Învață sa fii mai bun ! Pilda care te va pune pe ganduri ! Parintele Cal...

" Dacă a mai rămas în noi un dram de omenie, să o înmulțim, dacă a mai rămas un dram de demnitate, să-l păstrăm, dacă a mai rămas un dram de bărbăție, să-l folosim și dacă a mai rămas un dram de înțelepciune, să nu-l pierdem."

   Conștiința din tine îți spune cine ești, nu semenii!
Nu trebuie să crezi tot ce vezi, căci la prima vedere vezi un om, dar nu știi până unde merge degradarea umană. Doar când omul crede cu adevarat în Dumnezeu nu va face niciodată rău!
Dacă nu ești om.. din orice structură, fă-te om!
Indiferent de funcția pe care o ai, în fața lui Hristos vom sta toți, iar atunci când vei sta în fața Lui, să te gândești dacă în suflet mai ai un dram de demnitate umană.
Dacă mai ești om! Iar dacă nu mai ești om, fă-te om!
Trebuie să descoperim în noi izvorul omeniei, care înseamnă în primul rând demnitate, bărbăție, înțelepciune și cumpătare sau măsură.
Dacă între noi mai există oameni!

Am văzut ieri un lucru rușinos!
Se spune că noi, moldovenii vorbim mult și suntem oameni slabi, se spune că suntem bețivi și facem mulți copii, o fi și asta adevarat, nu contrazic.. dar unde-i Fruncea Ardealului și unde-i "demnitatea ardelenească"?
Cum într-un oraș cum este Clujul, să permiți, pentru 20 de semnături a unor descreierați, să se facă o paradă gay în mijlocul Ardealului?!
Acolo unde au fost atâția martiri, au fost atâtea vărsări de sânge, a fost atâta hortism, atâta prigoană.. 

ȘI VOI STAȚI ÎN BLOCURI ȘI VĂ UITAȚI LA TELEVIZOR să vedeți câți oameni au ieșit la miting..
În loc ca Piața Avram Iancu să aibă 20-30 de mii de oameni care să spună guvernului "Țara asta este o țară de oameni normali!"
Este cea mai mare rușine, suntem niște mămăligari iar demnitatea noastră este zero!
Oamenii în izmene cu baioneta în mână au putut spune "Pe aici nu se trece!" la Mărășești..și oameni capabili cu legea în mână, ticsiți de carte și de diplome, care sunt egale cu zero, nu sunt în stare să spună noi nu suntem animale și că suntem oameni?!
Repet, cine vrea altceva sa meargă la Grădina Zoologică.
TREBUIE SĂ DEMONSTRĂM CĂ ÎN NOI A MAI RĂMAS CUVÂNTUL OM.

„Omul nu trăiește numai cu pâine…”
Pe lângă mâncare mai avem nevoie și de rugăciune și de Euharistie. Să căutăm și "pâinea cea spre ființă veșnică" Pâinea care S-a coborât din cer și din care, cine mănâncă nu mai moare!

„Nu numai cu pâine va trăi omul“ spune Mântuitorul când este ispitit de diavol în muntele Carantanei și mulți până în ziua de azi repetă acest cuvânt ca semn de întărire pentru fiecare încercare de a posti. 

Bine este nouă însă dacă luăm aminte și la a doua parte a cuvântului „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu“. Nu se suprimă doar bucatele ci se pune în loc cuvântul lui Dumnezeu.

"Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?"(Matei 6:28-30)

Predică la duminica "Vindecării slugii sutașului" - Mănăstirea Vlădiceni, Iași 2017

  ,,De mai bine de două mii de ani Sfânta Biserică, prin glasul Sfintelor Scripturi, îşi îndeamnă părinteşte fiii: ”Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.” (Matei 6, 19).

 În plină perioadă de postire se cuvine, cu mintea curăţită de gânduri trufaşe ca şi de cugetări meschine, dar şi cu inima golită de poftele nimicitoare de suflet, să medităm la adevărata bogăţie veşnică şi nepieritoare. Spune Evanghelia: „Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.” (Matei 6, 20); şi iarăşi: „cine nu adună cu Mine risipeşte.” (Matei 12, 30) Se pune întrebarea: oare Dumnezeu stă împotriva dorinţei fireşti din inima oricărui om de a duce pe acest pământ o viaţă decentă? Oare Dumnezeu nu doreşte ca omul să ducă o viaţă sănătoasă, educată, ordonată şi la un standard ridicat? Scrie undeva în Sfintele Scripturi că Dumnezeu interzice omului să îşi ia maşină? Să îşi zidească o casă frumoasă? Să strângă bani sau să îşi procure lucruri frumoase? Ar fi, evident, o afirmaţie absurdă să spui că Dumnezeu stă în calea progresului sau a bunăstării cuiva. Cine i-a dat Regelui David puterea? Cine i-a dat Regelui Solomon înţelepciunea, frumuseţea şi bogăţia? 

Cine a binecuvântat casa Patriarhului Avraam cu turme şi cu bogăţii nenumărate? Cine a binecuvântat casa şi averea lui Iov cu bunuri de tot felul, încât până şi slugile erau încinse cu brâie de aur? Nu Dumnezeu a făcut toate acestea? Oare nu a Lui sunt slava, bogăţia şi puterea - pe care le revarsă peste aleşii Săi? Iată că bogăţia, munca şi bunăstarea - dar mai ales credinţa şi munca cu Dumnezeu nu sunt tot una cu căpătuiala, hoţia, furturile, nedreptăţile, sclavia sau oprirea plăţii slujitorilor... - acestea toate sunt urâciune înaintea Lui Dumnezeu, sunt păcate condamnate de Duhul Sfânt: „Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele” (Psalmi 50, 11) „de cele rele fereşte pe robul Tău!” (Psalmi 18, 14)
Lucruri bune nu sunt însă doar lucrurile văzute, materiale, arătate lumii; există şi anumite forme înalte ale bogăţiei şi ierarhiei valorice, atât pe scară socială cât şi în scara spirituală. De pildă: sănătatea, puterea, inteligenţa, hărnicia, bunătatea, omenia – unele ca acestea alcătuiesc buchetul de daruri pe care un om le poate primi de la Dumnezeu chiar de la naşterea sa. 

Sunt daruri care nu mai ţin de onoruri sau puteri pământeşti trecătoare, ci ţin de darul Duhului Sfânt investit în paternitatea şi în maternitatea din sânul familiei, căci din părinţi vrednici care alcătuiesc familii vrednice duhovniceşte se nasc valorile - sfinţii şi oamenii dăruiţi de Dumnezeu. Iată ce spuneau Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana: „dacă vom zămisli o odraslă, o vom dărui Bisericii!”; ... iată ce dar fără pereche dăruit de Dumnezeu lumii - şi pe care lumea l-a dăruit Lui Dumnezeu! „Tu femeie vei zdrobi capul şarpelui” (Facerea 3, 15): iată darul neasemănat care ridică statutul feminităţii la Tronul Lui Dumnezeu: „a poftit împăratul frumuseţea Ta!” (Psalmi 44, 13). Cu alte cuvinte, bogăţia spirituală se câştigă prin alte calităţi, şi anume aici e vorba de a dobândi har şi lumină de la Dumnezeu. Un rol fundamental în această privinţă îl îndeplineşte lepădarea de sine şi smerenia („coroana de pietre scumpe a dumnezeirii”, cum o numea Sfântul Isaac Sirul). „Duhul suflă unde voieşte”(cf. Ioan 3, 8) şi de aceea un asemenea dar şi o asemenea bogăţie veşnică nu poate veni decât din inima curată a omului. Fără o luminare lăuntrică a sufletului, fără un Tabor al minţii, Hristos nu va odihni niciodată întru noi. Iată ce zic Sfintele Scripturi: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.” (Luca 1, 28) Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.” (Luca 1, 35). Dar oare toate aceste daruri duhovniceşti de unde vin? Nu vin oare din inima preacurată a Fecioarei Maria, Cea care a lepădat viaţa pământească trăind doar după legile divine la templul lui Solomon până ce Arhanghelul trimis din cer I-a vestit că va naşte Prunc, va fi Mireasă, va fi Maică, va rămâne pururea Fecioară ! Să credem oare că în acea stare înaltă de trăire a Maicii Domnului în clipa Bunei Vestiri sufletul Ei a fost străbătut de simţăminte pământeşti sau de cugete fireşti - de genul „vai, cine sunt eu!” sau „iată ce am ajuns!”? O, nu, nicidecum - vedem un adevărat monument de frumuseţe sufletească şi de inteligenţă duhovnicească plină de înţelepciune de la Duhul Sfânt: nu care cumva să fie vreo înşelare ca a Evei oarecând, eu nu ştiu de dulceaţa nunţii, „cum voi naşte prunc de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” (Luca 1, 34) Deasupra tuturor acestora în ierarhia valorilor şi a virtuţilor duhovniceşti stă smerenia: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Şi aşa s-a dăruit lumii cea mai de preţ piatră scumpă din lume, „piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii...” (Matei 21, 42)

Părintele Calistrat - Mănăstirea Vlădiceni - Iași
sursa http://ieromonahcalistrat.blogspot.ro