Cautarea realitatii este o sarcina periculoasa. Probabil ca ati auzit cu totii relatari despre tineri ai vremurilor noastre, de cautatori care “s-au distrus” incercând sa gaseasca realitatea, au murit prematur sau au fost tarati intr-o existenta intunecoasa, ramanand doar cu o farama din potentialul mintii si al sufletului lor.
Exista o mare tentatie a vremii de azi,cum ar fi religiile in care orgoliul ( mandria) este dezvoltat la maxim, renuntandu-se la Hristos si pacainta. Poate insa fi ceva bun fara de pocainta si Hristos, cel care ne da in dar mantuirea ? Poate oare fi un suflet curat dupa ani de pacate grele fara de pocainta si rugaciune launtrica de regret fata de pacate grele ?
E frumos sa stai si sa gandesti la ceva pozitiv, dar ce ne facem cu sufletul greu si murdar cu pacate? Cat va rezista o bucurie, un gand bun intr-o asemenea inima, preaplina cu mizerii si nenorociri ? Vedeti insalaciunea diavolului ? Numai minti slabe poate insela. O minte buna va gandi bine si nu va fi obiect de indracire.O minte buna, care are un fundament bun, trainic, nici o inselare nu poate sa o darame. Nici extraterestrii, nici alte secte, nici muzica satanica , nici viata pervertita, bazata pe consumerism.
-Intrebare: Seara trecuta ati vorbit despre Apocalipsa. Ati putea sa ne faceti un rezumat?
Raspuns: Am analizat evenimentele care au loc astazi ca pe semne ale sfarsitului si am vorbit despre atitudinea crestina pe care trebuie sa o avem fata de sfarsit.
Ieromonah SERAFIM ROSE
,,DESCOPERIREA LUI DUMNEZEU IN INIMA OMULUI,, Asociatia filantropica medicala crestina CHRISTIANA, Bucuresti, 1996, pa. 24-25
Raspuns: Am analizat evenimentele care au loc astazi ca pe semne ale sfarsitului si am vorbit despre atitudinea crestina pe care trebuie sa o avem fata de sfarsit.
Nu trebuie sa calculam anii sau cine este „Imparatului Sudului” sau „Imparatul Nordului” si asa mai departe, ci trebuie sa mergem mult mai adanc.
Toti Apostolii au scris in Epistolele lor ca, pentru pregatirea personala si mai intai de toate pentru cea duhovniceasca, este necesar sa ne gandim ca Hristos este aproape.
Toti Apostolii au scris in Epistolele lor ca, pentru pregatirea personala si mai intai de toate pentru cea duhovniceasca, este necesar sa ne gandim ca Hristos este aproape.
Daca ne aflam in aceasta stare de asteptare a lui Hristos Cel ce vine la noi in sens duhovnicesc – fie in sufletele noastre prin har, fie in momentul mortii noastre – atunci problema legata de momentul venirii sale fizice pe acest pamant, la sfarsitul lumii, nu ne va mai tulbura in asa masura incat sa urmam vreo noua secta, care se duce sa astepte ziua pe varf de munte.
Nu stim ziua, nici ceasul; primordiala este pregatirea duhovniceasca.
Vremurile noastre sunt, oricum, atât de pline de ceea ce putem numi evenimente „apocaliptice”, incat trebuie sa tinem seama de ele.
Vremurile noastre sunt, oricum, atât de pline de ceea ce putem numi evenimente „apocaliptice”, incat trebuie sa tinem seama de ele.
Domnul nostru spune ca, desi nu stim ziua, nici ceasul, trebuie sa luam exemplu de la sicomor caci, atunci când frunzele lui sunt verzi, stim ca vara este aproape.
In acelasi fel, când toate aceste lucruri incep sa se intample – când devine posibil sa existe un singur guvern mondial, când Evanghelia este predicata la toate popoarele, când apar atatea curente spirituale care sunt evident inselatoare – sunt semne clare ca
ceva foarte important este gata sa se intample si ca este foarte probabil sa fie in legatura cu sfarsitul lumii.
Ca sa fim pregatiti duhovniceste, este foarte instructiv pentru noi sa citim marturiile despre ce li se intampla oamenilor in inchisorile comuniste. Asemenea relatari ne arata ca, indiferent ce se poate intampla – chiar daca suntem sub insusi antihrist si ne aflam intr-o inchisoare, putem supravietui deoarece il avem pe Hristos.
ceva foarte important este gata sa se intample si ca este foarte probabil sa fie in legatura cu sfarsitul lumii.
Ca sa fim pregatiti duhovniceste, este foarte instructiv pentru noi sa citim marturiile despre ce li se intampla oamenilor in inchisorile comuniste. Asemenea relatari ne arata ca, indiferent ce se poate intampla – chiar daca suntem sub insusi antihrist si ne aflam intr-o inchisoare, putem supravietui deoarece il avem pe Hristos.
Vietile mucenicilor au fost dintotdeauna o sursa de instruire si zidire, si chiar astazi sunt oameni martirizati, de la care putem invata.
Ieromonah SERAFIM ROSE
,,DESCOPERIREA LUI DUMNEZEU IN INIMA OMULUI,, Asociatia filantropica medicala crestina CHRISTIANA, Bucuresti, 1996, pa. 24-25
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu