Cand suferințele, ispitele si slăbiciunile devin periculoase ?

  

           Suferințele, ispitele, slăbiciunile

Ele devin periculoase doar când transformăm suferința în amărăciune, depresie sau rebeliune contra Dumnezeu.

«Ușile» simbolizează stările psihico‑spirituale care fac omul vulnerabil la influența demonică:

• descurajarea;
• autocompătimirea;
• lipsa răbdării;
• neglijarea rugăciunii.

 Rădăcini în Sfânta Scriptură

Iacov 1:13–15
«Nici un om să nu spună când este ispitit: Sunt ispitit de Dumnezeu… Fiecare este ispitit, fiind atras de propria lui poftă / placere. Apoi pofta, când se naște, face păcatul; iar păcatul, când se împlinește, naște moartea».
→ Patimile devin «uși» când le legăm de poftele noastre.

 Petru 5:8
«Sădiți cu luare-aminte, mergeti dupa sfat, că diavolul vostru dușman se plimbă ca un leu urland și caută pe cineva să-l înghita».
→ Demonii exploatează slăbiciunile noastre (patimi) ca pe niște «intrări».

Efeseni 6:11–18 (armura duhovnicească)
→ Biblia subliniază necesitatea protecției spiritului împotriva «atacurilor» demonice.

                Voci ale Sfinților Părinți

a) Sf. Antonie cel Mare (251–356)

Considera că demonii acționează prin:

• tentația omului de a se îndoi de mila lui Dumnezeu;
• sugestia că suferința e inutilă.

Învăța:
«Când vei vedea că inima ta este plină de amărăciune, sa știi că ai deschis o ușă demonilor».

b) Sf. Efrem Sirul (306–373)

Sublinia că demonii folosesc patimi ascunse (de exemplu, mândria sub masca „dreptății“).

Spunea:
«Cel care nu se cunoaște pe sine nu poate înfrânge patimi; cel care nu înfrânge patimile devine pradă demonilor».

c) Sf. Ioan Gură de Aur (347–407)

Explica că suferința devine periculoasă doar când:

• o interpretăm ca „abandonare de către Dumnezeu“;
• ne retragem în izolare spirituală.

Afirma:
«Patimile sunt ca un foc de probă: pentru unii devin cenușă, pentru alții — aur purificat».

d) Sf. Maxim Mărturisitorul (580–662)

Introducea conceptul de (gânduri ispititoare) care pătrund prin patimi.
Argumenta că demonii nu pot forța omul, dar pot sugera gânduri dacă inima este deschisă prin slăbiciune.

               Mecanismul «ușilor deschise»

Cum patimile devin acces pentru demoni:

Patima → Gând → Acțiune → Legătură demonică
Exemplu:
Ușurătatea → gândul „Nu merită să mă lupt“ → abandonarea rugăciunii → depresie.

Slăbiciunea emoțională (amărăciune, izolare) → lipsa protecției prin rugăciune → influență demonică.

Autocompătimirea → refuzul de a acceptă suferința ca pe o cale de purificare → deschiderea „ușii“.

  Protecție spirituală (cum să închidem „ușile“)

 Sfintii Parinti oferă soluții concrete:

• Rugăciunea continuuă (cf. 1 Tesaloniceni 5:17: „Rugăciune fără întrerupere“).
• Smerenia (recunoașterea că nu putem singuri birui patimi).
• Spovedania și Sfânta Taină al Euharistiei 
• Citirea Sfintei Scripturi (ca lumină în întuneric)
• Ascultarea de duhovnic (pentru discernământ).

 Concluzie

Suferintele si ispitele nu sunt un semn că Dumnezeu ne-a abandonat.

Ele devin periculoase doar când le permitem să ne despartă de Dumnezeu prin:

• amărăciune;
• izolare;
• lipsă de rugăciune.

«Suferința e o ocazie de a deschide ușa spre Dumnezeu — dacă alegem să rămânem în lumina Lui».

Parte din cartea ,, Cand suferințele, ispitele si slăbiciunile devin periculoase ?"

Autor si traducator limba rusa Livia Radu Mr, 

toate drepturile rezervate@, interzis copierea

Comanda cartea aici mradu.livia@yahoo.com

„Cine își vede păcatele este mai mare decât cel ce vede îngeri.”

      

  
„Patima netăiată astăzi va deveni stăpân mâine.”

„Hristos nu locuiește într-o inimă împărțită.”

„Când omul își curăță inima, harul vine singur.”

„Adevărata luptă nu este cu lumea, ci cu patimile din noi.”

„Biserica nu schimbă omul cu forța, ci cu adevărul.”

„Pocăința este cheia care deschide ușa mântuirii.”

„Cine își vede păcatele este mai mare decât cel ce vede îngeri.”

„Curățirea inimii este începutul vieții veșnice.”

„Mântuirea sufletului începe când omul spune: Doamne, ajută-mă să mă schimb.”

Capitole din cartea ,,Cum ne mantuim sufletul,,

Autor carte Livia Radu Mr.

Toate dreptutile rezervate @, interzis copierea

comanda cartea  in format electronic mradu.livia@yahoo.com

„Mântuirea sufletului începe acolo unde omul are curajul să-și vadă patimile.”

 

 Citate si indrumari duhovnicești

     

„Mântuirea sufletului începe acolo unde omul are curajul să-și vadă patimile.”

„Mânia nelucrată se face foc care arde întâi inima celui ce o poartă.”

„Ura nu rănește pe cel urât, ci pe cel care o hrănește zilnic.”

„Invidia este plânsul sufletului care a uitat să se bucure de darurile lui.”

„Patimile nu sunt slăbiciuni, ci uși deschise prin care intră demonii.”

„Nu diavolul ne stăpânește, ci patima pe care nu vrem să o lepădăm.”

„Fumatul, desfrânarea și lăcomia sunt lanțuri dulci care leagă sufletul.”

„Cel lacom nu adună bunuri, ci goluri în inimă.”

„Zgârcenia usucă sufletul mai tare decât sărăcia.”

„Alergarea după bani și putere naște o foame care nu se satură niciodată.”

„Unde este comoara ta, acolo se va aduna și întunericul tău.”

„Inima plină de patimi nu mai aude glasul lui Dumnezeu.”

„Biserica nu este spital pentru mândrie, ci pentru pocăință.”

„A merge la biserică fără curățirea inimii este drum făcut degeaba.”

„Rugăciunea nu rodește într-o inimă colcăind de patimi.”

„Patimile sunt demonii care se hrănesc din nepăsarea noastră.”

„Nu lumânarea aprinsă te mântuiește, ci inima smerită.”

„Spovedania adevărată începe cu durerea pentru păcat.”

„Cine nu se luptă cu sine, nu poate merge cu Hristos.”

„Dumnezeu intră doar într-o inimă care face loc prin pocăință.”

„Fără lepădarea patimilor, credința rămâne doar un obicei.”

„Nu demonii sunt puternici, ci voința noastră este slabă.”

„Postul fără curățirea gândurilor este foame fără folos.”

Capitole din cartea ,,Cum ne mantuim sufletul,,

Autor carte Livia Radu Mr.

Toate dreptutile rezervate @, interzis copierea

comanda cartea  in format electronic mradu.livia@yahoo.com

Pilde creștin‑ortodoxe cu talc din povestirile Sfintilor Parinti

   

   Pilde creștin‑ortodoxe 

          Pilda despre două semințe

Două semințe au căzut pe pământ. Prima zise:
— Trebuie să mă ascund în pământ, să nu mă calce cineva.

A doua răspunse:
— Eu voi crește, voi deveni un copac frumos și voi da fructe.

Prima semință s‑a uscat în pământ, iar a doua a răsărit, a crescut și a dat roade abundente.

Învățătură: Viața creștină cere curaj și înaintare. Dacă ne temem să ne deschidem și să creștem în Dumnezeu, riscăm să ne uscăm în propriile noastre temeri.

    Pilda despre călugărul și punga de bani

Un călugăr a găsit pe drum o pungă plină de bani. El a zis:
— Acești bani nu sunt ai mei. Nu pot să‑i iau, căci am jurat să nu posed nimic.

El a așezat punga sub un copac și a plecat. După câteva zile, un om căuta prin pădure și a găsit punga. El a strigat:
— Mulțumesc, Doamne, că mi‑ai întors pierderea!

Călugărul, care se afla în apropiere, a zis în sine:
— Acum înțeleg că Dumnezeu a făcut ca bani să ajungă la cel care i‑a pierdut, iar eu am fost doar un instrument al lui.

Învățătură: Puritatea intențiilor și renunțarea la proprietate ne fac drept mijlocitori ai mâniei lui Dumnezeu.

    Pilda despre bătrânul și puiul de pasăre

   

Un călător a găsit în pădure un pui de pasăre căzut din cuib. Îl luă în mână și zise:
— Ce mic și neajutorat e! Trebuie să-l salvez.

Dar un bătrân care trecea pe lângă el spuse:
— Lasă‑l să rămână aici. Mama lui îl va găsi și îl va îngriji. Dacă îl iei cu tine, îl depărtezi de soarta lui și de îngrijirea divină.

Călătorul ascultă sfatul bătrânului și lăsă puiul în pădure. A doua zi, văzu cum mama‑pasăre vine și îl hrănește.

Învățătură: Dumnezeu îngrijește de fiecare lucrare a Sa. Nu trebuie să ne amestecăm în modul prin care El se manifestă în viața altora, ci să avem încredere în planul Lui.

Pilda despre lumânare și vânt

Un călugăr a aprins o lumânare în fereastra celulei sale. Vântul a început să o stînga. El a închis fereastra, dar lumânarea a început să fumege și să se stingă. Atunci el a înțeles:
— Dacă închid prea mult, lumina nu poate străluci. Dacă las prea mult deschis, vântul o stinge. Trebuie să găsesc echilibrul.

Învățătură: Viața duhovnicească cere echilibru: să ne apărăm de ispite, dar să nu ne închidem de lume, ca să putem străluci cu lumina lui Hristos.

 Pilda despre pescăruș și marele pescăruș

Un pescăruș mic a întrebat pe unul mare:
— Cum pot să prind atât de mult pește ca tine?

Pescărușul mare a răspuns:
— Nu te uita la ce prind eu, ci la unde mă uit eu. Eu mă uit la locul unde este peștele, iar tu te uiți la mine.

Învățătură: Nu trebuie să ne concentrăm pe alții, ci pe Dumnezeu. Dacă urmărim pe alții, riscăm să pierdem drumul nostru. Dacă ne uităm la Dumnezeu, El ne va conduce la roade adevărate.

Scris si tradus din limba rusa de Livia Radu M.

toate drepturile rezervate @, interzis copierea

Pentru a comanda cartea in format electronic, scrieti e-mail pe adresa mradu.livia@yahoo.com