Totalul afișărilor de pagină

vineri, 10 martie 2017

Pr Sofian Boghiu Vremurile de acum





- Părinte, cum putem renunta la orgoliul intelectual?

- Orgoliul intelectual este un fel de nebunie. 
Pentru că ti se pare că toti se învârtesc în jurul tău, că tu esti stâlpul de lumină pentru toată omenirea, si trecută, si viitoare. Acesta e orgoliul cu gradul cel mai înalt. E o mare prostie, pentru că totdeauna au fost oameni mai învătati decât mine, mai priceputi decât mine, mai frumosi decât mine, mai întelepti decât mine; multi altii, dintre contemporani si din istorie, au fost în trecut si apar în viitor. Încât a mă face pe mine centrul inteligentei, centrul centrelor, asta este o lipsă de bună-cuviintă în primul rând. Si e bine să-si revină o astfel de persoană. Poate că nu de doctor are nevoie, ci este bine să mai postească, să se mai roage lui Dumnezeu, să mai citească niste lucruri duhovnicesti, să-si dea seama pe ce lume este. Si, dacă e sincer în acelasi timp, se vindecă; dar, dacă nu urmează calea lui Dumnezeu, moare nebun. 

- Poate gresesc, dar mi se pare că unii oameni au o predispozitie mai mare spre smerenie. Ce părere aveti?

- Sunt de acord cu idea si îi felicit pe oamenii acestia, numai să fie cu adevărat smeriti. Această virtute apropie desăvârsirea sfinteniei. Sfintii au fost cu adevărat mari nevoitori, nu puneau nimic pe seama lor, ci pe seama lui Dumnezeu.
Mie îmi este frică de oamenii care socotesc smerenia lasitate. E o mare demnitate smerenia, o demnitate la care ne îndeamnă si Mântuitorul. Maica Domnului, această fiintă pământeană, care este mai presus decât toate femeile si decât toate fetele din lume, este cea mai smerită făptură a lui Dumnezeu. Maica Domnului! Iar ea a fost preabinecuvântată de Dumnezeu să nască pe Iisus Hristos, ca să ne aducă adevărata învătătură, adevărata pâine a vietii, prin care să existăm. Deci smerenia aceasta cât de putină este, numai să fie corectă, e foarte bine venită, ea ne apropie de smerenia si desăvârsirea sfintilor.

- Pentru a-i învăta pe ucenici smerenia, unii bătrâni folosesc asprimea. Este corectă această metodă?

- Sunt niste exceptii. Sunt, de pildă, păcătosi, în Pateric si în viata de toate zilele, care vor să se pocăiască si nu-i lasă cineva dinlăuntru. Si atunci îsi mai dau niste palme. Când esti acasă singur cu tine, îti aduci aminte de păcatele tale si, ca să nu te pedepsească Dumnezeu, te pedepsesti tu.

În Pateric sunt câteva cazuri dintr-acestea: se pedepsesc bătându-se, autobătându-se. Spre exemplu, un tânăr voia să se poată ruga cu lacrimi. Si le cerea si nu veneau - era împietrit. Si atunci a lăsat cămasa si, cu un servet ud, făcut frânghie, se lovea peste spinare: ''Nu vrei să plângi? Îti dau eu tie lacrimi ca să plângi'', vorbea el cu sine însusi. Asa că sunt asemenea cazuri, asprimi ale smereniei.
Dacă îti dă Dumnezeu lacrimi, dacă îti dă această căintă pentru păcatele tale, ai căpătat smerenia.

 Însă trebuie mentinută după aceea. E greu si de întretinut smerenia. Dacă nu o cultivi, se stinge. Cine stie ce ispite dau peste tine si rămâi cum ai fost mai înainte! Ca si cu rugăciunea lui Iisus; dacă este spusă continuu, cu smerenie si cu asceză, cu stăpânire de sine, se prinde de inima, de viata noastră, dar dacă nu o mai practicăm, se stinge, încetează.

''Trăim într-o epocă foarte primejduită si de aceea trebuie să fim tari, să fim smeriti''

- Dacă puteti să dati o definitie a smereniei pentru un tânăr... Si care sunt metodele pentru a ajunge la smerenie?

- Definitia smereniei este aceeasi si pentru un tânăr, si pentru ceilalti crestini. Din tot ceea ce am spus până acum se poate extrage definitia smereniei.
 Un tânăr, ca să poată să se smerească, ar trebui să-si facă mai des examen de constiintă, cum făceau crestinii din trecut. În fiecare seară crestinul se gândea, începând de dimineată si până atunci, ce-a făcut bine si ce-a făcut rău si constata că a făcut mai mult rău decât bine. Azi asa, mâine asa, si atunci începea să se cunoască pe sine, să cunoască că în el domină mai mult păcatul si răul decât binele si virtutea. Si atunci, dacă-i om serios acest tânăr, se angajează pe o cale sinceră a binelui.

 Pentru că binele, dragi ascultători, binele este necesar si în viata aceasta si e de folos societătii, dar si în viata de dincolo. Sfântul Pavel spune că în Împărătia lui Dumnezeu nu intră nimic necurat. Trebuie să ne purificăm, să aruncăm tot noroiul de pe noi, tot balastul acesta al păcatelor, să ne curătim zi de zi ca să ajungem niste oameni, în primul rând. Scris cu O mare: Oameni. Asta vrea să ne facă Scriptura, Dumnezeu: să fim oameni cu adevărat, să avem în noi omenia. Smerenia se poate asemăna cu omenia.

Din păcate, în lumea de astăzi este foarte putină omenie. Fiecare e hrăpăret, trage la sine să fie plin de cât mai multe milioane si altul nu are nici de pâine.

Asa încât, acest tânăr să se gândească si la toate lucrurile pe care le-am spus. A trăi viata zadarnic, a o trăi în patimi, în desfrâuri, în betii, în petreceri fără rost este o pierdere de timp si pierderea vesniciei, vesnicia fericirii pentru care suntem creati. Domnul nu ne-a făcut pentru iad, ne-a făcut pentru Rai, dar pentru Raiul unde nimic necurat nu intră. Urmează ca în această viată să trăim în asa fel încât să ne pregătim zi de zi pentru zorii vietii vesnice, care e plină de lumină, de bucurie, de sfintenie si de pacea lui Dumnezeu.

- Părinte, credeti că sunt exagerate afirmatiile care sustin că astăzi sunt destul de evidente semnele vremurilor de pe urmă?

- Poate sunt exagerate într-un fel. E vorba de Antihrist, de numărul lui, de anumite lucruri care vor veni. Mai întâi anul 2000. A trecut un mileniu si vine acum cestălalt, al doilea, iar lumea se asteaptă la un cataclism, la ceva asemănător iadului. Un astfel de cataclism a început astănoapte în Serbia.
Noi nu stim ce gânduri are Dumnezeu cu acest sfârsit al lumii. Chiar apostolii l-au întrebat pe

Domnul Iisus Hristos: ,,Spune-ne nouă când vor fi acestea si care este semnul venirii Tale si al sfârsitului veacului?,, Mântuitorul le-a răspuns: ,,de ziua aceea si de ceasul acela nimeni nu stie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl,, 
 El ca om, Iisus Hristos ca om, nu stia când va fi sfârsitul lumii. În a doua sa epistolă, Sfântul Apostol Petru scrie că, dacă se amână acest timp al sfârsitului lumii este pentru că Dumnezeu vrea să poată câstiga mai multi credinciosi pentru Împărătia Sa. Printre cei care se zămislesc si care nu sunt ucisi prin avort sau alte mijloace, cine stie ce sfinti ne va rândui Dumnezeu. Asa încât, dacă Mântuitorul nu-si permite să le răspundă apostolilor, cum pot să-mi permit eu? Aceasta este o taină a lui Dumnezeu.
Însă sfârsitul lumii pentru mine si pentru fiecare dintre dumneavoastră este atunci când mor eu si când muriti dumneavoastră. Atunci totul este sfârsit.

 După moarte nu putem face nici o faptă bună. Murim pentru totdeauna. Cred că acesta este răspunsul. Sfârsitul lumii, de fapt, e sfârsitul nostru. Până atunci însă trebuie să ne pregătim ca să ne facem vrednici cât de cât pentru ce ne asteaptă în vesnicie.



Arhimandrit Sofian Boghiu ,staretul Mânăstirii Antim din Bucuresti  ,,Smerenia si dragostea,, însusirile trăirii ortodoxe , Editia a II-a revizuită si adăugită,  Fundatia Traditia Românească ,Bucuresti, 2002
sursa  http://www.sfantamaria.ca/sites/default/files/carti/sb_smerenia_si_dragostea.pdf


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu