CÂND SE VA APROPIA VENIREA LUI ANTIHRIST, MINTEA OMULUI VA FI ÎN ÎNTUNERIC DIN CAUZA PATIMILOR TRUPEȘTI
Sfânta Tradiție a Bisericii Ortodoxe ne învață că istoria omenirii nu se desfășoară haotic, ci sub pronia lui Dumnezeu, având un început, un sens și un sfârșit. Unul dintre cele mai tulburătoare subiecte ale escatologiei creștine este apropierea venirii lui Antihrist, precedată de o profundă întunecare a minții omului, cauzată nu atât de lipsa cunoașterii, cât de robia patimilor trupești.
Sfinții Părinți avertizează în mod repetat că adevărata tragedie a vremurilor de pe urmă nu va fi prigoana exterioară, ci decăderea lăuntrică a omului, pierderea discernământului și confundarea răului cu binele.
Întunecarea minții – efect al patimilor
În învățătura ortodoxă, mintea (νοῦς) nu este doar rațiunea, ci ochiul sufletului, organul prin care omul Îl cunoaște pe Dumnezeu. Când acest ochi se întunecă, omul devine incapabil să discearnă adevărul.
„Mintea, când se unește cu patimile, se întunecă și nu mai poate vedea pe Dumnezeu” (Sfântul Maxim Mărturisitorul).
Patimile trupești – desfrânarea, lăcomia, iubirea de plăceri – nu sunt simple slăbiciuni morale, ci forțe care distrug vederea duhovnicească. Ele creează o stare de amorțire spirituală, în care omul devine ușor de înșelat.
Antihristul și înșelarea prin plăcere
Sfinții Părinți subliniază că Antihrist nu va veni prin forță brută, ci prin înșelare, exploatând slăbiciunile omului căzut.
„Antihrist va lua stăpânire asupra oamenilor prin plăceri și prin satisfacerea poftelor lor” (Sfântul Efrem Sirul).
Această înșelare va fi posibilă deoarece oamenii vor iubi mai mult confortul decât adevărul, plăcerea mai mult decât jertfa.
„Oamenii vor primi minciuna ca adevăr, fiindcă adevărul le va fi devenit neplăcut” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Pierderea discernământului duhovnicesc
Un semn clar al apropierii vremurilor de pe urmă este confuzia generalizată: binele este numit rău, iar răul – bine.
„Când harul se retrage, mintea se întunecă și omul nu mai deosebește lumina de întuneric” (Sfântul Isaac Sirul).
Această stare nu apare brusc, ci este rezultatul unei vieți trăite fără pocăință. Omul modern, saturat de plăceri, devine incapabil să mai suporte nevoința, tăcerea și rugăciunea.
Mărturia Sfinților din Grecia
Tradiția greacă a dat Bisericii mari părinți contemporani care au vorbit limpede despre aceste realități.
„Oamenii vor alerga după minuni și semne, dar nu vor mai căuta curăția inimii” (Sfântul Paisie Aghioritul).
El avertiza că Antihrist va fi primit nu pentru că va fi puternic, ci pentru că oamenii nu vor mai avea gust pentru adevăr.
„Când omul trăiește trupește, diavolul îl conduce fără efort” (Sfântul Porfirie Kavsokalivitul).
Mărturia Sfinților din Rusia
Și în spiritualitatea rusă întâlnim aceleași avertismente profetice.
„Vremurile din urmă vor fi caracterizate de o mare desfrânare și de o pierdere a fricii de Dumnezeu” (Sfântul Ignatie Briancianinov).
El subliniază că principala armă a vrăjmașului va fi relativizarea păcatului.
„Când păcatul nu mai este recunoscut ca păcat, sufletul este deja mort” (Sfântul Teofan Zăvorâtul).
Chemarea la trezvie și pocăință
În fața acestor realități, Biserica nu propune frica, ci trezvia. Singura cale de apărare împotriva înșelării este curățirea inimii prin pocăință, rugăciune și înfrânare.
„Unde este pocăință, acolo nu are putere Antihristul” (Sfântul Siluan Athonitul).
Creștinul nu este chemat să calculeze vremuri și ani, ci să-și păzească mintea curată și inima vie.
Concluzie
Apropierea venirii lui Antihrist nu este marcată doar de evenimente exterioare, ci mai ales de starea lăuntrică a omului. Întunecarea minții prin patimi trupești este adevărata tragedie a vremurilor de pe urmă.
„Cel ce își păzește inima, nu se va teme de vremurile din urmă” (Sfântul Antonie cel Mare).
De aceea, chemarea Sfinților rămâne actuală: pocăință, trezvie, rugăciune și curăție, pentru ca mintea să rămână luminată de harul lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu