o îndemnase să se arunce, eliberând-o astfel de influența necurată.
3. Vindecarea lui Spiridon Rassias (Copil posedat) Un alt caz menționat în tradiție este cel al unui copil de 11 ani, Spiridon Rassias, care era robit de demoni și vorbea în limbi străine, înjurându-l pe sfânt. Părinții evlavioși l-au adus la moaștele Sfântului Gherasim, unde copilul a fost vindecat prin puterea rugăciunii sfântului.
4. Mărturia lui Catherine din Levkas (Vindecare de boală fizică) În anul 1788, o femeie pe nume Catherine din insula Levkas era bolnavă, iar medicii nu-i găseau leacul. Soțul ei, auzind de minunile Sfântului Gherasim, a dus-o la mănăstire. Femeia a stat șase luni în fața moaștelor, rugându-se, și în cele din urmă s-a vindecat complet.
5. Vindecarea Giannoulei (Vindecarea de orbire) O tânără pe nume Giannoula, oarbă din cauza vărsatului de vânt, l-a visat pe sfânt, care i-a spus să meargă în Kefalonia. După un an de post și rugăciune la mănăstire, sfântul i-a apărut din nou în vis și i-a spus că este vindecată, iar fata și-a recăpătat vederea imediat.
6. Mărturia Ecaterinei (Disparitia unei tumori) O altă mărturie modernă, preluată de diverse surse religioase, vorbește despre o femeie pe nume Ecaterina, a cărei tumoră a dispărut în mod miraculos după ce s-a rugat Sfântului Gherasim.
Aspecte comune în mărturii:Pulsul moaștelor: Mulți pelerini și chiar unii medici au mărturisit că, în anumite momente, au simțit un puls slab în încheietura mâinii drepte a sfântului atunci când se deschide racla. Reacțiile demonizaților: În timpul procesiunilor, persoanele posedate de demoni manifestă adesea convulsii severe și strigă, spunând: "Ne arzi, Gherasim! Ne arzi, Kapsalis!" (Kapsalis, adică "cel care arde", este o poreclă a sfântului din perioada athonită). Trecerea prin gaura peșterii: Pelerinii care se strecoară prin gaura îngustă a peșterii în care a trăit sfântul, considerată o probă de smerenie, mărturisesc adesea că ies curați, indiferent de cât de murdare erau hainele inițial.
Conform tradiției ortodoxe și scrierilor patristice, cel care a lansat acest avertisment teribil este Sfântul Lavrentie de Cernigov (1868–1950).
Sfântul Lavrentie a fost un mare ascet și înainte-văzător ucrainean, canonizat pentru viața sa sfântă și pentru darul profeției. El a avertizat comunitatea creștină că va veni un timp când răul va părea că domină întreaga lume, iar credința va fi pusă la cea mai grea încercare din istorie.
Descrierea amplă a avertismentului: „Satana a fost dezlegat” Conform Sfântului Lavrentie, „dezlegarea” lui Satana pentru o vreme se referă la perioada premergătoare venirii lui Antihrist, un interval de timp în care barierele spirituale care țineau răul în frâu vor fi ridicate din cauza răcirii dragostei și a pierderii credinței în rândul oamenilor. 1. Seducția prin tehnologie și confort Sfântul avertiza că Satana nu va veni inițial cu teroare, ci cu o formă de „bunăstare” falsă. Lumea va fi controlată prin tehnologie (pe care el o numea generic „rețele”), iar oamenii vor fi atât de absorbiți de ecrane și de informații deșarte încât nu vor mai vedea adevărul spiritual. Toate bisericile vor fi deschise și aurite, dar „duhul rugăciunii” va lipsi din ele. 2. Înscăunarea lui Antihrist Sfântul Lavrentie a descris cu detalii cutremurătoare momentul în care Satana, întrupat în Antihrist, va fi aclamat de mase. El spunea că acesta va fi „foarte frumos la chip”, cu o voce blândă și va părea a fi un mare filantrop și făcător de pace. „Lumea îl va alege ca lider mondial unic”, crezând că el este salvatorul care va pune capăt războaielor și foametei. 3. Prigoana „vicleană” Spre deosebire de prigoanele primelor secole, avertismentul Sfântului Lavrentie subliniază caracterul viclean al acestei perioade. Credincioșii nu vor fi neapărat forțați prin sabie, ci prin excludere socială și economică. Cei care nu vor primi „pecetea” (semnul supunerii) nu vor putea cumpăra sau vinde, devenind paria societății. 4. Sfatul pentru supraviețuire spirituală Avertismentul se încheie cu un îndemn la rezistență: Rămânerea în simplitate: Sfântul îi îndemna pe creștini să nu alerge după averi, căci acestea vor deveni lanțuri. Rugăciunea scurtă și deasă: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” – aceasta va fi singura armă eficientă. Discernământul: Să nu se creadă în minunile tehnice sau falsele semne cerești care vor fi produse de „știința” acelei vremi pentru a înșela, de s-ar putea, și pe cei aleși.
Sfântul Lavrentie concluziona că această perioadă de „dezlegare” a răului va fi scurtă, dar atât de intensă încât, dacă Dumnezeu nu ar scurta acele zile, „niciun trup nu s-ar mântui”. El asigura însă că, în final, biruința aparține lui Hristos, iar cei care vor răbda până la sfârșit se vor încununa cu o slavă mai mare decât a mucenicilor din vechime.
Textul tradus cu exactitate, atribuit Sfântului Lavrentie de Cernigov (1868–1950), referitor la dezlegarea lui Satana și evenimentele de la sfârșitul timpurilor:
Textul Profetic Exact
"Vine timpul, și nu e departe, când foarte multe biserici și mănăstiri se vor deschide și se vor reface, se vor repara nu numai pe interior, ci și pe exterior. Vor auri acoperișurile atât ale bisericilor, cât și ale clopotnițelor. Dar când se vor termina toate, va veni timpul când se va instaura Antihristul. Rugați-vă ca Domnul să ne mai prelungească timpul pentru întărire, căci ne așteaptă vremuri groaznice."
Despre „Dezlegarea” lui Satana și Antihrist Sfântul Lavrentie a explicat că această perioadă este marcată de o libertate înșelătoare a răului:
Identificarea Antihristului: "Antihristul va fi ales ca lider mondial și va fi înscăunat la Ierusalim. Va fi foarte educat, viclean și va părea un binefăcător. Lumea întreagă îl va vedea și îl va auzi în același timp prin instrumentele de seducție din case (televizor/internet)." Locul „urâciunii pustiirii”: Sfântul a precizat că acest rău nu se va așeza inițial în biserică, ci "în casă, în colțul unde stăteau icoanele; acolo vor sta instrumentele de înșelare a oamenilor." Pecetea: "Cei care vor primi pecetea nu vor mai simți nici foame, nici sete, dar vor fi pierduți pentru veșnicie.
Creștinii adevărați vor fi prigoniți, dar Dumnezeu îi va hrăni în mod minunat pe cei care refuză lepădarea."
Sfântul Lavrentie sublinia că: Va fi o astfel de prigoană, încât dacă Dumnezeu nu ar scurta acele zile, nimeni nu s-ar mântui." Totuși, el dădea speranță: "Nu vă temeți, căci Hristos este cu noi până la sfârșitul veacului. Rămâneți în Biserica Ortodoxă, singura corabie a mântuirii."
Autorul: Sfântul Cuvios Lavrentie de Cernigov (Schiarhimandritul Lavrentie Proskura).
Sfaturi duhovnicești ale schiarhimandritului Ioanichii (Efimenco) Russia.
Despre rugăciune: -Rugați-vă din toată inima. Fără grabă, citiți puțin, important e să fie făcută din toată inima. Pe Maica Domnului chemați-o mai mult în ajutor. În fiecare zi spuneți de 150 ori ,,Bucură-te Fecioară...,,, (Bucură-te Fecioară, cea plină de har, Marie Domnul este cu tine, Binecuvântată ești tu între femei, și Binecuvântat este rodul pântecului tău, că ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre. Atunci totul va fi bine la voi, și mai ales la copiii voștri.. -Să aveți dragoste, rugați-vă... Cereți ajutor de la Împărăteasa cerului... Sa nu lăsați nici o zi, fără să spuneți rugăciunea ,,Bucură-te Fecioară...,, La a zecea oară să cereți ,, Iartă-mi toată viața mea, și salvează-mi toată familia mea. - Practicați rugăciunea lui Iisus (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește pe mine păcătosul.. Impuneți -vă să vă rugați. - Rugăciunea lui Iisus.. citiți-o cu atenție. A fost stabilită, și poruncită de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, mergând la moarte pe cruce. - ,, Dacă veți cere ceva in numele Meu, voi face. Nu este armă, mai puternică nici în cer, și nici pe pământ. In ea este toată Evanghelia. - Cereți de la Dumnezeu putere și întărire, și totul se va adăuga vouă. Puneți-l pe Dumnezeu tot timpul in față. Înainte de orice lucru spuneți: ,,Doamne, binecuvintează-mă!,, ,,Îngere-păzitor ajută-mă!,, Dacă cineva vă va întreabă ceva, înainte chemați pe Îngerul-pazitor, și vă va da un răspuns bun, și corect. - Daca aveți nevoie de ceva- cereți Domnului, rugați-vă ,,Doamne dă-mi ce-mi este de folos!,,. Vorbiți cu Dumnezeu, mulțumiți pentru toate. - Cu cât mai mult veți întreba, cu atât mai bine, vă va fi vouă. - Rugați-vă: ,,Doamne dă-mi ce-mi este de folos, pentru salvarea sufletului meu!,, - Culcați-vă, și vă treziți cu Domnul. Mulțumiți Domnului, Slăviți-l pe El: Slavă Ție Dumnezeul nostru, slavă Ție !,, - Rugați-vă: ,,Doamne dă-mi rugăciune, nu numai cu gura, dar și din toată inima!,,. - ,,Doamne, dacă Tu nu mă vei salva, eu mă voi pierde!,,. - Încă din pat, de dimineață chemați pe Îngerul-pazitor rugați-vă, spuneți de 50 ori: ,,Sfinte îngere, păzitorul meu, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătosul. Iar la a zecea oară spune: Sfinte Ingere păzitorul meu, îndrumă-mă și luminează-mă. În această zi, omul cel rău nu se va apropia de tine. Cuvânt de folos veți spune la timp. In societate veți fi dorit, dacă vă vor minți - vă veți da seama. Această pravilă vă va ține 3-5 minute. - Rugați-vă: ,,Doamne, dă-mi ce-mi este nevoie spre salvarea sufletului meu. - Cu cât mai mult veți întreba, cu atât mai bine va fi vouă. - In tot locul, înainte de toate chemați pe Îngerul-pazitor: ,,Îngere păzitor călăuzește- mă, luminează-mă cum să procedez!,,,. Din mânele sale, Dumnezeu va cere sufletul nostru. El neîncetat se roagă pentru noi, și este primul nostru ajutor. In pat numai v-ați trezit, citiți de 50 ori Îngerului-pazitor. Toată ziua va decurge fără probleme, de ce vă veți apuca, veți reuși în toate. In momente dificile, chemați pe Îngerul-pazitor și veți ieși din orice situație. - Nu știi cum să procedezi? - Cere Îngerului păzitor. Un gând bun va veni, și îl va pune pe inimă, ce să faci. Pe inimă îți va fi ușor, și vei avea pace. Dacă ai frica, și neliniște, atunci nu începe nici un lucru. - In fiecare zi chemați Sfinții in rugăciune. De 50 ori ,,Toți Sfinții rugați-vă lui Dumnezeu pentru mine, (pentru noi),,, Să nu uitați să citiți troparele Sfinților. Obligatoriu să citiți troparul Sfântului de zi. Chemați pe toți Sfinții, citițil-le troparele. - Rugați-vă Sfântului Ioan Botezătorul, lui i se roagă pentru împăcare, dacă cineva era în dușmănie cu cel adormit. - Ioan Botezătorul este conducătorul pocăinței. Rugați-vă lui pentru dăruirea pocăinței. El tot aude și mijlocește pentru noi, înaintea Domnului. - Rugați-vă unii pentru alții. Zilele sunt viclene, au început să se scurteze. Rugați-vă din mers. - Începi orice lucru - stai la răsărit și roagă-te. - Cum să-ți miluiești copiii?- Pocăința, împărtășania, Sfânta liturghie și 150 ,, Bucură-te Fecioară,,,... De la stăruință și pocăință veți avea folos. - Rugați-vă noaptea. Când?- ridicați- vă când Îngerul- păzitor vă va trezi din somn. Atunci rugăciunea este mai puternică de 40 ori decât ziua. - Stăruiți-vă să dormiți mai puțin, stați mai mult în rugăciune. Acum toată lumea hibernează lîngă televizor și calculator. Cereți de la Domnul pocăință. - Totul se poate cere de la Domnul la Liturghie. - Roagă-te pentru tine, roagă-te pentru familia ta. - Dacă nu cunoști o rudă decedată, sau o cunoștință dacă a fost botezat s-au nu, roagă-te: ,, Mântuiește, Doamne pe cei vii și ai milă de cei adormiți,,. - Dacă îți dau pomană pentru cel adormit, roagă-te pentru odihna sufletului acelei persoane. Dacă nu cunoști pe cel adormit, atunci spune: ,, Doamne voi primi această pomană, pentru pomenirea robului tău cel adormit (numele) - Tot timpul, și neîncetat rugați-vă cu ,,Doamne Iisuse,,.... Cu ,, Bucură-te Fecioară,,.... Rugați-vă Îngerului păzitor, și tuturor Sfinților și vă veți salva.
Unii cred ca daca merg o viata la biserica- se vor mantui. Daca tin posturile, se spovedesc, se impartasesc- vor fi in Rai. Daca dau din cand in cand un banut la cei saraci- gata, se si vad sfinti.
Insa -mantuirea consta in cu totul altceva ( viata curata si sfanta, pocainta ), lacrimi de durere pentru cele facute ), curatire de patimi si obiceiuri rele, lucrarea celor bune, mila si dragoste fata de aproapele. Spovedania, avand doar un singur duhovnic, ales cu grija. Canonul facut cu pocainta. Restul, sunt doar accesorii.
Multi care merg o viata la biserica, tin post, se spovedesc, mor si ajung in iad. De ce ? E piatra, stanca inima. Moarta. Plina de rautate, invidie, mandrie, lacomie, dusmanie, etc. Lipsa de iubire si mila fata de aproapele ( care este Iisus).
Nu va inselati, nimic necurat si murdar nu intra in Rai , asta a zis-o insusi Iisus Hristos.
Mantuiti-va sufletul dupa cele spuse de Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Iisac Sirul, Sfantul Dimitrie Briancianinov. Lasati prostiile, ca cu mantuirea -se duce o viata plina de durere, ingusta, cu lipsuri, lupte grele, amaraciune, pana la sfintenie totala. Orice durere trebuie perceputa ca o lectie duhovniceasca.
Daca iubesti lumea de aci, cea materiala, greu tare intri in Cer. Nu va inchipuiti ca in Rai sunt cei ce inca au in suflet porniri de desfranare, alcoolism, lacomie, invidie, mandrie, trufie, dusmanie, neiertare,etc. In Rai ajungi- daca esti curat ca lacrima,,neprihanit ( asa scrie in Sfanta Scriptura). Trebuie sa-l simti pe Hristos VIU in inima ta. Sa ai o comuniune VIE cu Dumnezeu. Sa faci VOIA lui Dumnezeu, nu a ta. Tre sa fii o groapa adanca de smerenie, sa ai o inima plina de iubire si compasiune fata de toti. Nici un gram de egoism, nimic. Tre sa fii in stare sa-ti dai viata pentru Hristos si aproapele. Da, la o asemenea jertfa, altfel- e fariseism.. E cale grea. Dar altfel, nu se poate.
Cauta omule si vezi ce zace in inima ta, ai mandrie, trufie, ai invidie, ai zgarcenie, ai porniri la desfranare, ai dusmanie fata de cineva, ai neiertare pe cineva ? Cu alea mergi in fata lui Dumnezeu, ca suflet. Esti negru, ca suflet. Ce esti aci, aia esti si acolo. Cine sunt eu ? Cea care a vazut si Raiul si Iadul.
Da, fie credeti ce zic acum, fie- dupa moarte.
Unii zic, pai si cu NADEJDEA IN Bunatatea lui Dumnezeu cum ramane ? Simplu de tot. Daca le-ai lucrat pe toate cele scrise mai sus , si ai facut in toata viata ta , zi de zi fapte de milostenie si dragoste fata de aproapele, ai nadejde. Daca ai facut Parastase si ti-ai scos toate rudeniile din iad ( pana in al 9-lea neam), dand de pomana si rugandu-te noapte de noapte pentru iertarea lor , cu lacrimi, da, ai nadejde. Daca stai la rugaciune, si cu inima umilita, iti plangi pacatele zi si noapte, da, ai nadejde Daca tii post si pentru cei bolnavi, cei lipsiti, cei pe masa de operatie, din razboi, cei straini, - fara de adapost si hrana, da, ai nadejde. Dacă ați plâns păcatele zi și noapte si pentru copiii ce stau in pacate grele, da, puteti avea nadejde
Idolatria este unul dintre cele mai grave păcate, care constă în plasarea a ceva sau a cuiva deasupra lui Dumnezeu în viața cuiva.
Este o încălcare a primei porunci, care spune: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine”.
Idolatria unui duhovnic - este o formă de idolatrie spirituală, atunci când un credincios începe să-și înalțe excesiv parintele duhovnic, transformându-l într-un obiect de închinare în loc de Dumnezeu.
Principalele semne ale unei astfel de idolatrii sunt:
1-Credința oarbă în tot ceea ce spune un preot , fără reflecție critică și verificare împotriva învățăturii biblice
2-Pierderea independenței în creșterea spirituală și în luarea deciziilor
3-Ignorarea posibilelor neajunsuri și greșeli ale unui preot, fie el si duhovnic
4-Înlocuirea comunicării personale cu Dumnezeu cu dependența de opinia parintelui duhovnic
5-Refuzul de a verifica independent adevărurile biblice sau scrierile Sfintilor Parinti
Este important să înțelegem că respectul pentru un parinte duhovniceste un lucru normal si firesc, dar nu ar trebui să depășească limitele bunului simț. După cum ne spune Biblia, când Corneliu s-a închinat Apostolului Petru, Petru i-a poruncit să se ridice, căci era un semen al său.
Se stie ca la biserica vin si multe suflete ranite, cu boli spirituale si mintale grave in a-si gasi alinarea si vindecarea. Insa sunt unii care - isi cauta validarea constanta in ,, sfera spiritualiceasca,, de a fi cineva. Una este raportarea inimii catre mantuire prin prezenta la viata bisericeasca, si alta- ,,validarea omului de a fi ,,cineva important si apreciat de catre toti,,. Acest lucru este ratacire de la calea mantuirii.
Pentru a evita idolatria față de un părinte duhovnic , cineva ar trebui:
1- Să mențină o gândire critică și să testeze instrucțiunile primite în raport cu Cuvântul lui Dumnezeu. ( indemnul de a primi de ex: vaccinul sau semnul fiarei)
2-Să dezvolte o legătură personală cu Dumnezeu prin rugăciune și studiu biblic.
3-Să rețină că un părinte duhovnicesc este un ajutor în creșterea spirituală, nu un substitut pentru Dumnezeu.
4-Sa mențină un echilibru între ascultarea de părintele spiritual și responsabilitatea personală față de Dumnezeu.
5- Să rețină că toată lumea, inclusiv un părinte , fie el si preot sau duhovnic , este supusă erorii. Astfel, să rețină că ascultarea de duhovnic se face cu discernamant, cu trezvie, cu multa rugaciunea inainte de a cere sfat duhovnicesc.
Asa dar, cercetati de mai multe ori indemnurile in a va vaccina, in a primi buletinul/ portofelul digital, semnul fiarei pe mana dreapta sau frunte, participarea la rugaciuni comune impreuna cu ereticii, etc. Idolatria -este un fenomen obişnuit chiar în alte domenii ale vieţii. De obicei, copilul îşi idolatrizează tatăl sau mama. Elevul îşi idolatrizează profesorul. Totdeauna există primejdia idolatrizării în decursul vieţii omului. El îşi poate idolatrize familia, cunoaşterea omenească, raţiunea, mănăstirea, politica, bunurile materiale etc.
Omul bolnav sufleteste ( duhovniceste) este cel ce isi cauta validarea in cineva anume, fie el si duhovnic
Omul bolnav duhovniceşte este oarecum înclinat continuu spre a-şi face idoli. De aceea, idolatrizarea părintelui duhovnicesc este oarecum de aşteptat. Astfel, aşa cum părinţii nu resping dependenţa emoţională a copiilor, ştiind că este firească în primele etape ale vieţii, şi aşa cum încearcă să-şi elibereze treptat copiii şi să-i desprindă de dependenţa părintească, în acelaşi fel tratează problema şi părintele duhovnicesc. Când îşi dă seama de o astfel de dependenţă şi idolatrizare, părintele duhovnicesc matur şi desăvârşit - adevăratul tămăduitor care are duhul lui Dumnezeu - încearcă încet dar sigur să-şi elibereze fiul duhovnicesc, fără a-i pricinui vreo vătămare lăuntrică.
Mitropolit Hierotheos Vlachos, Boala şi tămăduirea sufletului în tardiţia ortodoxă, Editura Sofia, p.111
“Dacă oamenii ar ști ce îi așteaptă după moarte, s-ar ruga lui Dumnezeu zi și noapte, ar fugi de pacat si patimi, ar face milostenie si bine in fiece minut !
Daca ar sti numai ce ii asteapta dupa moarte, ar plange amarnic zi de zi starea lor cazuta, lacrimi grele, din adancul inimii !!!
Daca ar sti numai ce ii asteapta dupa moarte, n-ar mai face rau, ar fugi ca de foc de osandirea altora...
Ar face pomenirea celor adormiti cat mai des pe la biserici si manastiri... Ar da si haina de pe ei, numai sa nu ajunga in focul iadului.
Scumpii mei, in Rai tare greu se intra. Cautati sa va analizati ce rau exista in inima voastra. Ce pornire rea si pacatoasa exista. Caci exista, altfel- ar fi fost omul sfant. Numai un gand pacatos sa ai, un gand de invidie, de lacomie, de mandrie, si deja esti departe de mantuire. Nimic necurat nu intra in Imparatia Cerurilor.
Tineti post cat mai des, chiar post negru lunea si vinerea, facund fapte bune. Rugaciunea fara fapte bune e seaca. Nu aduce roade.
Cautati sa vedeti profunzimea starii inimii. Starea ei de vartosenie. Cea mai strasnica stare !!!
Viața noastră de după moartea pământească abia începe - ne câștigăm Eternitatea prin suferințele noastre pământești. Cine Îl cunoaște pe Dumnezeu, acela rabdă totul. Să aveți mereu cu voi pomenirea morții și de asemenea, păstrați in minte gândul - orice ați face, faceți cum ați fi în prezența lui Dumnezeu ! Credința noastră a fost adusă din Cer așa că nu vă supuneți circumstanțelor acestui veac. Un adevărat creștin ortodox nu se teme de moartea pământească, ci de moartea cea veșnică. Cel mai rău lucru este să-ți fie frică de orice altceva. Trebuie să aveți frică doar de Dumnezeu și de păcat. Mucenicia de dragul lui Hristos este calea noastră, iar dacă Domnul ne pedepsește, este de dragul mântuirii noastre de chinurile veșnice. Acceptați toate necazurile pământești cu răbdare și recunoștință. Mântuirea este dată numai prin conștientizarea păcatelor, și prin pocăință sinceră, precum și prin răbdarea necazurilor. Orice s-ar întâmpla, primiți cu smerenie și dragoste. Salvează-ți vecinii cât poți de mult - pe cei care încă mai pot auzi. Nu disprețui pe nimeni, nici pe cel bătrân, nici pe cel tânăr, chiar și un strop de sfințenie vărsat în sufletul aproapelui tău îți va da răsplată. Cine spune nu mai mult de șapte cuvinte pe zi, acela va fi salvat. Tăcerea protejează de toate relele. Rugăciunea lui Iisus conține întreaga Evanghelie. Lucrezi, mergi, stai în picioare, stai așezat, stai întins? Rostește necontenit Rugăciunea lui Iisus, ține-ți mintea și inima îndreptate către Domnul, pentru că Domnul te poate chema în orice moment la El. Rostește Rugăciunea lui Iisus și bucură-te că Mântuitorul îți îngăduie ție nevrednicului și păcătosului, să rostești Numele Său Preacurat și Sfânt. Rugăciunea lui Iisus arde demonii, alungă gândurile rele, insuflă frica de Dumnezeu, curăță sufletul și trupul. Rugăciunea lui Iisus ne unește cu Domnul și ne aduce mântuirea. Rugăciunea lui Iisus este mai mult decât zece mii de alte rugăciuni, astfel încât să nu existe nici măcar o mică pauză .. rostește-o neîncetat!"
Păruta smerenie este cel mai groaznic fel al mândriei. Cu greutate este izgonită mândria, chiar şi atunci când omul şi-o recunoaşte – însă cum o va izgoni atunci când ea i se pare smerenie? (...) Smerenia mincinoasă îl orbeşte pe om într-aşa un hal, încât îl sileşte nu numai să creadă despre sine și să le dea de înţeles celorlalţi că este smerit, ci să şi spună pe faţă asta, s-o propovăduiască în gura mare. Cumplit ne batjocoreşte minciuna atunci când noi, amăgiţi de ea, o luăm drept adevăr! Smerenia harică este nevăzută, după cum nevăzut este Dumnezeu, Dătătorul ei. Ea este ascunsă de tăcere, de simplitate, de sinceritate, de naturaleţe, de libertate. Smerenia mincinoasă este întotdeauna artificială la arătare: ea îşi face, cum s-ar spune, „publicitate”. Smerenia mincinoasă iubeşte scenele: prin ele amăgeşte şi se amăgeşte. Smerenia lui Hristos este îmbrăcată în cămaşă (v. Ioan 19, 24), în cel mai simplu dintre veşminte: acoperită de această haină, ea nu este recunoscută şi nu este băgată în seamă de oameni.
Materialul cumpărat pentru îmbrăcăminte se rupe pentru a vedea dacă este rezistent, făina, fructele, legumele, vinul, uleiul - se încearcă să vadă dacă sunt proaspete și nu sunt amestecate cu ceva străin, lemnul se sparge uneori pentru a vedea dacă este putred și, în general, aproape totul se testează într-un fel sau altul, pentru a nu fi înșelați în bunătatea lucrului cumpărat - căci sunt multe lucruri de calitate proastă, contrafăcute; sunt mulți negustori care dau mărfuri rele pe bune, bani contrafăcuți pe buni, bani adevărați; argint contrafăcut pe adevărat.
Asadar, o persoană poate fi falsă, prefăcută și adesea nici măcar nu știe ea însăși - și astfel, prin ispite este necesar să fie testată de multe ori și în felurite moduri, câtă bogăție spirituală adevărată este în ea și câtă este falsă; cât de argint și aur curat este în ea, cât de amestec de pământ comun și murdărie, rugină. Căci Domnul are nevoie de argint și aur curat, de un chip curat al lui Dumnezeu, de un suflet curat, de o inimă curată."
Aceasta era atenționarea Părintelui Justin Pârvu, cu peste 10 ani în urmă. Părintele mereu îndemna la o pocăință și trezire lăuntrică, pentru a potoli „mânia” lui Dumnezeu pentru păcatele lumii. Bunul Dumnezeu, însă, va păzi pe aleșii Săi, care suportă presiunea mai-marilor lumii de azi, care se întrec în războaie de putere. Setea lor de putere este atât de mare, încât s-a ajuns ca să provoace dezechilibre ale naturii prin războaie climatice și biotronice, ne spune Pr. Justin. SĂ NE AȘTEPTĂM LA CATACLISME! PR. JUSTIN PÂRVU
Cauza dezechilibrelor din natură
Astăzi, când se adună dezechilibrele acestea în natură, vara nu mai e vară, toamna nu mai e toamnă, iarna nu mai e iarnă. Din ce cauză credeţi dumneavoastră? O fi şi din cauza cutremurelor sau a mişcărilor geologice. Dar cauza principală este păcatul nostru. Păcatul nostru care apasă, în sfârşit, pe toată existenţa noastră de oameni. Pentru că unde este omul, acolo este înfiripat păcatul şi greul şi răul.
