TREZVIA - PRIMA TREAPTA SPRE MANTUIRE

 Sfinții Părinții  despre pazirea mintii

 „Dacă abuzul gândurilor naște reaua obișnuință a faptelor, care este și lucrarea păcatului cu fapta, atunci se impune cu necesitate în primul rând păzirea minții, astfel încât, încă de la primul gând, care este atacul, momeala, și de la bun început, să fie tăiată orice răutate și astfel să izbutească fără osteneală mântuirea”

 „În dimineți am nimicit pe toți păcătoșii pământului” (Psalmi 100, 8), zice David, și „fiica Babilonului ticăloasa... fericit cel ce va apuca și va lovi pruncii tăi de piatră!” (Psalmi 136, 8-9). 

 „Trebuie să Îl pomenim pe Dumnezeu mai abitir decât trebuie să respirăm”, zice Sfântul Grigorie Teologul, iar Sfântul Ioan al Scării zice „Să se unească pomenirea lui Iisus cu răsuflarea ta”.

 „Ia aminte la gânduri și nu vei osteni în ispite”, zice bătrânul Isihie. 

Și Theodor Sinaitul zice de asemenea: „Dacă lipsește pomenirea lui Dumnezeu, atunci tulburarea patimilor câștigă loc în noi”.

Neîncetata și riguroasa pomenire a lui Dumnezeu, păzită cu acribie, este și se numește luarea aminte sau trezvia minții și conduce la toată calea virtuții și poruncii lui Dumnezeu, precum zice și David: „Văzut-am pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin” (Psalmi 15, 8). „Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am bucurat” (Psalmi 76, 4). 

Părinții împart în diferite moduri felurile trezviei minții , toți câți s-au referit în mod special la ea. Un mod este cel al atenției minții, în care imaginația reprezintă atacul sau momeala, fiindcă este cu neputință ca gândurile să apară, fără a fi însoțite de o imagine închipuită. 

Un alt mod este liniștirea inimii prin rugăciune, care nu primește nici o mișcare lăuntrică a gândurilor. Acest lucru izbutește la cei care au ajuns, prin sârguința lor și prin harul lui Dumnezeu, la rugăciunea inimii. 

Un alt mod este neîncetata și neîntrerupta chemare în ajutor a Domnului nostru Iisus Hristos cu multă smerenie. 

Și un alt mod, și ultimul, este neîncetata și neîntrerupta cugetare la moarte. În esență, și aceste patru moduri au același scop: pomenirea continuă a lui Dumnezeu, și chemarea în ajutor de care toți avem nevoie, de vreme ce toți am primit porunca „Rugați-vă neîncetat!”.


De obicei cugetele goale se rotesc prin cap.

Nu stati de vorba cu gandurile voastre, caci stati de vorba cu diavolul.

E necesar sa intelegem ca trebuie sa avem trezvie, si acest lucru se obtine prin taierea poftelor si placerilor, cu post si multa rugaciune.

Trezvia este apa de ploaie necesara ca sa rodeasca credinta adevarata, cea plina de Har.

Identificati gandul care este de la vrajmasul, adica orice gand ce aduce tulburare, tristete, mahnire, neliniste si alungatu-l degraba prin rugaciunea lui Iisus.

Cel ce va starui in patimi, nu va avea trezvie

 

 Să le urmăriţi pe acelea care pătrund inima ca o săgeată, lăsând acolo o urmă.
Gandurile rele ce persista sa le marturisiti la duhovnic de fiecare data.
Ştergeţi imediat această urmă din inima cu rugăciune si post , punând în locul ei o simţire opusă.

Atunci când se păstrează căldura, astfel de întâmplări sunt rare şi slabe.

Aprindeţi în voi frica de Dumnezeu.

Ţineţi cont de faptul ca în timpul cugetării neîncetate la Dumnezeu, să nu uitaţi a vă încălzi frica evlavioasă.

Deasa amintire de Dumnezeu fără evlavie slăbeşte sentimentul de frică faţă de Acesta şi, prin aceasta, îl lipseşte pe om de lucrarea mântuitoare care îi aparţine”.

Arhiepiscopul Antonie de Golânsk şi Mihailovsc, Calea rugăciunii lăuntrice, Manualul isihiei, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 68