Golgota, locul in care Iisus a fist rastignit
Originea numelui de Golgota, se presupune că vine de la craniile celor răstigniţi aici, fiind vorba de locul unde se petreceau execuţiile publice, sau de la craniul lui Adam înmormântat aici, sau de la forma terenului care amintea de craniul unui om.
Golgota nu are astăzi mai mult de 5 metri înălţime de la nivelul pardoselii bazilicii. Ultimele săpături arheologice făcute în perimetrul bazilicii Sfântului Mormânt, între 1960-1970, au dus la concluzia că zona a fost o imensă carieră de piatră, exploatată timp de mai multe secole atunci când la Ierusalim se construiau noi cartiere.
După ridicarea Bisericii Sfântului Mormânt de către Sfânta Împărăteasă Elena, pe Golgota s-au construit un altar şi o cruce în care s-a încastrat un fragment din Crucea pe care a fost răstignit Hristos, dăruit de împăratul Teodosie al II-lea în anul 428.
După aproape 100 de ani, nobila matroană romană, Melania cea Tânără, a ctitorit o mică biserică deasupra Golgotei.
Astăzi, paraclisul Răstignirii Domnului se află la intrarea în Biserica Sfântului Mormânt, în dreapta. Un disc de argint aflat sub altar indică locul unde a fost înfiptă Crucea Mântuitorului. Impresionant de multe candele şi icoane străjuiesc acest loc sfânt.
Golgota nu are astăzi mai mult de 5 metri înălţime de la nivelul pardoselii bazilicii. Ultimele săpături arheologice făcute în perimetrul bazilicii Sfântului Mormânt, între 1960-1970, au dus la concluzia că zona a fost o imensă carieră de piatră, exploatată timp de mai multe secole atunci când la Ierusalim se construiau noi cartiere.
După ridicarea Bisericii Sfântului Mormânt de către Sfânta Împărăteasă Elena, pe Golgota s-au construit un altar şi o cruce în care s-a încastrat un fragment din Crucea pe care a fost răstignit Hristos, dăruit de împăratul Teodosie al II-lea în anul 428.
După aproape 100 de ani, nobila matroană romană, Melania cea Tânără, a ctitorit o mică biserică deasupra Golgotei.
Astăzi, paraclisul Răstignirii Domnului se află la intrarea în Biserica Sfântului Mormânt, în dreapta. Un disc de argint aflat sub altar indică locul unde a fost înfiptă Crucea Mântuitorului. Impresionant de multe candele şi icoane străjuiesc acest loc sfânt.
Pastele care ii place lui Hristos : imparte masa de Inviere in trei , doua parti da-o la cei lipsiti si bolnavi !
Lumea de azi intelege ca a fi crestin se poate si sa-i slujesti si lui Hristos, dar si lui mamona, implinind si satisfacand mofturi si placeri proprii. Aceasta cale este una care duce la pieire, deoarece mantuirea se face prin Har, iar Harul nu se apropie de omul cu stomacul plin de bucate felurite, care bea si barfeste, de omul care invidiaza sau se manie. Nu va amagiti !
Spre a putea capata mantuirea ( nadejdea acesteia ), trebuie sa urmam intru totul sfaturile Sfintilor Parinti si poruncilor lui Hristos.
Mantuirea se obtine cu multa osteneala, durere, suferinta, lipsuri, etc.
A fi creştin înseamnă a te răstigni în oricare vreumuri, începând cu momentul în care Hristos a venit întâia oară.
Dacă vom învia cu Hristos, trebuie mai întâi să ne smerim împreună cu El, chiar până la umilinţa cea din urmă, cea de a fi devoraţi şi scuipaţi afară de lumea care nu ne înţelege; şi trebuie să fim răstigniţi la vedere, în ochii lumii, căci Împărăţia lui Hristos nu este din această lume şi de aceea nu poate primi niciun reprezentant al lumii pământeşti.
Părintele Serafim Rose, Mai aproape de Dumnezeu, Editura Buna Vestire, Galaţi, 2003, p. 7
Rastignirea incepe cu momentul pocaintei si a indeplinirii poruncilor lui Hristos, iar acest lucru inseamna e a ne schimba viata intru totul.
Primul act de a merge pe Calea Crucii este renuntarea la pacat. Apoi , curatarea de patimi, asa cum au facut-o si Sfintii.
Viaţa Sa este model şi avertisment pentru toţi. Dar trebuie să fim răstigniţi individual, mistic, pentru că „răstignirea”, care este singura cale spre înviere, să fie deplină.
Viaţa Sa este model şi avertisment pentru toţi. Dar trebuie să fim răstigniţi individual, mistic, pentru că „răstignirea”, care este singura cale spre înviere, să fie deplină.
Dacă vom învia cu Hristos, trebuie mai întâi să ne smerim împreună cu El, chiar până la umilinţa cea din urmă, cea de a fi devoraţi şi scuipaţi afară de lumea care nu ne înţelege; şi trebuie să fim răstigniţi la vedere, în ochii lumii, căci Împărăţia lui Hristos nu este din această lume şi de aceea nu poate primi niciun reprezentant al lumii pământeşti.
Părintele Serafim Rose, Mai aproape de Dumnezeu, Editura Buna Vestire, Galaţi, 2003, p. 7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu