Din proorociile Schimonahiei Nila
Acei care vor pleca primii se vor mântui. Toate acestea le veţi vedea cu ochii voştri, generaţia voastră va întâlni venirea lui antihrist. Copilaşii mei, cât îmi este milă de voi, – plângea maica spunând acestea.
Calea vieţii schimonahiei Nila (Evdokia Andreevna Novikova), cunoscute de mulţi dreptmăritori creştini din tote colţurile Rusiei, s-a sfârşit la 6 martie 1999.
Harismele dăruite de Domnul stariţei – înainte-vederii, proorociei, sfatului înţelept, vindecării bolilor, mângâierii, sunt confirmate de creştinii care îi cereau ajutor şi sfat. Cu ochii săi duhovniceşti ea străvedea sufletul omului, întreaga lui viaţă, atât prezentă, cât şi trecută şi cea viitoare.
Anume, de aceea, era atât de eficient ajutorul ei acordat oamenilor care ieşeau din chilia maicii mângâiaţi, încurajaţi şi înaripaţi. Odată au întrebat-o pe maica, oare nu este târziu să fie astăzi înălţate biserici noi, la care ea a răspuns: – Deja eri era târziu. Însă Domnul a mai prelungit vremea pentru Rusia. Şi, în general, maica nu o dată zicea că Domnul poate amâna împlinirea proorociilor.
Mult depinde de noi, credincioşii, de dispunerea noastră spre rugăciune, de pocăinţă, de nevoinţa pentru curăţirea noastră.
Maica Nila vorbea despre necesitatea rugăciunii neîncetate oriunde te-ai afla – la serviciu, la odihnă, în mijloacele de transport. –
În mâini – lucrul, iar pe buze rugăciunea. Mai întâi de toate – rugăciunea, fiiculiţelor! Despre importanţa rugăciunii ea spunea aşa:
– Lumea se ţine cu rugăciunea. Dacă măcar pe o oră va înceta rugăciunea, şi lumea va mai înceta să existe.
Şi mai ales este nevoie de rugăciunea de noapte, ea mai mult decât celelate îi este plăcută lui Dumnezeu.
– Cea mai mare şi mai grea nevoinţă este a te ruga pentru oameni.
Trebuie să fii răbdător, să te rogi, să te nevoieşti, fără a te lăsa influenţat de ceva, oricât ai fi certat şi bârfit. Există bârfire din stânga, de la cel viclean, dar există şi din dreapta – de la cei apropiaţi. Ambele sunt grele, dar sunt folositoare şi chiar necesare.
Toate cele ce ni se trimit trebuie să le împlinim înaintea Ochiului lui Dumnezeu, cu gândul la Maica Domnului, cu inima spre Dumnezeu. Nu e nevoie de nevoinţă exterioară, ci, mai mult ca orice, de curăţirea inimii.
Să nu-ţi permiţi nici un fel de viclenie, să fii deschis cu oamenii. Şi să nu-ţi închipui numic despre tine.
Domnul trebuie să trăiască în noi.
De aceea, Ierusalimul trebuie să fie în inima noastră, în interiorul nostru. Domnul nu ne-a lăsat poruncă să călătorim în Ţara Sfântă. Iată unde sunt la noi Ierusalimul şi Ţara Sfântă, – zicea maiaca, arătând spre inimă.
A venit la maica o tânără nevastă însărcinată, în a cărei familie era o situaţie dificilă. Maica a mângâiat-o, spunându-i că totul va fi bine, se va naşte un fiu, după care, pe neaşteptate, a binecuvântat-o să plece la Ierusalim. După cuvântul stareţei, femeia s-a aflat în Oraşul Sfânt în zilele Pascale, asistând şi la pogorârea Focului haric la Mormântul Domnului. După pelerinaj situaţia din familie s-a ameliorat şi ea a născut cu uşurinţă, precum i-a şi prezis maica. Cu multă durere vorbea maica despre femeile şi fetele care umblă în pantaloni: – Nu este permis femeilor să îmbrace haine bărbăteşti, şi bărbaţilor – femeieşti.
Rusia se va înălţa şi va fi o ţară duhovnicească puternică.
Maica spunea: – Unde este sfinţenie, acolo se bagă şi necuratul.
Criza duhovnicească și economică în care ne aflăm se datorează apostaziei noastre de la tradiție și lipsei vieții ascetice (post și rugaciune)
Maica prezicea că vor veni timpuri, când pe creştini, ca şi în zilele revoluţiei din octombrie, îi vor întemniţa în închisori, rezervaţii şi îi vor îneca în mare.
–Atunci când vor începe prigoanele asupra creştinilor, grăbiţi-vă să plecaţi în exil cu primul şuvoi, faceţi-vă luntre şi punte, dar să nu rămâneţi. Acei care vor pleca primii se vor mântui.
Toate acestea le veţi vedea cu ochii voştri, generaţia voastră va întâlni venirea lui antihrist. Copilaşii mei, cât îmi este milă de voi,– plângea maica spunând acestea, dar neapărat adăuga,– totuşi, slavă Domnului pentru toate! \
Un preot i se mărturisi maicii: – Maică, eu sunt slab, mi-e frică de ziua venirii lui antihrist. – Nu te teme, vei ajunge până atunci, însă nu vei îndura greutăţi.
Maica nu o dată vorbea despre viitoarele încercări, spunând că în vremurile instaurării lui antihrist oamenilor le vor fi aplicate torturi de care din veac nu s-a mai auzit. Însă maica descoperea aceea ce vedea cu ochii duhovniceşti, nu pentru a înspăimânta, ci pentru a întări în credinţă şi în nădejde în mila Domnului.
Ea neîncetat spunea că Domnul nu-i va părăsi pe cei credincioşi Lui – şi-i va hrăni în vremea foamei, îi va mângâia în scârbe, îi va adăposti, îi va îngrădi în necazuri şi îi va ajuta cu vrednicie să treacă prin orice chinuri, prigoane şi munci. Amintindu-şi în aceste cazuri cuvintele psalmistului David: „Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele foametei se vor sătura” (Ps. 36, 19). – Toate îmi sunt cu putinţă întărindu-mă întru Domnul. Şi nu vă înspăimântaţi de nimic, copii, nu vă temeţi de ceea ce se va întâmpla sau se poate întâmpla, sau trebuie să se întâmple după proorociile oamenilor lui Dumnezeu. Domnul este mai puternic decât toţi şi decât toate. El ne va da ajutor în încercări, ne va da putere de a răbda şi ne va smeri la vremea cuvenită. Se cere doar să fim ascultători ai voii Sale sfinte. Rugaţi-o pe Apărătoarea noastră osârdnică şi Ea nu vă va lăsa.
– Vai, ce se va întâmpla! Ce va fi cu Rusia şi cu noi toţi?! A repetat aceasta de câteva ori, apoi, liniştindu-se, a zis: – Nu, n-am să vă povestesc nimic, Domnul nu binecuvântează. Apoi, adresându-se către cei din chilie, adăugă: – Trebuie să aveţi grijă ca locuinţa să vă fie în apropierea bisericii, numai aşa vă veţi mântui. Când vă este greu acasă – fugiţi la biserică. Cu ochiul duhovnicesc maica vedea că generaţia actuală şi cea care o va urma vor avea de înfruntat mult mai grele încercări şi necazuri. Deseori ea povestea despre propria experienţă de supravieţuire în condiţiile foamei din lagăr, când nu exista nici cea mai mică rezervă de hrană: – Cât e de groaznic să înduri foamea, să nu dea Domnul să treceţi prin aceasta. În lagăr aproape că nu vedeam pâine. Când am ieşit la libertate mi se părea că niciodată nu mă voi mai sătura de pâine. Dar foametea va veni.
Foamea va veni de aceea că pământul zace în paragină. Dacă aveţi un lot, fiecare colţişor al lui trebuie să fie prelucrat şi semănat şi pământul vă va ajuta să rezistaţi în vremea foamei. Sădiţi cartofi, legume pe toate parcelele care vi se vor oferi, creşteţi găini. Când va fi greu, veţi mânca cartofi cu castraveţi.
– Rezervele nu vă vor salva, deoarece foametea nu va începe brusc. Din an în an va fi tot mai greu, recolta va scădea, tot mai puţin pământ va fi prelucrat. Toţi trebuie să se îngrijească să fie mai aproape de pământ, în oraşele mari viaţa va fi deosebit de grea.
Foamea va fi atât de groaznică, încât oamenii vor da buzna prin case în căutare de ceva alimente. Vor sparge geamurile şi uşile, vor ucide oameni pentru hrană. Mulţi vor purta în mâini arme şi viaţa omului nu va mai avea nici o valoare.
– La venirea lui antihrist se va lăsa aşa o foamete, încât se vor epuiza cerealele. Trebuie să pregătiţi flori de tei, urzică şi alte ierburi, să le uscaţi şi apoi să faceţi din ele ceai – această fiertură va fi de ajuns pentru hrană.
– Sosi-va timpul când chinezii vor năvăli aupra noastră şi tuturor le va veni foarte greu. Aceste cuvinte maica le-a repetat de două ori.
Va fi război. Doamne, adolescenţii, de la paisprezece ani vor fi înarmaţi şi trimişi pe front. Acasă vor rămâne doar copiii şi bătrânii. Soldaţii vor umbla din casă în casă, îi vor înarma pe toţi şi-i vor goni la război.
Vor domni jaful şi nelegiuirile celor înarmaţi şi pământul va fi împresurat cu cadavre. Copilaşii mei, cât de mult îmi este milă de voi! – de multe multe ori repeta maica. Dintre toţi sfinţii cel mai mult maica îl iubea pe sfântul apostol şi evanghelist Ioan Teologul. Ea spunea că sfântul iubeşte Rusia şi că el va veni la noi în vremurile lui antihrist. Unui fiu duhovnicesc maica i-a dat o astfel de rugăciune: „Doamne, fie voia Ta întru mine, păcătosul pe toate căile vieţii, ajută-mi să-Ţi rămân credincios Ţie până la sfârşit. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul. Sfinte apostole Ioane Teologul, fii îndrumătorul meu, fii mijlocitor şi rugător pentru mine înaintea Domnului şi a Preacuratei Sale Maici”. Din ’’Stareţii despre vremurile din urmă’’
Sursa: Din proorociile Schimonahiei Nila | Apărătorul Ortodox
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu