POSTUL MAI IZGONEŞTE RELELE DIN CASELE NOASTRE! TREBUIE SĂ NE ÎNTĂRÂTĂM ASUPRA VOINŢEI NOASTRE OMENEŞTI ŞI SĂ PARCURGEM ACEASTĂ PERIOADĂ DE POST AŞA CUM VREA DUMNEZEU, NU CUM VREA TRUPUL!
"Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm."(Galateni 5:24-25) Adică, să fim un pic şi ai lui Dumnezeu!
"Postul: o şcoală a căinţei.." Ridicarea sufletului din moartea păcatului se face prin smerenie şi pocăinţă, adică prin lacrimile pocăinţei. Postul adevarat este abţinerea de la orice lucru rău. "Ne-am îmbolnăvit prin păcat, dar ne vindecam prin pocăinţă. Iar pocăinţa fără post este neputincioasă." (Sf.Vasile cel Mare) "Fiţi cu luare aminte să nu vi se îngreuieze inimile de mâncare şi băutură peste măsură şi de grijile vieţii acesteia." (Sfânta Scriptura)
„Precum v-am iubit Eu pe voi, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul” (Ioan 13, 34-35)
Unii vor spune că este o glumă, dar eu vă spun că este cel mai greu dintre toate! Deci, nu metanii, nu post, nu mânacare fără ulei, nu pâine şi apă, nu pesmeţi.. DRAGOSTEA şi RESPECTUL, izbăvirea de ură şi de duşmanie, de răutate, de invidie, de ambiţie, de înşelătorie.. Astea sunt! Nu ştie unul cum să-i facă rău celuilalt.. "de ce are?"; "...de ce există?"; "..de ce nu moare?"
Aşadar, nu trebuie să abandonăm postul, rugăciunea, metania, dar trebuie să rămânem cu ideea asta: că aceste rugăciuni, aceste nevoinţe pe care le facem, scurte, lungi, puţine, multe, câte putem, toate acestea trebuiesc împletite numai cu Bunătate, cu Omenie şi cu Dragoste!
Oare de câtă teologie şi câte predici la amvon mai avem nevoie, ca să putem să înţelegem că nu suntem Fiii lui Dumnezeu?
Pe vremuri, ne întâlneam între noi de revelion, de o onomastică, de o sărbătoare şi mânacam ce aveam, trei jumări sau o piftie, iar astăzi, cant sunt galantarele pline, când se găsesc de toate, când mai prindem un ban.. nu ne ma dăm nici "Bună Ziua!"
Oamenii îşi fac porţi cât mai înalte, îşi pun gratii la geam, sisteme de alarmă, îşi cumpără o armă şi îşi ia permis de port armă, iar tribunalul este plin de mincinoşi care se judecă între ei.
Da, într-adevăr, acestea sunt ROADELE IUBIRII!
Vedeţi cât de departe suntem şi cât de mincinoşi suntem, faţă de Adevărul Absolut?
Cât de naivi suntem, şi cât de înşelaţi de sarsailă?
DAR, NOI, ÎN MINTEA NOASTRĂ, CHIAR NE CREDEM BUNI!
Cum putem să fim atât de neştiutori? Cum e posibil aşa ceva.. să te confrunţi cu mizeria spirituală, cu suferinţa, cu necredinţa, cu ateismul, şi cu cei care vin şi inventează tot felul de erezii.. iar noi rămânem tot mai amorfi..
Şi se pare că în spatele acestei lucrări, se pare că în spatele acestei slăbiciuni, stau de fapt două Virtuţi Cardinale, pe care noi le cultivăm! Nepăsarea şi Lenea!
Fie că Dumnezeu poate să facă minuni dar pe mine nu mă interesează sau fie că Dumnezeu nu vrea să mă ajute după bunul meu plac şi îmi cere mai mult decât aş vrea să ofer eu. Adică de ce ar trebui să bat 100 de mătănii.. ce? După prima metanie.. nu înţelege din prima ce-i cer? Ştiţi de ce n-o face? Pentru că vrea să verifice cu adevărat identitatea noastră spirituală.
"Voi vreţi cu Mine, sau nu vreţi cu Mine?" De omul împărtăşit, de omul spovedit, de cel care bea agheasmă.. răul nu se prinde.. Şi de ce noi dăm mai multă importanţă Teologiei Demonice, în loc să dăm importanţă Teologiei Angelice?
Avem deodată două mesaje, Dumnezeu ne poate schimba, pentru că aşa spune Evanghelia: "Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba".
Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă."(1Corinteni 15,51-54) Deci Dumnezeu ne poate învia, dar pentru această înviere, există nişte trepte şi trebuie să le luăm şi să le analizăm deocamdată din punct de vedere revelat. În atenţia lui Hristos, intră toate clasele vârstei de la copilărie până la maturitate. Nu există o parte a societăţii care pe Hristos să nu-l intereseze. Pentru bolnavi s-a interesat, pentru cei chinuiţi de demon îndeosebi... şi aici trebuie să înţelegem care este cauza şi mânia lui Dumnezeu? Apostolii au întrebat. "De ce n-am putut face noi aceasta?" Cei ce erau de faţă acolo dintre iudei, agăţându-se de faptul că ucenicii nu putuseră să izgonească demonul, au cam prins să hulească. Şi ce le-a răspuns Hristos? "Acest soi de draci, nu iese decât cu post şi rugăciune". (Matei 17, 21). Adică acest soi de draci nu iese ca la circ, nu-l izgoneşti cu păreri de sine şi cu impresii de tine.. căci iese numai cu post! Nu orice post este post religios, ci numai acela care se face întru numele Domnului. Şi aici Hristos arată că motivaţia neieşirii dracilor nu erau apostolii.. ci este tot necredinţa oamenilor.. a noastră în general..
Cum putem să fim atât de neştiutori? Cum e posibil aşa ceva.. să te confrunţi cu mizeria spirituală, cu suferinţa, cu necredinţa, cu ateismul, şi cu cei care vin şi inventează tot felul de erezii.. iar noi rămânem tot mai amorfi..
Şi se pare că în spatele acestei lucrări, se pare că în spatele acestei slăbiciuni, stau de fapt două Virtuţi Cardinale, pe care noi le cultivăm! Nepăsarea şi Lenea!
Fie că Dumnezeu poate să facă minuni dar pe mine nu mă interesează sau fie că Dumnezeu nu vrea să mă ajute după bunul meu plac şi îmi cere mai mult decât aş vrea să ofer eu. Adică de ce ar trebui să bat 100 de mătănii.. ce? După prima metanie.. nu înţelege din prima ce-i cer? Ştiţi de ce n-o face? Pentru că vrea să verifice cu adevărat identitatea noastră spirituală.
"Voi vreţi cu Mine, sau nu vreţi cu Mine?" De omul împărtăşit, de omul spovedit, de cel care bea agheasmă.. răul nu se prinde.. Şi de ce noi dăm mai multă importanţă Teologiei Demonice, în loc să dăm importanţă Teologiei Angelice?
Avem deodată două mesaje, Dumnezeu ne poate schimba, pentru că aşa spune Evanghelia: "Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba".
Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă."(1Corinteni 15,51-54) Deci Dumnezeu ne poate învia, dar pentru această înviere, există nişte trepte şi trebuie să le luăm şi să le analizăm deocamdată din punct de vedere revelat. În atenţia lui Hristos, intră toate clasele vârstei de la copilărie până la maturitate. Nu există o parte a societăţii care pe Hristos să nu-l intereseze. Pentru bolnavi s-a interesat, pentru cei chinuiţi de demon îndeosebi... şi aici trebuie să înţelegem care este cauza şi mânia lui Dumnezeu? Apostolii au întrebat. "De ce n-am putut face noi aceasta?" Cei ce erau de faţă acolo dintre iudei, agăţându-se de faptul că ucenicii nu putuseră să izgonească demonul, au cam prins să hulească. Şi ce le-a răspuns Hristos? "Acest soi de draci, nu iese decât cu post şi rugăciune". (Matei 17, 21). Adică acest soi de draci nu iese ca la circ, nu-l izgoneşti cu păreri de sine şi cu impresii de tine.. căci iese numai cu post! Nu orice post este post religios, ci numai acela care se face întru numele Domnului. Şi aici Hristos arată că motivaţia neieşirii dracilor nu erau apostolii.. ci este tot necredinţa oamenilor.. a noastră în general..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu