VREMURI TULBURI IN CARE SE ZBATE ROMANUL CRESTIN
Vrei sa fii mantuit ? Urmeaza in cuvant,in fapta, in traire, in necaz si prigoana cuvantul Domnului : Ia crucea si urmeaza-mi Mie !
Sunt vremuri tulburi.Vremurile de pe urma.Vremurile de apoi.Vremurile in care minciuna si haosul domneste peste tot. Inclusiv in inima omului moden.
Vremuri de rastriste, in care crestinul a uitat cu desavarsire menirea sa pe acest pamant.
Dureros lucru,unii au uitat nu numai de Dumnezeu, ci si de cei dragi : parinti, bunici, sora si neam. Tinerii nu mai doresc sa auda de cele sfinte,au alte interese si scopuri in viata.
Din cauza pacatului, inima e piatra de stanca: fara mila,compasiune,dragoste.
Din cauza pacatului, inima e piatra de stanca: fara mila,compasiune,dragoste.
Un singur scop au oamenii in ziua de astazi : banii, averea si puterea.
Printre aceste trei indeletniciri ,Mantuitorul nostru Iisus Hristos nu-si mai are locul.
Ne aducem aminte de Dumnezeu doar cand ne doare, fie ca avem un necaz,o boala incurabila,o tragedie. In marea Sa mila si bunatate El ne ajuta, insa iar,imediat dupa,uitam cu viteza luminii de Dumnezeu.
Stau si ma intreb, oare ce va face oare crestinul nostru in zilele cand Antihristul va face prapad printre cei credinciosi ?
Spunea Sfantul Serafim de Sarov ca vor sti ce sa faca in acele vremuri ingrozitoare doar acei care prin osteneala vor dobandi Harul Domnului. Domnul nu va uita de ei, asa cum nici ei nu au uitat de El. Sa luam aminte deci.
Sa luam aminte sa nu pierdem timpul. Cat inca mai avem mila de la Domnul, sa traim cu viata sfanta, citind Sfanta Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti, punandu-le in practica. Sa ascultam intru toate de cuvantul duhovnicului, sa cerem sfat in momentele importante din viata noastra. Si binecuvantare.
Cuvantul blajin sa-l indrume pe cel cazut din familie .Iertarea si mila sa va fie perna de capatai.
Spovedania nu este suficienta, mai trebuie si cainta noastra zilnica pentru faradelegile comise.
Lacrimile de cainta sterg petele de pe haina botezului, iar milostenia sa fie facuta pe masura pacatului.
Daca ai facut un avort, sa ai grija de un copil ( fie el si vecin ) ca de propriul tau copil pana va avea putere acesta sa-si castige singur cele necesare. Adica : bani, haine, mancare, taxe, medicamente, etc. Si apoi -lacrimi de cainta, ca tu viata nu mai poti pune in loc. De crescut - il cresti, dar viata, cum s-o pui in loc ?
Ca parinti, daca copiii nu vor sa ia aminte sa traiasca dupa Cuvantul Domnului , sa stam noi o ora in plus la rugaciune , pentru ei. Toata viata, sa cerem mila si indurare si pentru noi, si pentru cei din casa si familie.
Pe cei adormiti sa-i pomenim pe la manastiri, sa dam pomana pentru iertatrea pacatelor lor.
Cate zile avem, atatea zile sa-i pomenim. Pentru ca nu poate mintea omeneasca sa suporte la vedere acele chinuri la iad. Nu poate. Sa-i pomenim daca avem putinta si la sapte manastiri an de an.Si pe cei vii din familie, si pe cei adormiti.
Iar la sfarsitul Acatistului ( sau Pomelnicului ) sa fie scrisa mentiunea : ,,si cu toti ai lor din neam in neam.,,
Doamne ajuta.
cu mare drag, Maica Filofteia
Printre aceste trei indeletniciri ,Mantuitorul nostru Iisus Hristos nu-si mai are locul.
Ne aducem aminte de Dumnezeu doar cand ne doare, fie ca avem un necaz,o boala incurabila,o tragedie. In marea Sa mila si bunatate El ne ajuta, insa iar,imediat dupa,uitam cu viteza luminii de Dumnezeu.
Stau si ma intreb, oare ce va face oare crestinul nostru in zilele cand Antihristul va face prapad printre cei credinciosi ?
Spunea Sfantul Serafim de Sarov ca vor sti ce sa faca in acele vremuri ingrozitoare doar acei care prin osteneala vor dobandi Harul Domnului. Domnul nu va uita de ei, asa cum nici ei nu au uitat de El. Sa luam aminte deci.
Sa luam aminte sa nu pierdem timpul. Cat inca mai avem mila de la Domnul, sa traim cu viata sfanta, citind Sfanta Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti, punandu-le in practica. Sa ascultam intru toate de cuvantul duhovnicului, sa cerem sfat in momentele importante din viata noastra. Si binecuvantare.
Cuvantul blajin sa-l indrume pe cel cazut din familie .Iertarea si mila sa va fie perna de capatai.
Spovedania nu este suficienta, mai trebuie si cainta noastra zilnica pentru faradelegile comise.
Lacrimile de cainta sterg petele de pe haina botezului, iar milostenia sa fie facuta pe masura pacatului.
Daca ai facut un avort, sa ai grija de un copil ( fie el si vecin ) ca de propriul tau copil pana va avea putere acesta sa-si castige singur cele necesare. Adica : bani, haine, mancare, taxe, medicamente, etc. Si apoi -lacrimi de cainta, ca tu viata nu mai poti pune in loc. De crescut - il cresti, dar viata, cum s-o pui in loc ?
Ca parinti, daca copiii nu vor sa ia aminte sa traiasca dupa Cuvantul Domnului , sa stam noi o ora in plus la rugaciune , pentru ei. Toata viata, sa cerem mila si indurare si pentru noi, si pentru cei din casa si familie.
Pe cei adormiti sa-i pomenim pe la manastiri, sa dam pomana pentru iertatrea pacatelor lor.
Cate zile avem, atatea zile sa-i pomenim. Pentru ca nu poate mintea omeneasca sa suporte la vedere acele chinuri la iad. Nu poate. Sa-i pomenim daca avem putinta si la sapte manastiri an de an.Si pe cei vii din familie, si pe cei adormiti.
Iar la sfarsitul Acatistului ( sau Pomelnicului ) sa fie scrisa mentiunea : ,,si cu toti ai lor din neam in neam.,,
Doamne ajuta.
cu mare drag, Maica Filofteia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu