Avertismentul unui duhovnic: Mare atenţie cu cine vă împrieteniţi.

Banii câștigați prin minciuni, nedreptăți și vicleșug atrag blestemul !

Se poate ca într-o familie bunicul sau bunica să fi făcut nedreptăţi, dar ei să fie bine, şi să plătească pentru acelea copiii sau nepoţii lor

Se îmbolnăvesc şi sunt nevoiţi să dea la doctori toate cele pe care le-au agonisit cu nedreptate, ca să se achite astfel bunicii lor de păcate. Cândva o familie pe care o cunoşteam trecea prin multe încercări. Ele au început cu capul familiei, printr-o boală grea. 

A fost ţintuit la pat câţiva ani, după care a murit. Apoi a murit şi femeia lui, după care şi copiii lor, unul după altul.

 De curând a murit şi ultimul, al cincilea copil. Dintr-o familie foarte bogată, cum era, a ajuns cea mai săracă, pentru că şi-au vândut tot ce aveau, rând pe rând, ca să plătească doctorii şi alte datorii. 

Mă miram de această familie: “Cum de se întâmplă atâtea boli şi nenorociri la aceştia?”.
La membrii acestei familii nu se vedea cazul cel bun, adică să fie încercaţi de Dumnezeu ca aleşi ai Lui, ci mai degrabă lucrau asupra lor legile duhovniceşti ale lui Dumnezeu. 

Ca să fiu mai sigur, am încercat să aflu de la nişte bătrâni cinstiţi, compatrioţi ai acelei familii, cele despre ei. Şi am aflat că omul acesta a avut o moştenire de la tatăl lui, dar în continuare a mărit-o cu nedreptăţi. 

Adică, dacă o văduvă, ca să-şi mărite fata, îi cerea un împrumut pe care l-ar fi întors la secerat, acesta îi cerea ogorul pe care îl avea. Iar aceea, fiind nevoită, i-l dădea. Altul îi cerea un împrumut să plătească datoria la bancă, făgăduindu-i că îl va da înapoi când va aduna bumbacul. 

Dar acela îi cerea o bucată de pământ ce îl avea, şi sărmanul i-l dădea de nevoie, ca să nu îl urmărească banca. Altul îi cerea un împrumut ca să-i plătească pe medici, iar acela îi cerea vaca ce-o avea. Şi săracul acela i-o dădea cu durere.
În felul acesta a adunat o avere mare. Însă toată această nemulţumire a oamenilor îndureraţi a lovit nu numai în el şi în femeia lui, ci chiar şi în copiii lui. 

Astfel au lucrat legile duhovniceşti şi au pătimit şi aceia la fel; adică au vândut terenurile lor ca să plătească medicii şi toate cheltuielile pricinuite de boli, şi din foarte bogaţi au devenit săraci şi unul după altul au plecat. Fireşte, Dumnezeu îi va judeca după marea Sa dragoste şi dreptate. 

Iar ceilalţi, care au fost siliţi, în nevoia în care se aflau, să-şi vândă ceea ce aveau ca să-şi achite datoriile la medici şi au sărăcit, vor fi răsplătiţi pentru nedreptatea ce li s-a făcut. Desigur că şi cei nedrepţi îşi plătesc şi ei păcatele lor potrivit cu cele ce suferă.

Sfântul Paisie Aghioritul

Profeții despre soarta românilor * Sfântul Paisie Aghioritul, Minuni și ...

Predica Pr. Mihai-Andrei Aldea împotriva noilor abuzuri totalitare ale ...

Fiecare om pe care il intalnim, apare in viata noastra cu un motiv.

Când gândim rău, o putere rea iese din noi și se transmite celorlalți! –...

Unora ,,le este scris si unde, cum si cand o sa moara,,

Când Dumnezeu la El o să mă cheme
Și tot ce-i pământesc în urmă voi lăsa,
De-o fi târziu sau poate prea devreme,
Să nu uitați, vă rog, de rugăciunea mea!
La moartea mea, aș vrea ca nimeni să nu plângă,
Nici rude, nici prieteni și nici frați,
Iar dacă fără voie lacrimi o să curgă,
Ștergeți-le! Nu plângeți, ci vă bucurați!
Că moartea-i doar o punte ce ne trece
De-aici, de pe pământ, spre veșnicie,
Nu vă-ntristați că trupul îmi e rece,
Am sufletul arzând de bucurie,
C-am părăsit de-acum viața păcătoasă
Și sufletul mi-e parcă, mult mai ușurat,
Nu plângeți după mine, căci moartea e frumoasă,
Atunci când te găsește cu sufletul curat!
La căpătâiul meu, aș vrea să nu fie tristețe
În ceasul când veți sta să privegheați,
Ștergeți-vă deci, lacrimile de pe fețe
Nu vreau să plângeți, vreau doar să vă rugați!
Rugați-vă așa cum știți mai bine
Ca sufletu-mi s-ajungă sus în cer,
E tot ce-ați mai putea să faceți pentru mine,
Și tot ceea ce eu aș mai putea să sper!
În jurul meu, aș vrea să nu fie-ntristare,
Chiar dacă trupul mi-e rece și pustiu,
În loc de plâns, aș vrea s-aud cântare
Căci sufletul îmi va rămâne veșnic viu.
Cântarea îmi aduce-n suflet pace,
Cu ea slăvit-am tot mereu pe Dumnezeu,
Cântați-mi tot ceea ce știți că-mi place
S-aduceți bucurie sufletului meu!
Și-n clipa grea, în ceasul despărțirii,
Să țineți minte ce v-am spus, să nu uitați,
Nu vreau să plângeți, asta-i legea firii,
Căci rând pe rând, cu toții, morții vom fi dați!
În urma mea, aș vrea să nu rămână jale,
Cum am văzut de-atâtea ori și eu,
Căci fi-voi ca o umbră, în a voastră cale
Și lângă voi, cu sufletul, voi fi mereu.
Iar pe mormântul meu, când puneți câte-o floare,
Nu vreau să fiți cu ochii-nlăcrimați,
Vreau doar să v-amintiți că viața-i trecătoare,
Și n-aveți prea mult timp să cugetați!
Și ruga mea v-o las ca pe-o povață,
Să o purtați în suflet tot mereu,
Și-atâta timp cât veți trăi în viață:
SĂ VĂ RUGAȚI NEÎNCETAT LUI DUMNEZEU.

Arsenie Papacioc ,,Bogatia vietii crestine,,

De ce trebuie sa existe suferinta? De ce avem nevoie de suferinta?

CUVINTE DE PATERIC ATHONIT

Încercări şi ispite

La întrebarea:
,, De ce îngăduie Dumnezeu ca oamenii drepţi şi virtuoşi să sufere de boli grele?”, bătrânul Epifanie răspundea:
,,Pentru a se curăţi de micile rădăcini ale patimilor şi pentru a primi o coroană mai mare în cer. Dacă Dumnezeu a îngăduit ca Fiul Său prea-iubit să sufere şi să moară pe Cruce, ce-am putea zice noi oamenii care, oricât de sfinţi am fi, avem povara şi întinăciunea păcatelor?”
Bătrânul adăuga câteva lucruri importante şi utile pentru toţi:
,,Suferinţele ne purifică. Omul este cu adevărat el însuşi în suferinţă; în bucurie se schimbă, devine altul. Dar în suferinţă, el devine realmente el însuşi: se apropie de Dumnezeu, îşi resimte slăbiciunea sa. În glorie şi bucurie se crede buricul lumii, centrul universului, dacă vreţi. Eu şi nu altul! În mijlocul suferinţelor şi chinurilor, dimpotrivă, îşi dă seama că este o furnică neînsemnată în univers, că depinde absolut de Creator, şi Îi cere ajutorul şi ocrotirea. Noi toţi care am trecut prin suferinţe sufleteşti şi trupeşti, ştim bine că nu ne-am rugat niciodată aşa bine ca şi când zăceam pe patul suferinţelor sau când eram încercaţi în sufletul nostru. Dimpotrivă, cânt totul merge bine, uităm de rugăciune, de post, şi de multe alte lucruri.
Iată de ce îngăduie Dumnezeu suferinţa”.

Parintele Arsenie Papacioc - Despre smerenie si mantuire

Sfaturi Practice pentru Mântuire – Învățături de la Sfântul Paisie Aghio...

S-a arătat Sfântul Nectarie: Trei preoți români mărturisesc că au slujit cu el în Altar, iar apoi...

Sfântul Trifon obligă un demon să mărturisească de ce și de unde are putere să ia în stăpânire

Luati aminte, cand omul staruie mult in curvie si desfranare, in ura, neiertare, cand merge la vrajitoare, cand nedreptateste pe aproapele in chip constant, cand fura si bea, fumeaza ori bleastama- da drepturi demonului asupra lui. Nu Dumnezeu e de vina ca vin razboaie si cutremure, inundatii si secete, uragane si calamitati naturale- ci oamenii. Cautati a va spovedi si va faceti canonul, iar spre iertare e necesar a face multa milostenie si rugaciune, pocainta adevarata.
Cautati a trai in curatie, cautati a face binele, cautati a va ruga necontenit, a fugi de egoism si inavutire peste masura, sa nu cumva sa cadeti de la fata Domnului, caci vesnicia in iad e strasnica, nu glumiti cu asta.
Milostenia va curata sufletul de pacate de zece ori mai mult decat rugaciunea. Asa ca cititi un Acatist pe zi si faceti milostenie zilnic.

Pomeniti pe cei adormiti la Sfanta Liturghie, faceti Parastase sambata de sambata, ajutati pe cei straini, pe vaduve, pe copii flamanzi, pe animalele fara adapost, ingrijiti de batrani si bolnavi, spre mantuirea sufletului vostru.

Cautati a fugi de ura, de judecare, de barfa si clevetire-caci acestea ucid rau sufletul.

sursa Staretii Manastirii Optina

Parintele Pustnic Gherasim din Sfântul Munte Athos