Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 11 martie 2017


SFANTUL NICODIM AGHIORITUL  ,,Meşterii cei mincinoşi aduc pe diavolul la meseriile lor ,,



  Voi, pe de o parte, rugaţi pe Dumnezeu ca să se afle cu darul Său la meşteşugul vostru, ca să blagoslovească osteneala mâinilor voastre şi ca să se înmulţească averile voastre, iar pe de altă parte aduceţi pe diavolul prin cuvintele voastre cele mincinoase şi izgoniţi pe Dumnezeu; pentru că unde se grăiesc minciuni, de acolo fuge Dumnezeu, Cel ce urăşte minciuna, şi vine diavolul, tatăl minciunii. Iar la meşteşugul la care nu este Dumnezeu, ci diavolul, ce binecuvântare sau ce bine poate să mai urmeze? Cu adevărat nimic.
 Ba chiar acolo este blestem şi nenorocire şi orice altă răutate. Apoi să mai socotiţi şi aceasta: că, arătându-vă o dată mincinoşi, mai pe urmă şi adevărul de-1 veţi grăi, nimenea nu vă mai crede; precum zice dumnezeiescul Hrisostom: „Nu te face pe sineţi necrezut prietenului cu minciuna, ca nu atunci când spui adevărul, să nu fii crezut; că cel ce se va afla întruna mincinos, nu va mai fi vrednic de crezut nici când ar grăi vreodată adevărul" (Cuv. Că trebuie a fugi de chipul cel prefăcut). Pentru aceea, ca să nu găsiţi pricină, fraţii mei, şi să spuneţi minciuni când vin mulţi muşterii şi cer să le lucraţi, nu daţi făgăduinţă la toţi, ci trimiteţi-i şi la alţii de aceeaşi meserie. Deoarece neputând a păzi făgăduinţa voastră, vă faceţi mincinoşi şi smintiţi şi pe acei fraţi; iar dacă gândul vă tulbură că altul ia muşteriul vostru, nu ascultaţi acel gând, ci îndată, aruncând nădejdea la Dumnezeu, El va trimite alţi muşterii când veţi avea trebuinţă.

Cât de rău este vicleşugul şi că meseriaşii nu trebuie să viclenească. Măsurile cele cu vicleşug sunt urâte la Dumnezeu şi cei ce le fac pe acestea

 Păziţi-vă, fraţilor, de a mai face vicleşuguri la meseriile voastre, pentru că Dumnezeu urăşte şi se îngretosează de omul viclean, precum zice David: „Pe bărbatul viclean urăşte Domnul" (Ps. 5, 5). Vicleşug este şi aceea, adică, a pune voi, lucrătorii de pământ, grâu sau făină bună şi curată deasupra în sac spre a amăgi pe cumpărători, iar înăuntru să aveţi pus nisip şi paie, mei şi altele de acest fel. Vicleşug este a lustrui voi, ţesătorilor şi cizmarilor, cele mai slabe pânzeturi şi piei, ca să înşelaţi pe oameni spre a le cumpăra. Vicleşug este a avea voi, negustorilor, cântare false şi două feluri de măsuri, mai mici când vindeţi şi mai mari când cumpăraţi şi a pune înainte spre arătare la orice lucru de vânzare, probă şi mostră bună, iar înăuntru să nu fie lucrul bun; a uda grâul ca să înmulţească la măsură şi a amesteca orezul cu sare. Vicleşug este a avea voi, zarafi, ţevuşoară mică, ca cu acest meşteşug să suflaţi într-o parte a tereziei-spre a o îngreuia când cântăriţi galbenii şi lirele, fără să simtă stăpânul lor care e de faţă şi priveşte. Vicleşug este a amesteca voi, cârciumarii şi băcanii, vinul şi mierea cu apă; untdelemnul cu cel de sămânţă de dovleac, ceara cea curată şi untul cu seu; şi la altele asemenea care vindeţi, să amestecaţi pe cele bune cu cele rele şi în urmă să le vindeţi toate deopotrivă drept curate şi bune. Si cum pot eu a număra cu de-amănuntul vicleşugurile cele de multe feluri şi împestriţate, pe care le întrebuinţează orice meşter în meşteşugul lui, ca să amăgească pe altul? însuşi diavolul nu poate să născocească vicleşugurile pe care le născocesc meseriaşii. Atât numai, zic, că simplu şi cuprinzător se zice vicleşug orice lucru mincinos şi făţarnic pe care îl întrebuinţaţi voi, meşterii, spre a înşela pe cumpărători ca să le luaţi banii; căci toate sunt urâte şi greţoase înaintea lui Dumnezeu, precum şi cei ce le fac. Pentru aceasta a zis Solomon: „Cumpenele viclene, urâciune sunt înaintea Domnului" (Pild. 11,1). Şi iarăşi, acesta zice: „Cântarul mare şi mic şi măsurile îndoite, necurate sunt înaintea Domnului amândouă şi cei ce fac acestea" (Pild. 20, 13). Şi iarăşi, acesta: „Urâciune este Domnului cântarul îndoit" (acolo 23). Pentru aceasta porunceşte Dumnezeu la Leviticon, să nu aibă cineva cântar nedrept, ci drept, „Să nu faceţi nedreptate în măsuri, în greutăţi şi în cumpene. Cumpene drepte să fie la voi" (Lev. 19, 35). Şi la a doua Lege: „Să nu fie în sacul tău cumpănă mare şi mică. Cumpănă adevărată şi dreaptă să ai" (25,13). Ce faceţi, nenorociţilor meseriaşi? Ce faceţi, cârciumarilor şi neguţătorilor? întrebuinţaţi vicleşug ca să înşelaţi pe fratele vostru? Şi nu auziţi cum Dumnezeu porunceşte în Legea Veche, să nu viclenească cineva în neamul său? „Să nu umbli cu vicleşug întru neamul tău" (Lev. 19, 16). Şi dacă Dumnezeu oprea pe evreii care erau începători şi nedesăvârşiţi şi ca nişte prunci, a nu întrebuinţa vicleşug ca să înşele pe fraţii lor, cu atât mai mult vă opreşte pe voi, creştinii, a nu înşela. Pe voi, zic, creştinii, care sunteţi fii ai Evangheliei şi aţi ajuns la bărbat desăvârşit al vârstei lui Hristos. Vicleniţi? Si nu auziţi pe Proorocul David care zice că Dumnezeu dă multe rele şi pagube asupra celor ce fac vicleşuguri.„însă, pentru vicleşugurile lor, le-ai pus lor rele" (Ps. 72, 18). Nu auziţi cum zice Hrisostom că: „Ceea ce este otrava la şarpe, aceasta este vicleşugul la om?" (Cuv. asupra iudeilor, la şarpele cel de aramă). Nu auziţi cum pierde Domnul buzele cele ce grăiesc cuvinte viclene? „Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene" (Ps. 13, 3). Ah! Şi cum vă ţine inima, fraţilor! Să vicleniţi pe săraci şi pe scăpătaţi? Cum rabdă sufletul vostru să amăgiţi văduvele şi orfanii şi să le luaţi banii şi pâinea ce o au ca să trăiască? Că ei, sărmanii, vin să cumpere de la voi, socotind că sunteţi credincioşi fraţi ai lor şi creştini curaţi şi temători de Dumnezeu; iar voi vă arătaţi cu totul din contră către ei, necredincioşi, vicleni şi nedrepţi; vrăjmaşi şi nu fraţi; grăind cuvinte prieteneşti şi având inima vicleană; după cea scrisă: „Buzele viclene ascund inima tristă" (Pild. 26, 23). La glas, Iacov, iar la mâini, Isav, alţii întru arătare şi alţii întru cele dinlăuntru; pietre ascunse în mare, care pe deasupra se văd că n-au nici o primejdie, iar când se apropie corăbiile de ele, le sfărâmă şi le îneacă.

 Meşterii cei vicleni sunt meşteri mincinoşi — Dumnezeu pedepseşte pe cei vicleni

Si acestea e voie să le facă creştinii? Creştinii, ucenicii lui Iisus Hristos? Celui credincios? Celui fără vicleşug? Celui fără de păcat? în a Cărui gură nu s-a aflat vreun vicleşug? „Care păcat n-a făcut, nici s-a aflat vicleşug în gura Lui" (I Petru, 2, 22). O! Cutremură-te suflete al meu de această netemere de Dumnezeu! Pentru aceasta e cu dreptate ca cineva să numească pe meşterii cei de acum, meşteri mincinoşi şi lucrători vicleni; precum numeşte Apostolul Pavel pe apostolii cei mincinoşi: „Că unii ca aceia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni" (I Cor. 11,13). Este drept să asemene cineva pe meseriaşii cei de astăzi cu cei vechi închinători de idoli. Că după cum aceia erau plini de viclenie şi de furtişag, cum zice Solomon: „Toate amestecate sunt, sângele şi uciderea, furtişagul şi vicleşugul" (Inţelep. 14, 25); aşa şi meşterii cei de acum sunt plini de aceste vicleşuguri. Şi, în sfârşit, pentru aceasta are dreptate şi Dumnezeu, să nu mai rabde îndelung, nici să mai îngăduiască pe oamenii cei vicleni, ci să le răsplătească şi să-i pedepsească; precum zice prin Proorocul Ieremia: „Vicleşug peste vicleşug n-au vrut să mă ştie pe mine, zice Domnul Pentru aceasta aşa zice Domnul puterilor: Iată eu voi lămuri pe ei şi voi ispiti pe ei... viclene sunt graiurile gurii lor, cu aproapele său grăieşte de pace, şi întru sine are vrajbă. Au asupra acestora nu voi socoti, zice Domnul? Sau la popor ca acesta nu va izbândi sufletul meu?" (Ier. 9, 6).

 Cu cei drepţi se numără şi cei ce nu fac vicleşug

Pentru aceea ca să nu fiţi pedepsiţi de Dumnezeu şi voi, fraţilor, lepădaţi-vă de orice răutate şi făţărnicie şi nici cu limba să grăiţi vicleşuguri şi momeli, ca să atrageţi pe muşterii, nici cu lucrul să faceţi vicleşuguri, ci ca nişte prunci fără de răutate si ca nişte adevăraţi creştini, poftiţi laptele cel cuvântător şi curat, grăind cu simplitate, cinstit lucrând, cinstit şi cu dreptate vindeţi şi cumpăraţi lucrul mâinilor voastre; aşa vă sfătuieşte Petru, căpetenia Apostolilor: „Deci, lepădând toată răutatea şi vicleşugul şi făţărniciile... ca nişte prunci de curând născuţi, să iubiţi laptele cel cuvântător şi fără vicleşug, ca printr-însul să creşteţi spre mântuire" (I Petru 2, 1). Dacă aşa veţi face, nu numai aici vă veţi binecuvânta de Dumnezeu la toate meşteşugurile şi lucrul mâinilor voastre, dar şi acolo vă veţi număra împreună cu cei drepţi, în a căror gură nu s-a aflat vicleşug, precum scrie în sfântul Apocalips:, Aceştia sunt care merg după miel oriunde se va duce... şi în gura lor nu s-a aflat vicleşug" (Apoc. 14, 4); si veţi afla îndrăzneală către Dumnezeu, înaintea Căruia nu este nici un vicleşug, precum zice Iov: „Că înaintea Lui vicleşug nu va intra" (Iov. 13, 16).

NICODIM AGHIORITUL ,,HRISTOITIA ,,
(BUNUL MORAL AL CREŞTINILOR), EDITURA BUNAVESTIRE 2001
sursa ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/2niko.pdf

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu