Sufletul, atins de Duhul Sfant.. 

   Orice suflet credincios poate să se umple de Duhul Sfânt dacă se curăţeşte de păcat, dacă se izbăveşte de egoism şi se eliberează de mândrie. 

 Duhul Sfânt este mereu în jurul nostru şi doreşte să intre înlăuntrul nostru, dar faptele noastre rele ne înconjoară ca un zid tare de piatră. 

 Şi păcatele noastre, ca nişte paznici sălbatici, Îl alungă departe de noi şi nu-L lasă să se apropie. 

Orice păcat Îl alungă pe Duhul Sfânt.

 Cele mai urâte păcate de El sunt însă dintre cele trupeşti – desfrânarea, iar dintre cele sufleteşti – mândria.

 Duhul Sfânt, curăţenia desăvârşită, nu poate niciodată să se sălăşluiască în omul întinat cu păcate.

 Cum să rămână în inima noastră, când aceasta este plină de griji, pofte şi patimi?

Pocainta adanca, din strafundul inimii curata haina sufletului de pacate. Fara de post si milostenie cainta deseori e trufasa, caci un pantece plin cu de toate ne tine tare departe de Dumnezeu, iar rugaciunea nu se ridica la Cer. Rugaciunea insotita de milostenie are putere la Domnul. Mandria, trufia, iubirea de sine si placerile lumesti intineaza sufletul, chiar daca ne pocaim, ne plangem pacatele . 

De ajutor mare ne sunt citirea Psaltirii si mersul la Sfanta Liturghie, la Sfantul Maslu. 

Pocainta si schimbarea vietii din temelie sunt imperios necesare pentru a pune inceput bun. Ascultarea de duhovnic si cererea sfatului parintelui sunt ca apa pentru un pamant neroditor.

 (Sfântul Inochentie al Moscovei)

(Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 200
8, p. 345)