URMAREA LUI HRISTOS. Cap. 4. Înţelepciunea în lucrări

ÎN CE CHIP ÎL URMĂM AZI PE HRISTOS?

Mîntuitorul ne cheama și pe noi cu aceste cuvinte: “Vino după Mine!” Ne găsește, oriunde am fi, glasul Lui răsună pînă în străfundul conștiinței noastre. Nu ne rămîne decît să răspundem la această chemare, să ne ridicăm și să-L urmăm.

Hristos ne spune: „Vino după Mine!” pe îngusta cale a smereniei și deseori pe aceea a unor grele îndatoriri. Ridică-te și răspunde la chemarea dumnezeiescului glas și la glasul propriei tale conștiințe, pentru a te consacra unui scop sfînt; caută să atingi acest scop, urmează-L pe Domnul!


Mergi fără să dai uitarii munca zilnică, urmează-L pe Domnul cu supunere, smerenie și dragoste, cu iubire pentru aproapele tău și cu hotararea de a-i sluji; mergi ferm, fără să te clatini, cu uitare de sine, dăruiește-te întru totul dumnezeieștii chemari. Nu te opri, nu privi in urmă, “nu te teme de cele ce ai să pătimești” (Apocalipsa 2, 10).

Să nu te tulbure nici lupta, nici obstacolele, nimeni să nu te impiedice, mergi mînă-n mînî cu cei disprețuiți și umiliți, înaintează cu pași siguri, răspîndind în jurul tău nemuritoare sămînță a binelui, care se va coace la timpul său și îi vei culege roadele în veșnicie. Urmează-l doar pe El, mergi “cu ochii la Cel ce începe credința și o desăvîrsește, la Iisus” (Evrei 12, 2).

Cîți oameni copleșiți de griji și desfătari lumești pierd relația cu Hristos, preocupați de tot felul de treburi. Se apropie de Hristos, în virtutea inerției, doar duminica, pierzîndu-L din vedere în celelalte zile ale săptămînii. Rugăciunile lor devin tot mai reci și mai scurte; încetează să mai învețe cuvîntul lui Dumnezeu, credința li se atrofiază, orice urmă de spiritualitate se transformă în literă moartă. Îl urmează pe Hristos numai în aparență, de fapt sunt foarte departe de El, dar foarte aproape de a-L tăgădui.

Să ne întrebăm, fraților, cum Îl urmăm pe Hristos, în ce chip? Cu rîvnă, cu dragoste, sau căutînd să rămînem în urma Lui, ocupîndu-ne de alte lucruri? O asemenea ”tactică” este întotdeauna primejdioasă. Asupra celui ce se îndepărtează astăzi de Hristos planează amenințarea că mîine să ”renunțe” definitiv la Mîntuitorul. Își va da seama, oare, cu cîte lacrimi va plăti aceasta și cît de rău va aduce sieși și altora?

(din: “Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)