De acum omul să se aştepte la boli, la cataclisme, cum a fost acum cu 100-200 de mii de oameni morţi în urma cutremurului din Haiti (n.n: aici Părintele se referă la cutremurul din 2010)… E ceva de neînchipuit să vezi cum dispar maşini, trenuri întregi în avalanşe de ape. Să vedem cu ochii noştri pieirea aceasta a lumii, a femeilor bolnave, a copiilor aruncaţi în valurile mării. E ceva înspăimântător. N-ar mai trebui nici să ne culcăm, nici să mai dormim şi să mai mâncăm, sau să mai vorbim deşertăciuni. „Va veni un război aprig”
Dumnezeu ne-a dat toate acestea ca să ne trezească. Dar uite că această trezire este târzie şi greu de pătruns în viaţa noastră. Ar trebui să plângem, să ne căim. Suntem pe marginea prăpastiei în toată drama în care trăim, dar nu se mişcă nimic. Muzicile sunt aceleaşi, distracţiile aceleaşi, televizoarele, calculatoarele care sunt la îndemână şi le avem pentru pregătirea noastră spirituală, sunt pentru pregătirea satanei.
Acum este de abia începutul durerilor. Dar va veni un război aprig, şi după război trebuie să fie acei 30 de ani de pace, după care se va încorona antihrist. Dar războiul deja a început.
Noi suntem deja într-un război climatic şi biotronic. Nu vedeţi cum pot ei provoca şi cutremure, şi inundaţii, şi secetă, şi incendii? Dar bunul Dumnezeu îi va păzi pe aleşii Săi.
Pentru că ei intenţionează să provoace o încăierare între state, astfel încât, să izbucnească, ferească Dumnezeu, un război mondial, prin care să distrugă cea mai mare parte din omenire. Ceea ce este interesant este că toţi cei care participă la maşina aceasta de distrugere, nu îşi pun şi ei întrebări: cât vor mai trăi în fond, dacă distrug tot ce este în jur ca să trăiască numai ei ca neam? Până unde vor merge şi cât cred că vor trăi? Căci întotdeauna groapa pe care o sapi altuia tu cazi singur în ea. Dar cu toţii vor cădea în ea, toţi care fac aceste greutăţi omenirii, întregii creaţii a lui Dumnezeu, pentru că aici este ţinta.
„Cu cât devii mai tăcut, cu atât vei auzi mai mult”
Tăcerea nu înseamnă lipsă. Înseamnă adâncime. Cu cât devii mai tăcut, cu atât vei auzi mai mult. Vei începe să asculți ce nu se spune, să simți ce nu se vede și să înțelegi ce nu ți-a fost explicat. În tăcere, Dumnezeu îți vorbește. În tăcere, sufletul capătă glas. Nu toți te vor înțelege. Cei care simt cu inima… te vor auzi, chiar și când nu mai spui nimic.
"NU MAI STIM SA NE BUCURAM DE TACERE ..."
Trăim într-o lume în care toți își dau seama dacă ai slăbit sau dacă te-ai îngrășat, dar niciunul dacă ești trist. Uneori cea mai bună decizie este să faci liniște în interior. Nu mai știm să ne bucurăm de tăcere. Eu cu mine și cu Doamne… Acesta e începutul. Să pot să stau în tăcere, fără să am nevoie de fundal sonor ca să nu mă simt singur, trist. Nu ai nevoie să îți duci inima și mintea departe pentru a fi bine. Coboară în inimă și fii blând cu tine, fii delicat cu ce găsești acolo și întoarce-te ori de câte ori simți nevoia. Ai fugit destul de tine ca să te întâlnești cu tine! Când te doare, spune-I lui Doamne! Adeseori suntem atrași de persoane care sunt reci cu noi, ori punem nevoile celorlalți pe primul loc, așa încât uităm să ne dăm seama că avem și noi nevoi nehrănite. Trăim din firmituri și dezvoltăm codependențe emoționale. Se pune praf pe suflete când uităm de zâmbete. Cred că e imposibil să nu fim frumoși când suntem fericiți. Am uitat să ne bucurăm. Trăim pe pilot automat și nu suntem conectați în Aici și Acum. E nevoie să acceptăm că în viață ne vom îndepărta de oamenii cu care am avut relații speciale la un moment dat, pe care i-am pus pe piedestal. Oricât de mult doare. Să înțelegem că atunci când cineva nu îți influențează viața în mod sănătos e nevoie să-l lași să plece. Ne agățăm de celălalt și cerșim iubire, atenție, prezență, afecțiune când nu mai există cale de întors, poate, demult. Și suferim ciocănind la uși închise. De exemplu, una dintre temnițele interioare în care oamenii trăiesc este teama de ceea ce cred alții despre ei. Să nu uităm că de la magazin nu putem cumpăra iubire, prietenie, fericire, respect sau timp.
Extras din interviul cu Părintele Hrisostom Filipescu
Antihrist va lovi trei „puncte” primordiale pentru a cuceri întreaga lume… Mulți sunt chemați, dar puțini aleși! Sfinții Părinți spun ca antihrist va trebui să controleze acele trei „puncte” cu orice preț, pentru că dacă nu le stăpânește, nu va putea stăpâni lumea – așa cum ne spune Sfânta Evanghelie. Primul punct pe care îl va lovi este STOMACUL. Burta este primul punct pe care diavolul îl va lovi fără milă. Și tot ceea ce numim: alimente, produse și tot ce are legătură cu stomacul, trebuie controlat de diavol. Pentru că dacă nu o controlează, omul nu se va pleca înaintea lui și nu va cădea în cursa lui. Al doilea punct pe care îl va lovi diavolul, pentru că fără el omul nu poate trăi, nu se poate mișca și supraviețui, este BANUL sterp pentru care Învățătorul Hristos a fost trădat. Antihrist trebuie să controleze banii, pentru că dacă nu îi controlează, dacă nu îi ține în mâini, nu are nicio șansă să conducă lumea. Iar cel de-al treilea și cel mai groaznic punct este unul despre care am vorbit de multe ori, dar pentru că îl uităm, îl voi repeta, astfel încât să rămână consemnat în sufletele noastre, în mintea noastră și în inimile noastre: mutarea din loc în loc, TRANSPORTUL. Avioane, nave, căi ferate, mașini. Când le va prelua, ce vei face? Ori vei merge (pe propriile tale picioare), ori te vei supune! Te vei folosi de picioare pentru a te deplasa (din loc in loc), sau vei intra în acele mijloace de transport care au 4 picioare (vehicule cu patru roți), și aripile avioanelor, apoi navele căilor ferate, și te vei închina lui antihrist. Pentru că acolo vei spune: „Dacă trebuie să-ți transporți familia trebuie să primești pecetea 666, altfel mergi cu picioarele tale!” Vedeți ce capcane a pregătit diavolul pentru acel moment? El va lua aceste trei puncte de viață în propriile mâini. Acei credincioși care nu cad în aceste capcane, vor fi mântuiți. Iar cei care vor cădea în acele capcane vor primi acele necazuri despre care vorbește Dumnezeu în Apocalipsa, că cei care vor primi semnul antihrist vor arde în flăcări și chinuri. Și suferința lor va fi cumplită. Părintele Sava Ahileos (1930-2016) , extras din predica sa profetică rostită în 1995
Dependențele bolnăvicioase din relațiile sentimentale
O dependență similară bolnăvicioasă poate apărea în orice fel de relație sentimentală. De multe ori în cupluri, bărbatul și femeia sunt atașați unul de celălalt și interdependenți. Nu poate exista sănătate și echilibru într-o astfel de relație. Nu poate exista dragoste adevărată. Fiecare trebuie să stea în fața lui însuși, să-și încredințeze viața iubirii lui Dumnezeu și să spună: „Eu și Dumnezeu suntem singuri pe lume!”.
Altfel, nu va putea sătura foamea și setea adâncă a sufletului său, nu își va găsi odihnă. Și, în curând, va începe să caute alternative, trădându-și partenerul.
În relațiile umane, apar conflicte complexe intense, pentru că oamenii se idolatrizează reciproc. Se recunosc unul în celălalt și își dau sens unul prin celălalt, nefiind conștienți de cât și ce pot aștepta unul de la celălalt. Într-o relație echilibrată, cei doi nu se confundă, nu se asimilează unul pe celălalt. Fiecare își păstrează unicitatea și diversitatea, respectând unicitatea și diversitatea celuilalt.
Dumnezeu ne observă inima și-i cercetează conținutul. Să ne cercetăm neîncetat, să ne căim de trecut și să ne temem de neputințele noastre. Cu toate acestea, să nu ne pierdem nădejdea în mântuirea noastră.
* O persoană inteligentă este cea curăţată de patimi.
* Să încercăm să ne izbăvim de patimile şi de greşelile de care ne e plină inima. Toate dobitoacele lumii vieţuiesc întru ea. În fiecare zi să ne slobozim inima.
* Inima e curăţată cu lacrimi şi cu suspine. Un singur suspin al sufletului ce pătimeşte are aceeaşi putere ca două găleţi de lacrimi.
* Dumnezeu ne observă inima şi-i cercetează conţinutul. Să ne cercetăm neîncetat, să ne căim de trecut şi să ne temem de neputinţele noastre. Cu toate acestea, să nu ne pierdem nădejdea în mântuirea noastră.
* Să luptăm cu toate puterile pentru a dobândi Raiul. Poarta este strâmtă. Să nu-i ascultăm pe cei ce ne zic că vom fi mântuiţi cu toţii – aceasta este o capcană a satanei, ca să nu luptăm.
* Să punem mai multă greutate în lupta duhovnicească. Rugăciunea ne păzeşte în legătura cu Dumnezeu – iar legătura cu Dumnezeu trebuie să fie permanentă.
* Rugăciunea este oxigenul sufletului.
* Studiul Sfintei Scripturi ajută foarte mult rugăciunea. Încălzeşte sufletul şi călăuzeşte în lumea duhovnicească pe omul ce se roagă.
* Când rugăciunea slăbeşte, ea arată uscăciunea duhovnicească şi moleşeala. Împotriva unora ca acestea trebuie folosite rugăciuni scurte şi îndeosebi rugăciunea lui Iisus.
* Cel ce luptă vreme îndelungată şi nu vede sporire duhovnicească are mândrie şi iubire de sine. Sporirea duhovnicească există acolo unde este multă smerenie.
* Sporirea noastră duhovnicească depinde de noi. Acelaşi lucru este adevărat despre mântuire: nimeni altcineva nu ne poate mântui.
* Atunci când judecăm greşelile altora, ar trebui să ştim că vederea nostră duhovnicească nu este curăţată.
* Nu ar trebui niciodată să judecăm. Când vedem pe cineva căzând în păcat, ar trebui să plângem şi să-I cerem lui Dumnezeu să îl ierte.
* Când iubirea de sine ne stăpâneşte, un lucru de nimic devine o mare dispută.
* Noi toţi, tineri şi bătrâni, avem multă iubire de sine şi nu primim sugestiile şi observaţiile. Avem totul, toţi suntem înţelepţi.
* Cel ce îşi ajută aproapele primeşte ajutor de la Dumnezeu. Cel ce critică oamenii cu invidie şi răutate Îl are pe Dumnezeu drept critic.
* Cine este în ziua de azi interesat de celălalt? Nimeni. Totul pentru sine, nimic pentru ceilalţi. Va trebui să dăm socoteală pentru aceasta, căci Dumnezeu Care este tot numai Iubire nu va ierta această indiferenţă a noastră faţă de semenul nostru.
* Dumnezeu Care este tot bunătate, Părintele nostru iubitor Carele Se îngrijeşte de noi ne dă toate cele bune ca noi să le împărţim cu cei ce au nevoie de ele, însă noi păstrăm totul pentru noi. Dumnezeu nu ne va ierta aceasta. Va trebui să dăm seama pentru silinţa pe care nu ne-am dat-o şi pentru învârtoşarea inimii noastre.
* Dumnezeu îngăduie ca omul să aibă multe încercări, boli şi nenorociri şi alte rele de la oamenii ce ne înconjoară – calomnii, blesteme, nedreptăţi. Noi trebuie să le primim pe toate răbdători, fără să ne mâhnim, ca pe nişte binecuvântări.
* Când cineva ne tratează urât pe nedrept, trebuie să ne bucurăm şi să-l privim pe cel ce s-a purtat așa ca pe un mare binefăcător, căci el face cu putinţă pentru noi agonisira de comori în viaţa ce va să fie.
* Dumnezeu ne dă numeroase ocazii de a dobândi Raiul, însă noi nu primim aceste daruri, le respingem.
* Să nu avem încredere în noi. Încrederea în sine este un mare obstacol pentru dumnezeiescul har. Nu ar trebui să avem încredere absolută decât numai în Dumnezeu. Când ne încredinţăm Lui în toate, El este obligat să ne ajute.
* Daţi-vă inima toată lui Dumnezeu, nu lumii. Cel ce şi-a dat inima lumii este un vrăjmaş al lui Dumnezeu.
* Cel ce nu lucrează decât doar spre folosul său este un om inutil.
* Viaţa este o proslăvire şi o mulţumire permanentă lui Dumnezeu. Cel mai mare păcat este nemulţumirea, iar cel mai mare păcătos este cel nemulţumitor.
* Timpul ne-a fost dat de Dumnezeu ca noi să îl folosim bine, luptând în permanenţă pentru mântuirea sufletelor noastre.
* Cu cât trăim în viaţa lumii, cu atât devenim mai neliniştiți. Nu aflăm odihnă decât dinaintea lui Hristos, căci omul este făcut pentru Dumnezeu! Starea noastră firească este aceea de a fi cu Dumnezeu.
Se poate ca într-o familie bunicul sau bunica să fi făcut nedreptăţi, dar ei să fie bine, şi să plătească pentru acelea copiii sau nepoţii lor
Se îmbolnăvesc şi sunt nevoiţi să dea la doctori toate cele pe care le-au agonisit cu nedreptate, ca să se achite astfel bunicii lor de păcate. Cândva o familie pe care o cunoşteam trecea prin multe încercări. Ele au început cu capul familiei, printr-o boală grea.
A fost ţintuit la pat câţiva ani, după care a murit. Apoi a murit şi femeia lui, după care şi copiii lor, unul după altul.
De curând a murit şi ultimul, al cincilea copil. Dintr-o familie foarte bogată, cum era, a ajuns cea mai săracă, pentru că şi-au vândut tot ce aveau, rând pe rând, ca să plătească doctorii şi alte datorii.
Mă miram de această familie: “Cum de se întâmplă atâtea boli şi nenorociri la aceştia?”. La membrii acestei familii nu se vedea cazul cel bun, adică să fie încercaţi de Dumnezeu ca aleşi ai Lui, ci mai degrabă lucrau asupra lor legile duhovniceşti ale lui Dumnezeu.
Ca să fiu mai sigur, am încercat să aflu de la nişte bătrâni cinstiţi, compatrioţi ai acelei familii, cele despre ei. Şi am aflat că omul acesta a avut o moştenire de la tatăl lui, dar în continuare a mărit-o cu nedreptăţi.
Adică, dacă o văduvă, ca să-şi mărite fata, îi cerea un împrumut pe care l-ar fi întors la secerat, acesta îi cerea ogorul pe care îl avea. Iar aceea, fiind nevoită, i-l dădea. Altul îi cerea un împrumut să plătească datoria la bancă, făgăduindu-i că îl va da înapoi când va aduna bumbacul.
Dar acela îi cerea o bucată de pământ ce îl avea, şi sărmanul i-l dădea de nevoie, ca să nu îl urmărească banca. Altul îi cerea un împrumut ca să-i plătească pe medici, iar acela îi cerea vaca ce-o avea. Şi săracul acela i-o dădea cu durere. În felul acesta a adunat o avere mare. Însă toată această nemulţumire a oamenilor îndureraţi a lovit nu numai în el şi în femeia lui, ci chiar şi în copiii lui.
Astfel au lucrat legile duhovniceşti şi au pătimit şi aceia la fel; adică au vândut terenurile lor ca să plătească medicii şi toate cheltuielile pricinuite de boli, şi din foarte bogaţi au devenit săraci şi unul după altul au plecat. Fireşte, Dumnezeu îi va judeca după marea Sa dragoste şi dreptate.
Iar ceilalţi, care au fost siliţi, în nevoia în care se aflau, să-şi vândă ceea ce aveau ca să-şi achite datoriile la medici şi au sărăcit, vor fi răsplătiţi pentru nedreptatea ce li s-a făcut. Desigur că şi cei nedrepţi îşi plătesc şi ei păcatele lor potrivit cu cele ce suferă.
Când Dumnezeu la El o să mă cheme Și tot ce-i pământesc în urmă voi lăsa, De-o fi târziu sau poate prea devreme, Să nu uitați, vă rog, de rugăciunea mea! La moartea mea, aș vrea ca nimeni să nu plângă, Nici rude, nici prieteni și nici frați, Iar dacă fără voie lacrimi o să curgă, Ștergeți-le! Nu plângeți, ci vă bucurați! Că moartea-i doar o punte ce ne trece De-aici, de pe pământ, spre veșnicie, Nu vă-ntristați că trupul îmi e rece, Am sufletul arzând de bucurie, C-am părăsit de-acum viața păcătoasă Și sufletul mi-e parcă, mult mai ușurat, Nu plângeți după mine, căci moartea e frumoasă, Atunci când te găsește cu sufletul curat! La căpătâiul meu, aș vrea să nu fie tristețe În ceasul când veți sta să privegheați, Ștergeți-vă deci, lacrimile de pe fețe Nu vreau să plângeți, vreau doar să vă rugați! Rugați-vă așa cum știți mai bine Ca sufletu-mi s-ajungă sus în cer, E tot ce-ați mai putea să faceți pentru mine, Și tot ceea ce eu aș mai putea să sper! În jurul meu, aș vrea să nu fie-ntristare, Chiar dacă trupul mi-e rece și pustiu, În loc de plâns, aș vrea s-aud cântare Căci sufletul îmi va rămâne veșnic viu. Cântarea îmi aduce-n suflet pace, Cu ea slăvit-am tot mereu pe Dumnezeu, Cântați-mi tot ceea ce știți că-mi place S-aduceți bucurie sufletului meu! Și-n clipa grea, în ceasul despărțirii, Să țineți minte ce v-am spus, să nu uitați, Nu vreau să plângeți, asta-i legea firii, Căci rând pe rând, cu toții, morții vom fi dați! În urma mea, aș vrea să nu rămână jale, Cum am văzut de-atâtea ori și eu, Căci fi-voi ca o umbră, în a voastră cale Și lângă voi, cu sufletul, voi fi mereu. Iar pe mormântul meu, când puneți câte-o floare, Nu vreau să fiți cu ochii-nlăcrimați, Vreau doar să v-amintiți că viața-i trecătoare, Și n-aveți prea mult timp să cugetați! Și ruga mea v-o las ca pe-o povață, Să o purtați în suflet tot mereu, Și-atâta timp cât veți trăi în viață: SĂ VĂ RUGAȚI NEÎNCETAT LUI DUMNEZEU.
La întrebarea: ,, De ce îngăduie Dumnezeu ca oamenii drepţi şi virtuoşi să sufere de boli grele?”, bătrânul Epifanie răspundea: ,,Pentru a se curăţi de micile rădăcini ale patimilor şi pentru a primi o coroană mai mare în cer. Dacă Dumnezeu a îngăduit ca Fiul Său prea-iubit să sufere şi să moară pe Cruce, ce-am putea zice noi oamenii care, oricât de sfinţi am fi, avem povara şi întinăciunea păcatelor?” Bătrânul adăuga câteva lucruri importante şi utile pentru toţi: ,,Suferinţele ne purifică. Omul este cu adevărat el însuşi în suferinţă; în bucurie se schimbă, devine altul. Dar în suferinţă, el devine realmente el însuşi: se apropie de Dumnezeu, îşi resimte slăbiciunea sa. În glorie şi bucurie se crede buricul lumii, centrul universului, dacă vreţi. Eu şi nu altul! În mijlocul suferinţelor şi chinurilor, dimpotrivă, îşi dă seama că este o furnică neînsemnată în univers, că depinde absolut de Creator, şi Îi cere ajutorul şi ocrotirea. Noi toţi care am trecut prin suferinţe sufleteşti şi trupeşti, ştim bine că nu ne-am rugat niciodată aşa bine ca şi când zăceam pe patul suferinţelor sau când eram încercaţi în sufletul nostru. Dimpotrivă, cânt totul merge bine, uităm de rugăciune, de post, şi de multe alte lucruri. Iată de ce îngăduie Dumnezeu suferinţa”.
Luati aminte, cand omul staruie mult in curvie si desfranare, in ura, neiertare, cand merge la vrajitoare, cand nedreptateste pe aproapele in chip constant, cand fura si bea, fumeaza ori bleastama- da drepturi demonului asupra lui. Nu Dumnezeu e de vina ca vin razboaie si cutremure, inundatii si secete, uragane si calamitati naturale- ci oamenii. Cautati a va spovedi si va faceti canonul, iar spre iertare e necesar a face multa milostenie si rugaciune, pocainta adevarata. Cautati a trai in curatie, cautati a face binele, cautati a va ruga necontenit, a fugi de egoism si inavutire peste masura, sa nu cumva sa cadeti de la fata Domnului, caci vesnicia in iad e strasnica, nu glumiti cu asta. Milostenia va curata sufletul de pacate de zece ori mai mult decat rugaciunea. Asa ca cititi un Acatist pe zi si faceti milostenie zilnic.
Pomeniti pe cei adormiti la Sfanta Liturghie, faceti Parastase sambata de sambata, ajutati pe cei straini, pe vaduve, pe copii flamanzi, pe animalele fara adapost, ingrijiti de batrani si bolnavi, spre mantuirea sufletului vostru.
Cautati a fugi de ura, de judecare, de barfa si clevetire-caci acestea ucid rau sufletul.
Dragilor, pomeniti cat mai des la Sfanta Liturghie si Parastas ( care se face sambata) pe cei adormiti, caci tare au nevoie de toate aceste rugaciuni. Faceti mila si hraniti pe cei sarmani si lipsiti, pentru numele celor adormiti, caci tare multa mila faceti pentru sufletul vostru si al celor plecati la Domnul.
Daca va apasa pe suflet, faceti multa milostenie celor sarmani si veti vedea cat de bine ii va fi sufletului vostru.
Toată Legea și prorocii stau în iubirea către Dumnezeu și către aproapele (Matei 22, 40).
Iubirea către aproapele este calea care duce la iubirea către Dumnezeu, căci Hristos a binevoit a se îmbrăca tainic în fiecare aproape al nostru, iar în Hristos este Dumnezeu.
Putem oare sa ne mantuim fara a avea ,,IUBIRE DE APROAPELE ,,?
Dar ce inseamna acest lucru ?
-sa renunti la a doua pereche de pantofi scumpi si sa imbraci un copil descult
-sa renunti la a doua masina scumpa ( caci deja ai una) si sa vindeci un copil de cancer, care nu are parinti, nu are ajutor de nicaieri
-sa renunti la al doilea etaj si sa faci o casuta mica unei batrane sarace care nu are unde trai sau cade casa pe ea si sa i-o repari
-sa cumperi din salariul tau alimente si hainute pentru copiii cei saraci si multi, care au doar un parinte si stau cu chirie
-sa oferi o camera gratis unde sa locuiasca un tanar student, care doreste sa faca o facultate, insa nu-si permite
-sa cumperi carti duhovnicesti si sa dai celor ce vin la Sfanta Liturghie
-sa faci sambata de sambata coliva si sa pomenesti pe cei adormiti din familia si neamul tau
-sa opresti masina si sa ei o femeie inghetata din mijlocul drumului, caci poate o asteapta acasa copii flamanzi si inghetati
Si nu uita, ca tot ce faci, faci pentru Hristos. Lui ii faci. Fara iubire, dragoste, mila- mantuirea este tare, tare departe.
Fii omule mai bun astazi, mai ingaduitor, mai milostiv decat ieri.
Iarta, plangeti pacatele, cere lacrimi de la Hristos sa-ti plangi pacatele, fa bine zilnic- si asa il opresti pe Lucifer Antihristul sa apara pe fata pamantului. Caci scris este: ,,cand dragostea va disparea,, SFARSITUL este aproape. De tine depinde, si numai de tine, cel ce citesti aceste randuri, daca maine va fi acea zi.
Va indemn sa va retrageti in munti, bine ar fi in zona Fagaras, luati o casuta cat mai mica, langa padure, cu un pic de teren.Sa existe musai o fantana, caci in munte e greu cu foratul, e stanca doar, si terenul sa fie bun, caci e ,,piatra doar,, Apoi faceti o soba cu plita , mica tare sa fie, caci vor fi taxele f.mari si n-o sa aveti de unde plati. Langa padure, sa aveti lemne. O capra ar fi bine, cateva gaini. Iar cand o fi cu ,,semnul fiarei,,- luati o rulota, puneti cateva panouri solare, o faceti cat de cat rezistenta la inghet, faceti chiar o sobita in rulota, cu plita. Ingropati in pamant cateva cutii bine sigilate cu hrana si apa. Da, si cu apa, caci nu va mai fi deloc. Luati suplimente de la farmacie ( vitamine si minerale). Asa se va supravetui. Si post mult, de pe acu, cu rugaciune tare multa, caci in ultima clipa va fi rau de tot. Cautati oameni cu adevarat credinciosi, sa aveti sa faceti schimb de produse, incurajare, sustinere.
,,Când se vede demonul mândriei că prinde rădăcină ?!
Când îți vezi fratele pe o treaptă mai sus decât tine și nu poți să te bucuri, ci fie îl pedepsești cu pricinuirea durerii de suflet; fie îl tragi de picior; fie îi născocești fel de fel de minciuni față de semeni, numai- numai să-l murdărești cu sminteala ta, iar pe ceilalți îi îndepărtezi de el. Luare-aminte doară, pe tine te murdărești, nu pe el. Când vezi că tu nu poți face ce face el, dar judeci și pizmuiești și nu vezi și crucea prin care acel om a dobândit harismele pe care le are și prin care face lucrarea Domnului. Când pretinzi că ești smerit, dar de fapt ești mult departe de a ști măcar să iubești și să dăruiești. Smerenie fără iubire curată nu există
Spui ca nu esti mandru ? Dar atunci cauta si vezi cata milostenie ai facut ziua de ieri. Nici una ? ATUNCI AFLA CA IUBIREA DE SINE SI EGOISMUL sunt madularele mandriei.
Omul smerit imparte si ofera mila, iubire, ajutor zilnic, caci ii da lui Hristos, fara a cauta la fata omului.
Cand ai hranit un om al strazii, un om singur si bolnav la casa lui, cand ai imbracat un copil descult , fara haine groase de iarna ? Zgarcenia si lacomia sunt tot duhuri necurate, care nu-l lasa pe om sa faptuiasca cele bune aproapelui. Deci, cui slujesti ?
Cand ai zis si tu ultima data o rugaciune pentru cel adormit din familia ta , pe un vecin sau cunoscut credincios ? Cand l-ai pomenit la Sfanta Liturghie pe un om bolnav, sarman, chinuit de boala , care are nevoie de ajutor ? Sau oare nu stim noi oare ca mila sufleteasca este la fel de mare ca si cea trupeasca ? Și nu uitați, dragii mei, că mândria și minciuna merg braț la braț cu căderea din pacea lăuntrică."