Păcatul răutății și al lăcomiei: puterea distructivă a atașării de bunuri
În tradiția patristică, răutatea (iubirea de bani) și lăcomia (dorul nesățios de îmbogățire) sunt încadrate mereu în păcatele mortale — nu pentru că ele se pedepsesc cu moartea trupească, ci pentru că corodează sufletul, izolându-l de Dumnezeu.
1. Ce spune Sfânta Scriptură
„Rădăcina tuturor relelor este iubirea de bani” (1 Timotei 6:10).
„Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și lui mamona” (Matei 6:24).
„Viața omului nu constă în belșugul avuțiilor sale” (Luca 12:15).
Aceste cuvinte nu sunt doar un avertisment, ci un diagnostic: dragostea de bani devine un idol, înlocuindu-L pe Dumnezeu din inimă.
2. Cum descoperă Părinții Sfinți natura păcatului
Sfântul Ioan Gură de Aur numea iubirea de bani „o nebunie, mai rea decât orice boală”:
– Ea îl lasă pe om fără rațiune: „Bogatul este robul averii sale”.
– Distruge milostivirea: „Cine iubește banii nu poate iubi pe aproapele său”.
– Naște teamă: „Frica pierderii averii chinuie mai mult decât pierderea însăși”.
Sfântul Ioan Scărarul vedea în răutate un refuz al iubirii:
„Răutatea nu dă nici când poate; milostivul dă chiar și când nu poate.”
„Inima atașată de aur nu poate cuprinde Duhul Sfânt.”
Sfântul Tihon de la Zadonsk sublinia că răutatea este:
– o lipsă de credință în Dumnezeu, ca și cum El nu ar putea hrăni pe om fără lăcomie;
– o ură față de aproapele, căci nu-i este milă de el nici măcar din prisos.
3. De ce este răutatea ( iubirea de bani ) este atât de distructivă
Omoară milostivirea
Răutatea vede în aproapele nu chipul lui Dumnezeu, ci un „obiect” pentru resurse proprii.
Lacomul își justifică cruzimea: „Dacă nu poate plăti, este vina lui”.
Zgârcitul se agață de bunuri: „Este al meu!”, uitând de oamenii vii din jur.
Leagă libertatea
Averea devine ''lanțuri'' : teama de hoți, de inflație, de pierderi.
Omul devine paznic al averii, nu stăpân al ei, după voia lui Dumnezeu.
„Cine iubește banii nu poate iubi pe aproapele său” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Distruge familia și comunitatea
În casa răutății nu există ospitalitate: „Pâinea mea este doar a mea”.
Copiii învață lăcomia: „Tatăl a strâns avere, și eu voi strânge, nu voi iubi”.
Comunitatea se rupe: fiecare își trage pătura spre sine.
Izolează de Dumnezeu
„Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră” (Matei 6:21).
Rugăciunea celui stăpânit de răutate este rece: el cere lui Dumnezeu să-i păzească averea, nu să-i mântuiască sufletul.
„Dacă bogăția sporește, nu vă lipiți inima de ea” (Psalmul 61:10).
4. Mărturii din Sfânta Scriptură
„Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și lui mamona” (Matei 6:24) — alegerea este inevitabilă.
„Viața omului nu constă în belșugul avuțiilor sale” (Luca 12:15).
„Cine seamănă puțin, puțin va și secera” (2 Corinteni 9:6).
„Mai bun este săracul care umblă în neprihănirea lui decât bogatul cu buze mincinoase” (Proverbe 19:1).
5. Ce spun Părinții Sfinți
Sfântul Ioan Gură de Aur:
„Răutatea ( iubirea de bani) este nebunie, mai rea decât orice boală.”
„Bogatul este rob al averii sale; săracul cu duhul este liber.”
„Cine nu dă când poate este deja mort pentru iubire.”
Preasfântul Ioan Scărarul:
„Răutatea nu dă nici când poate; milostivul dă chiar și când nu poate.”
„Inima lipită de aur nu poate primi pe Duhul Sfânt.”
Sfântul Tihon de la Zadonsk:
Răutatea este lipsă de credință în Dumnezeu.
Este ură față de aproapele, căci nu-i este milă de el nici din prisos.
Sfântul Serafim de la Sarov:
„Milostivirea este o imitare a lui Dumnezeu. Cine nu miluiește nu-L cunoaște pe Dumnezeu.”
Articol scris de Livia Radu Mr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu